Epilepsie (2)
Raspunsuri - Pagina 4
ioanacioc spune:
Vio, nu stiu de ce ,dar te simt foarte aproape,simt ca ne cunoastem de-o viata,nu stiu de unde pana unde simtirile astea,dar asa sunt.
si fetita cu ochisorii ca ai nostri(eu si Alex avem ochii albastri),cand eram insarcinata am crezut pana in ultimul moment ca fac fata chiar daca la ecograf mi-a spus ca am un dolofan,si am facut un baiat de zici ca este fata,nu ca este al meu, dar are trasaturi de fetita . Nana ,capul sus ,gandeste-te la fluturas ca trebuie sa fi cu un pas in urma lui,tu ai spus-o,si pentru asta iti trebuie putere sa treci peste toate obstacolele vietii!Mie imi trebiue doar un zimbet de-al lui si am uitat de tot ce se intampla in jurul meu,pentru moment cei drept. M-am intins la vorba,nu sunt in masura sa dau sfaturi .
ioanacioc spune:
Salutari si pupici pentru toate mamicile si puisorii lor!
pisellino spune:
nana nu suntem noi cele mai puternice? ai uitat? fluturasii astia au nevoie de noi intregi 
si eu cad mereu si ma ridic pt robi asa ca fruntea sus! si urecheste-l oleak pe fluturash din partea mea
POZE ROBI
BAZAR COPILASHI&ROBI
Catalina 
sotie de Teo si mami de Robi 
ioanacioc spune:
Cata intra pe www.medicinainternationala.ro. poate gasesti acolo ajutor,este o fundatie care ajuta diferite cazuri.Bafta!
Vio_irina spune:
Nana,stiind cauza hipotoniei ai tot dreptul sa astepti progrese, care de altfel au aparut si inca la timpul lor.
Necunoscand ce anume determina hipotonia simti ca lupti cu morile de vant,ce putem face e sa investim la greu gimnastica pentru mentinerea tonusului si a masei musculare,de-aia ma apuca nebuneala cand sunt intrebata daca se simte ceva dupa recuperare(si de cei apropiati,cum spuneai si tu) ca tre s-o iau de la capat si sa explic cum nu se stie ce anume creeaza dezechilibru in organismul copilului meu,cum degeaba actionam asupra efectului,bla,bla,bla...vorbesc asa ca sa ma aflu in treaba,ca oricum nu intelege nimeni nimic,ei asteapta un singur raspuns,merge sau nu merge,vorbeste sa nu vorbeste,dar in mine se naste o stare de nu-mi revin cateva zile,ma doare suspiciunea ca n-am facut totul ca parinte.
Starea asta e, daca nu identica, atunci asemanatoare cu cea care te-a invaluit pe tine acum, dar stii ca in tine sta puterea sa te scuturi si sa revii la o forma pozitiva.Sunt atatea motive care ne pot rascoli intr-o clipa incat nu ma pot abtine sa ma intreb daca nu cumva discutia noastra declanseaza o stare de genul asta,sper ca nu ,noi avem trairi comune,eu pe forum ma incarc, ma descarc,chiar daca sufar ,e o suferinta dulce, constructiva care ma ajuta sa merg mai departe si simt ca asta vi se intampla si voua. si va imbratisez!
Ioana ,ai dreptate,si eu simt acelasi lucru chiar daca ne cunoastem de putin timp,ne leaga (din pacate) experientele triste pe care le traim...si suntem aproape si la propriu,cine stie,poate ne vom intalni odata.
Noi nu am avut preferinta pentru sexul copilului,nu conta decat sa fie sanatos,la eco morfo-fetala ne-a confirmat ca este fetita,urma sa parcurgem un drum cunoscut ca doar eram experti in crescut fetite,asta nu inseamna ca daca era baiat nu ne descurcam,gaseam un mare ajutor aici,in voi. si va doresc sanatate multa!
Vio_irina spune:
Ce liniste este pe aici!
Va doresc o noapte linistita,voua si puiutilor!
stefanut-08 spune:
Buna dimineata,
Mi-a fost dor de voi, nu am reusit sa scriu de cateva zile si v-am simtit lipsa.
Nana - am citit ca treci printr-o perioada mai dificila.Cred ca toate mamicile de copilasi speciali avem momente de disperare dar cum D-zeu ne-a inzestrat cu putere, trecem si peste aceste momente si mergem mai departe.
In vara anului trecut am trecut prin cea mai neagra perioada din viata mea de pana acum. Cand am vazut ca puiul meu nu este bine si ca istoria se repeta, am intrat intr-o disperare si nu vedeam nici o iesire. Cautand pe net informatii despre simptomele lui Stefanut am gasit si forumul "Copiii nostri speciali". Cred ca scriind acolo mi-am regasit linistea.Una dintre mamici mi-a scris :
" ..... cand iti vine sa urli si sa plangi,,incuiete undeva singura si descarca-te,tipa plangi si iesi afara cu inima si sufletul golite de aceasta povara,,,zambeste si iubeste-ti copii,,,e cea mai buna terapie...
In aceasta situatie in care esti tu si eu ,,si alte mame cu copii TREBUIE SA FII UN BUN ACTOR,,,si trebuie sa vezi intodeauna partea buna a lucrurilor,,,viata e scurta,copii au nevoie de mama,,,sotul are nevoie de sotie,,,si tot asa,,,,
La tine e cheia,,,,incui si descui,,,,lacrimi,zambete,iubire si speranta,,,,
Iti doresc din tot sufletul sa gasesti solutia". Ea si toate celelalte mamici speciale m-au facut sa inteleg ca nu sunt singura care trece prin asta si ca trebuie sa ma bucur de viata cu bune si cu rele.
