Crestinismul si evolutia spirituala 10

mamabear spune:

Adevarat a inviat!

Nu am mai scris, pentru ca de luni seara nu am mai avut net . Sotul a ajuns cu bine, luni spre marti noaptea pe la 1 si ceva, din cauza ca a plecat avionul cu o intarziere de vreo 3 ore. Bucuria ca suntem din nou impreuna a fost de scurta durata, ca ieri la pranz mi-a spus ca l-a sunat cineva de la Ierihon si l-a rugat sa mearga doua saptamaini acolo, ca au nevoie de el. Persoana l-a sunat de duminica, dar sotul s-a gandit sa nu-mi spuna imediat, ca sa ma bucur de venirea lui, nu sa ma intristez ( ma cunoaste asa de bine…) . Deci sambata, cel mai probabil, pleaca din nou (astazi ii cumpara biletul) si eu ma straduiesc sa nu plang prea mult si sa ma concentrez pe faptul ca acum e cu mine.
Deci Iasmin, nu sunt suparata pe voi, sunt doar extrem de trista ca raman singura doua saptamani.
Acum incerc sa profit de putinul timp pana la plecare si stau numai dupa dragutul meu sot. Maine dupa slujba trebuie sa mergem si la Suceava , la cumparaturi, ca dupa ce pleaca nu prea mai pot iesi din curte. Asa as vrea sa-l sune si sa-i spuna ca s-a rezolvat si nu mai e nevoie sa plece!

Va pup pe toate si va doresc o zi buna (si mai vesela ca a mea) !

Iasmin08 spune:

Nu-i nimic, mamabear, la noi maine e hram la manastirea Galata si la manastirea Golia. Vom vedea noi unde mergem.

Fruntea sus, si nu mai plange, bucura-te acum ca esti cu el.
Nu ne-ai zis ce face Pampersman?

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Iasmin08 spune:

Katya, uite pentru noi doua, sa luam aminte.

O femeie care era profesoara a venit nervoasa de la scoala. Se certase cu directoarea, care îi ceruse sa puna note mari unui elev foarte slab la învatatura. Femeia nu a acceptat asa ceva. Cand a intrat în casa, a început sa se rasteasca la sotul ei. Acesta tacea si nu o contrazicea. La un moment dat, femeia a început sa îl certe ca nu cumparase fructe pentru copii.
Barbatul simti ca i se urca sangele în cap. De dimineata, femeia îi spusese ca va cumpara ea fructe, dar, din cauza supararii, uitase. Barbatul vru sa tipe la ea, dar îsi aduse aminte ca duhovnicul îl sfatuise sa spuna „Doamne miluieste” ori de cate ori era ispitit de manie. Spuse o data rugaciunea, dar nu se simti mai linistit. Mai repeta de cateva ori rugaciunea si pana la urma se linisti.
Cand i-a trecut supararea, sotia si-a adus aminte cum au stat lucrurile. A venit la el si l-a luat în brate:
- Iarta-ma, am spus, ca iau eu fructe. Iarta-ma!
- Te iert, cum sa nu te iert, spuse sotul, mangaindu-i parul.
Noaptea sotia a visat înca o data discutia cu sotul ei. A vazut ca, atunci cand ea tipa la el, un drac venea din ce în ce mai aproape de el. Îl vazu pe sot cum a început sa se roage si diavolul a plecat imediat.
Cand s-a sculat, i-a zis:
- Nu am stiut ca te-ai rugat aseara cand tipam la tine. O sa încerc sa ma rog si eu cand o sa mai fiu ispitita de manie…



Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Iasmin08 spune:

Aceasta pilda este adresata mie personal, care imi umplu timpul cu prostii in loc sa-mi vad de mantuirea mea.

Un tanar rege, pentru a-si arata valoarea, obisnuia sa caute necontenit prilej de cearta cu regele batran al tarii vecine. Batranul rege încercase pe toate caile sa stabileasca legaturi de prietenie si întrajutorare cu tanarul sau vecin. Dar în zadar.
Într-o zi, tanarul porni razboi împotriva tarii vecine. Batranul rege amintindu-si cate prostii facuse el însusi la tinerete si ca tanarul rege este la varsta la care nu i se poate cere întelepciune, porunci capitanilor sai, sa-l prinda viu. Cand acesta fu adus si-l vazu speriat, batranului rege i se facu mila de el, dar se prefacu manios si-l condamna la moarte. Tanarul implora îndurare…

–Bine, îti mai dau o sansa! Se prefacu înduplecat batranul rege.

