Adoptia unui copil bolnav

soricica spune:

criadi , sincer, nu are rost.
e clar ca nu avem cu cine.nu suntem un popor tolerant, nu suntem educati, nu avem bun simt si ajutor pentru semenii nostrii.
ne place sa epatam, sa aruncam cu vorbe-n vant...


e ca si cand te casatoresti din dragoste, faci un copil si sotul te bate non stop.
ce faci? traiesti in acel iad, doar ca sa fi cu tatal copilului, chiar daca asta inseamna spaima, injurii, batai si multe altele sau alegi sa divortezi spre a salva ce mai poate fi salvat???

mama asta are nevoie de consiliere, de un sprijin, de o vorba buna.

soricica spune:

chris, felicitari si toata stima pentru ca incerci sa iti ajuti prietena oricare ar fi acest mod.

AB_AC spune:

Adina nu stiu ce varsta avea copilul celor de care zici tu ca au emigrat asa cu un copil autist cu petitie la primul ministru. Au primit viza ca ce? Caz umanitar? Da-ne mai multe detalii despre cum au decurs lucrurile.

Daca emigrezi ca sa-ti poti permite un tratament pentru copil e una. Daca emigrezi cu un diagnostic care-l duce intr-o institutie pentru bolnavi cu retard sever e alta. Sanatatea mintala nu e un tabu doar la romani.

Eu as vedea emigrarea ca o solutie pentru un copil mic de varsta prescolara. Pe unde am fost eu tarile respective:Franta, Olanda US nu se-nghesuiau sa accepte un copil bolnav. Asa ca cei care o facut-o, au facut relativ pe "sest" profitand ca examenele de sanatate cereau sanatate fizica. Ducand copilul in colectivitate si intrand pe canalele de triere puse acolo de legislatori, deci totul a venit natural ca pentru un copil nascut acolo.
De multi ani se pune accentul pe educarea si integrarea micilor autisti, pentru ca la varsta fetei problemele devin critice si pentru cei de aici. Sistemul nu e deloc perfect, iar facilitatile pentru cei cu retard sever se obtin prin intrarea in sistem: evaluari, incercari de mini educatie si internarea completa sau partiala. Familia care ar emigra asa ar trebui sa se ocupe de copil si nu de lucru pana intra toate pe un fagas. Ori asta se traduce prin bani si inca multi. Sau prin parinti profesional foarte buni pe care o firma se lupta sa-i aduca cu toata familia.

In afara de aceast calcul nici o tara din lume nu va accepta sa se ocupe de problemele alteia pe scara larga. Asa ca dincolo de solutia individuala pentru care eu astept inca detalii ... eu cred ca trebuie gasita o solutie in .ro, pentru toti cei aflati in situatii fara iesire.

columbiana spune:

Cind am emigrat eu, Canada nu accepta persoane diagnosticate cu autism (e pe undeva o lista cu maladiile ne-acceptate la emigrare- costa scump pentru stat un copil cu handicap, si nu sunt gata sa deschida bratele la celelalte tari, le ajung ai lor pentru buget); "norocul" nostru a fost ca la doi ani si ceva cit avea Tudor cind am facut analizele, multi copii nu sunt verbali inca; in plus nu aveam diagnostic (in Romania la vremea nu prea aveau habar d-rii ce si cum cu autismul)
ca sa emigrezi ilegal, nu se pune problema;
apoi ca sa intram in sistemul de servicii oferite...am batut la multe usi, am intervenit pe toate caile (inclusiv cu scrisoare la deputatul nostru teritorial in gouv federal)
asta inseamna sa stii limba si sa ai timp/disponibilitate sa te informezi, sa alergi, sa cauti, sa te rogi sau sa ameninti :((, etc; unul din casa trebuie sa asigure partea materiala (pina sa intram in sistem si in paralel eu am platit bani-nu putini pe terapie privata, sunt liste de asteptare si timpul curge impotriva ta)
deci in Canada cel putin, familia asta nu cred ca are cum ajunge (nu stiu daca intre timp nu s-a schimbat lista aceea cu afectiunile ce nu se ccepta)

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

columbiana spune:

unde a spus ea ca nu vrea solutii pentru copil????

e atit de dificil sa ne focusam pe fapte si nu pe propriile concluzii si interpretari?