E asa de usor sa dau sfaturi dar cand sunt eu intr-o faza rea nu prea stiu sa ma incurajez singura.
Asteptam vesti bune de la voi!!!
Vio - Irinuca ce face.Curand plecati la recuperare, vadoresc multe, multe achizitii. Spuneai ca apa nu este indicata la hipotoni. Eu am fost toata vara trecuta la gimnastica in apa. Oare am gresit?? Vreau ca si vara asta sa mergem. Facem gimnastica obisnuita dar in apa ii place mult si totul este mai usor. Anul trecut nu statea deloc in picioare, dar in apa reusea sa isi sustina greutatea si sa stea in picioruse. Noi nu am fost in centre de recuperare, am vazut ca ii merge bine cu gimnastica facuta ambulatoriu asa ca continuam asa.Irina mea s-ar fi obisnuit greu sa stea fara mine dar daca ar fi fost nevoie sigur as fi facut-o. Ea este o fetita tare sensibila. Inca isi aminteste de zilele in care am stat internati la Obregia. Mereu intreaba daca mai mergem de acasa. A auzit ca vorbeam cu tati despre operatie de hernie pe care urmeaza sa o facem in iulie si deja isi face probleme ca o sa lipsim de acasa.Dar este si intelegatoare asa ca o sa stea cu tati cateva zile cat stam noi in spital.
Letitia - Tudor ce face, sunteti bine???la toata lumea.
stefanut-08 spune:
Inca ceva... am gasit o poezie pe forum care mie imi place tare mult.
Copil special
Tu esti copilul meu special,fara care viata si-ar pierde din intensitate
copilul in ochii caruia vad speranta si iubire
Speranta ptr o lume mai buna cu oameni inimosi
in care toti te accepta asa cum esti, fara intrebari rautacioase
O lume in care pasii tai stingheri si facuti cu atat efort
isi vor gasi drumul ,iar manuta ta firava si incordata
va fi tinuta cu drag si indrumata de o mana calda si iubitoare
Oare cum as putea sa te fac sa intelegi
Ca te iubesc mai mult ca infinitul
Ptr tine sant datoare si eu sa sper, sa ma rog, sa lupt.
Tu m-ai ajutat sa inteleg puterea dragostei
m-ai facut sa cunosc puterea credintei
Prin tine si datorita tie am aflat cu adevarat puterea si explicatia cuvantului " Mama"
Iti multumesc Copil Special,,,
ioanacioc spune:
LA MULTI ANI! Pentru toti cei cu numele de Constantin si Elena si derivatele lor!
Vio_irina spune:
Stefanut,bine ai revenit,am simtit lipsa ta! pentru poezie,ne regasim in ea toate ,este ca o oglinda in care te vezi asa cum esti,nu mareste sau ingusteaza proportiile, important este ca in cele din urma sa accepti si sa te impaci cu imaginea ta.
Plecam pe 31 la recuperare,si mie/noua ne est f.greu,Flavia nu scapa niciun moment sa-mi spuna ce bine e cu mine acasa,ma ia in brate si ma pupa,in loc sa ma bucur ma intristez ca-mi dau seama ca ea sufera cand nu sunt langa ea,sotul meu pleaca la munca dimineata iar ea la pranz la scoala, asa ca se intalnesc,undeva,seara pe la 19,30.E mare,se descurca,isi incalzeste o mancare,isi pregateste micul dejun,dar ii lipseste atentia mea,eu o chem ca pe-o printesa la masa,ii cos un nasture, sau daca imi cere parerea ii spun cum ii sta parul,ii pregatesc pantofii,vorbesc cu ea cate-n luna si-n stele,chetii de-astea marunte dar esentiale.Tata-sau o rasfata si el cum stie mai bine,o asteapta seara cu paste si sos cu ciuperci,favoritele ei,vorbesc,fac planuri,dar stii tu,intregul nu-i intreg.
Decizia cu internarea am luat-o punand pe hartie avantaje si dezavantaje si bineinteles ca cea vizata era in primul rand Irina.
Hipotonia se manifesta printr-o hipermobilitate a articulatiilor sau
/si o relaxare musculara excesiva ,apa avand rol de relaxare se considera ca n-ar fi la fel de benefica ,de eficienta ca in cazul spasticitatii.Personal nu agreez aceasta teorie si cred ca stimularea psihica prin terapia hidro e mai importanta si ca aceasta stimulare dar si usoara imponderabilitate de care vorbea Nana conduc la descoperirea,executarea,corectarea unor miscari si pozitii.Acasa,facem ,,scufundari" aproape in fiecare seara atat cat rezista coloana mea si a sotului ,tanjesc dupa un bazin care face parte din planurile noastre de viitor si sper ca Dumnezeu sa ne ajute sa le ducem la bun sfarsit.
E foarte bine ca puteti face recuperare aproape de casa,Irina ta e micuta si are mare nevoie de tine,vei vedea ca totul o sa fie bine. si va doresc o zi frumoasa!
Ioana,multumim din suflet!Am vreo patru in familie(sora,socru,fina,cumnata). pe tine si pe Alex!