A doua zi i se puse în brate un vas plin ochi cu apa si i se spuse:
–Va trebui sa înconjori cetatea, fara sa versi nici-un strop de apa, altfel vei muri, iata, calaul este în spatele tau, cu securea pregatita.

Regele poruncise ca supusii sai sa se aseze de-a lungul drumului: cei din stanga sa-l jigneasca si sa-l huiduie, cei din dreapta sa-l laude…

Tanarul reusi sa înconjoare cetatea, fara a risipi nici-un strop de apa, iar batranul rege îl întreba:
–De ce n-ai întors batjocura multimii, care te jignea si batjocorea?
–N-aveam vreme! Trebuia sa am grija de vasul cu apa!
–Dar de ce n-ai raspuns macar celor, care te laudau?
–N-aveam vreme, trebuia sa am grija de apa, sa nu se risipeasca…

–Tinere, vezi asa n-am eu vreme de prostiile tale, pentru ca tara are nevoie de mine! Nu mai cauta aplauze ieftine, ai grija de vasul, pe care Dumnezeu ti l-a dat în grija. Tara si poporul tau au nevoie de destoinicia ta! Orice om are un suflet, pe care trebuie sa-l pazeasca si o misiune, pe care trebuie s-o îndepineasca.



Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Ica 1975 spune:

Nu te teme, mergi pe acest drum, cu aceste hotarari in inima si nu-ti va parea rau. E calea cea stramta si pentru a ramane pe ea trebuie sa nu fii singur. Insoteste-te cu fratii de un cuget, agata-te de Parintele duhovnic.
Da-mi minte sa fac voia Ta, Doamne!

Iasmin08 spune:

HRISTOS S-A INALTAT!
Dragele mele, azi este la noi Inaltarea. Adica ziua cand Hristos s-a ridicat la cer. Reamintesc bunelor si dragelor noastre ortodoxe, daca nu au reusit sa citeasca aseara, poate citesc astazi www.sfintele-pasti.com/rugaciuni-specifice/acatistul-inaltarii-domnului/" target="_blank">Acatistul Inaltarii Domnului. Este extrem de frumos, si mi-a placut ca are versurile:
Iisuse, Cel ce Te-ai înaltat de la noi la cer,
nu ne lasa pe noi singuri.

Si imi aminteste de cantarea "Doamne al Puterilor, fii cu noi".
Sa vedem cand se trezeste dragutul de sotz unde zice sa mergem.
Revin.

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Katya spune:

Draga Iasmin ,pai si la noi azi e Inaltarea!

Adevarat S-a Inaltat!

Dar pt ca eu abia urmeaza sa ma duc la somn,ma consider inca azi si nu miine,asa ca mai zic pt ultima oara pina la Invierea viitoare:

Hristos a-nviat!

O zi cu bucurie si inaltare iti doresc si a fel tuturor!

Iasmin08 spune:

Un calugar s-a rugat mult la Dumnezeu, sa-i arate pe cel de la care ar putea învata calea Împaratiei.
Într-o zi mergand la biserica monahul a întalnit langa usa un cersetor zdrentaros, plin de bube. Trecand, monahul îl saluta, dupa obicei:

–Ziua buna!

–Nu tin minte sa fi avut vreodata o zi rea!

–Sa-ti dea Domnul fericire, atunci batrane!

–Nu stiu sa fi fost vreodata nefericit!

–Îti doresc ceea ce singur îti doresti!

–Nu duc lipsa de nimic!

–Dar tu n-ai nici-o nevoie?

– Nu-mi doresc bunastarea si tocmai aceasta este bunastarea mea, nu-mi doresc fericirea si tocmai aceasta este fericirea mea, daca sufar de foame multumesc lui Dumnezeu, daca mi-e frig, îi multumesc lui Dumnezeu, cand toti ma gonesc, îi multumesc lui Dumnezeu, pentru ca Voia lui Dumnezeu este totdeauna desavarsita, buna si dreapta….

Paradoxal, cei mai fericiti oameni sunt cei mai saraci si credinciosi.


Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Iasmin08 spune:

Într-o zi Sf. Martin, trecand printr-o cetate, a vazut un sarac schingiuit, pentru datoriile, pe care le avea. Plin de mila, pentru chinurile îndurate, Sfantul a rugat pe camatari sa ierte pe sarman si sa astepte pana le va putea plati. Dar aceia, carpanosi, nici nu voiau sa auda. Sfantul a început a se ruga astfel:

–Doamne, milostiv, Tu care ai plouat cu mana în pustie si ai hranit poporul Tau, trimite acum datoria saracului, spre slava numelui Tau!

Îndata s-a pogorat din cer un porumbel, care s-a asezat pe umarul Sfantului. Cand a voit acesta sa-l ia, s-a prefacut într-un porumbel de aur. Sfantul Martin l-a luat si l-a dus la un camatar de la care a primit 300 de galbeni, adica tocmai datoria saracului, dupa care a mers la locul caznei si l-a salvat pe bietul om.

A doua zi, niste credinciosi i-au adus Sfantului multime de banet, pe care acesta l-a dus camatarului, pentru a rascumpara porumbelul. Cand Sfantul Martin a mers la camatar cu banii, acestuia i-a parut rau dupa porumbelul lucrat asa de bine, dar Sfantul i-a dat si 30 de bani de aur în plus. A luat porumbelul si i-a spus:
–Zboara, minune cereasca!

Porumbelul si-a luat zborul pe data, iar camatarul i-a înapoiat banetul, spunandu-i:
–Destula rasplata mi-i aceasta minune, ia banii si du-i nevoiasilor!



Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

mamabear spune:

Hristos S-a inaltat! Adevarat S-a inaltat!

Dragele mele dragi, intr-o zi de sarbatoare asa de mare, va propun sa cititi un articol despre www.blog.teologie.net/2010/01/05/cand-si-cum-sa-ne-impartasim/" target="_blank">Sfanta Impartasanie , pe care l-am citit si eu pe blogul ieromonahului Petru Pruteanu. Parintele aduce argumente scripturistice si patristice la ceea ce scrie, articolul e cam lung, dar fiind sarbatoare, poate va faceti timp sa cititi macar putin.

Va copii mai jos cateva fragmente:


Canonul 80 Trulan (691-692) cateriseste clericul si excomunica mireanul care trei duminici la rand a lipsit de la biserica si s-a lipsit de Sfintele Taine, fara a avea un motiv binecuvantat. Acelasi lucru il prevede si Canonul 11 de la Sardica (343).

Este clar deci ca insasi savarsirea Liturghiei e legata de impartasirea credinciosilor. Chiar daca se oficiaza zilnic sau numai in anumite zile din saptamana, Liturghia nu poate fi conceputa fara impartasire si acest lucru e confirmat si de Sfantul Ioan Gura de Aur in Omilia III la Efeseni prin urmatoarele cuvinte: Vad ca se face multa neoranduiala la Impartasire. In celelalte zile ale anului nu va impartasiti chiar daca adeseori sunteti curati [adica nu aveti pacate opritoare – n.n.], iar cand vin Pastile (si alte sarbatori), chiar daca ati facut ceva rau, indrazniti sa va impartasiti?! Vai de nepriceperea voastra si de raul vostru obicei! In zadar se savarseste Liturghia in fiecare zi daca nu va impartasiti… Acestea le spun nu ca sa va impartasiti oricum, la intamplare, ci ca sa va faceti vrednici. Omule, nu esti vrednic sa te impartasesti? Atunci nici pe celelalte rugaciuni ale Liturghiei [credinciosilor – n.n.] nu esti vrednic sa le auzi…, deci, daca (zici ca) nu esti vrednic sa te apropii de Sfintele Taine, pleaca impreuna cu catehumeii, pentru ca nu te deosebesti cu nimic de ei…

Sfantul Chiril spune ca, indepartandu-ne de Sfanta Impartasanie, ne facem vrajmasi ai lui Dumnezeu si prieteni ai diavolului.

In canonul 16 al Sfantului Timotei al Alexandriei, dupa ce se arata obligativitatea ajunarii inainte de impartasire, el spune: „Daca insa cineva ajunand spre a se impartasi, spalandu-si gura sau facand baie a inghitit apa fara sa vrea, se cuvine a se impartasi caci satana, afland prilej de a-l opri (pe om) de la impartasire, mai des face aceasta”. Fara a mai comenta, mentionam ca acest canon nu a fost anulat de vreun sinod.