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

sunnyday07 spune:

Prima pagina, propozitia 3

soricica spune:

asa s-a scris la pag.1 propozitia 3.
corect.
si??? te afecteaza cu ceva?

vorbim de o mama disperata.

va felicit pentru felul in care ganditi si pentru cata rautate dati dovada.

dar de un sfat, o alinare, o vorba buna ati auzit???
mama asta are nevoie de consiliere, de un ajutor , nu de aratat cu degetul.

o seara buna va doresc

diciu spune:

Nu este vorba de rautate, este vorba atragerea atentiei catre consecintele desfacerii adoptiei, care odata aprobata, este ireversibila. Un fel de "divort", cum spunea cineva mai sus, dar mult mai grav.
Ce se va alege de acea copila odata "predata" statului?
Mihaela nu va mai avea nici un drept sa o vada, sa o ajute.Ce soarta va avea si cine va mai stii vreodata despre ea?.
Spunea cineva ca a ales desfacerea adoptiei pt ca nu mai avea alta alternativa, dar daca nu era vorba de adoptie, ce mai desfacea?
Dincolo de acest aspect, mama trece printr-o drama, sufera si asta nu de acum, acum a ajuns la liman, acum s-a produs o ruptura din partea ei, ca mama spre copil . Binenteles ca are nevoie de ajutor, consiliere. Toti din familie sunt afectati, si copilul cel mic.

Toti au nevoie de ajutor. Toti cei 4 membrii ai familiei. Prin abandon, unul dintre cei 4 este lasat pe dinafara.

Fomalhauti spune:

Cu siguranta exista persoane, adulti si copii, care au boli care nu le permit sa locuiasca intr-o familie, intr-o casa obisnuita si trebuie sa ajunga intr-o institutie specializata. (Fac exceptie cei care au bani suficienti pentru a-si face propria institutie in casa - fiindca trebuie amenajat un spatiu special si pentru supraveghere non-stop trebuie angajate minim - minim trei persoane...) Cel mai simplu exemplu sunt batranii cu dementa (intr-un anume stadiu), dar exista multe alte boli....Printre care, retardul mental sever....

Din nefericire in Romania exista mult prea putine institutii in care aceste persoane pot fi internate. Scria cineva ca exista varianta internarii. Eu stiu ca este foarte greu si exista persoane care umbla de colo - colo incercand sa interneze un batran care este un pericol pentru el insusi si uneori pentru un bloc intreg (daca lasa gazul deschis...) si nu reusesc, primesc raspunsul "Nu avem locuri."

M. are un copil care nu poate trai intr-o familie. Acum este intr-o institutie. Din cate am inteles eu, copilul va ramane acolo "nu se stie cat" dar maxim pana la 18 ani. Poate am inteles gresit...Fetita ar putea fi "data inapoi" familiei oricand. Familia nu o poate ingriji. M. doreste o solutie definitiva.

Eu cred ca procesul nu este decat incercarea lui M. de a obliga statul sa interneze fetita intr-o institutie. Este "portita" pe care a gasit-o. Daca ar fi nascut fetita nu ar fi existat aceasta portita. Nu stiu ce ar fi facut M. atunci. Dar acum are o "portita". Nu cred ca e imoral sa o foloseasca.

Daca fetita ar fi fost nascuta de M. si baietelul de 4 ani ar fi fost adoptat, M. ar fi facut probabil acelasi lucru, ar fi incercat prin orice mijloc sa interneze fetita si ar fi crescut baietelul sanatos. Eu, cel putin, asa cred.

AB_AC spune:

Tu ce crezi ca se alege de un copil cu retard grav internat ... asta cu sau fara parinti? Parintii ar avea un drept de vizita si de adus "portocale". Daca ei n-au finante sa faca terapie sa o duca intr-un loc in care inca s-ar mai incerca educarea si internarea ei.... uite iti spun eu ca nu se mai alege nimic. Sistemul a distrus-o nedandu-i terapie la varsta mica.

Daca nu era nici unul adoptat... pai ii sugerasera nu ce se putea face in spirit romanesc? ... pai renunta la ambii copii si o ruda pana la nu-s ce grad aproba legislatia cerea adoptarea copilului mic si in fapt il crestea doar cu numele.
Ce se putea face civilizat? Pai sa i se ofere ocrotirea copilului intr-o institutie daca se constata ca nu poate face fata cheltuielilor si ocrotirea unei persoane care nu poate avea o viata independenta ar trebui sa nu se opreasca la 18 ani.