Manati de acest gand, dorim sa precizam adevarata invatatura a Sfintilor Parinti referitor la primirea Sfintei Impartasiri, dar in acelasi timp sa aratam erorile unor practici mai noi promovate de unii teologi si duhovnici, zisi traditionalisti (rigoristi), care sunt adeptii unii impartasiri mai rare.

Cei mai multi dintre ei spun ca nu ne putem impartasi prea des pentru ca suntem nevrednici. Aceasta insa nu poate fi, in nici un caz, un motiv pentru care trebuie sa ne ferim de Potir. Solutia nu este alta decat dobandirea vredniciei si nu doar simpla constatare a nevredniciei. Ca nici daca (omul) s-ar considera pe sine vrednic, tot nu ar putea sa se impartaseasca (din cauza mandriei?!). Deci problema se complica si mai mult daca luam in calcul maxima Sfantului Ioan Gura de Aur care spune: cel ce nu este vrednic sa se impartaseasca in fiecare zi nu este vrednic nici macar o data pe an, pentru ca vrednicia nu tine de timpuri (perioade sau soroace). Deci nu putem spune ca nevrednicia apare si dispare in anumite perioade ale anului (cum sunt posturile sau sarbatorile), ci ea este o stare generala a unei persoane umane constiente si responsabile de pacatele sale.

Sfintii Parinti au vazut nuantat problema vredniciei si a nevredniciei. De fapt, invatatura lor se bazeaza tot pe un asezamant de vechime apostolica, numit Didahia. Autorul necunoscut al acelei scrieri atat de valoroase spune urmatoarele cuvinte: „Daca este cineva sfant, sa vina (la Sfantul Potir). Daca nu este, sa se pocaiasca si sa vina”. Din cate vedem aici, accentul cade pe verbul „sa vina”, pocainta fiind doar o etapa pentru „sa vina”. Prin aceasta nu se desfiinteaza in vreun fel pocainta, ci doar se arata ca, in cele din urma, mantuirea nu tine doar de efortul nostru de a ne pocai, ci este un dar al lui Dumnezeu, impartasit celor ce „vin” la El. Iata ce spune Sfantul Nicodim Aghioritul in acest sens: „Este cu neputinta sa ajunga cineva la desavarsire fara deasa impartasire cu Sfintele Taine. Pentru ca fara de aceasta, nici dragostea nu o poate dobandi, fara dragoste nici ascultarea de stapanestile porunci, iar fara ascultare nici desavarsirea. De aceea, Sfintii Parinti nu cer desavarsirea de la cei ce se impartasesc, ci indreptarea vietii prin pocainta”; iar desavarsirea se va da la plinirea vremii chiar de Cel cu Care ne impartasim.

Vedem deci ca Sfintii Parinti folosesc expresii antinomice, care in mintea noastra apar ca un paradox: „Esti pacatos – nu te apropia! (Sau) Esti pacatos – pocaieste-te si te apropie ca sa nu-ti fie mai rau!” Desi pare a fi un paradox, este si singura solutie. Dumnezeu il refuza pe pacatosul ingamfat si mandru, chiar daca a facut pacate mai mici, si in acelasi timp il primeste cu bratele deschise pe cel mai mare pacatos daca se pocaieste sincer, cu multa smerenie si dorinta de indreptare. Demonii insa, spun dumnezeiestii Parinti, lucreaza contrariul: la inceput ne conving sa savarsim pacatul, caci oricat de mare ar fi acesta – (chipurile), Dumnezeu tot il va ierta. Dupa ce am facut pacatul insa, ne insufla un puternic gand de deznadejde ca niciodata nu vom mai fi iertati si ca orice efort sau gand de pocainta este zadarnic; iar daca totusi ne pocaim, ne amagesc cu o falsa evlavie, pentru a nu ne apropia de Sfantul Potir, caci demonii, spune Sfantul Ioan Gura de Aur, se inspaimanta, tremura si fug la vederea fetei unuia care se impartaseste si aceasta pentru motivul ca in acel ceas vad iesind din gura foc dumnezeiesc.