Adoptia unui copil bolnav

Llaura spune:

Va puteti uita aici de la min. 40, nu e clar ce va face daca se rezolva problema banilor si nici cum s-ar putea rezolva. Practic institutionalizarea unuia dintre copii pe banii statului atrage decaderea din drepturi (fata de ambii copii, logic). Din pacate eu inteleg ca ar putea plati (partial, ajutata etc) dar asta ar presupune mutarea ei in alt judet, la care nu-i dispusa.
Uitati-va la ce a zis, cred ca se mai unesc taberele.

gabriela42 spune:

Carmenbr spune:

Gabriela, pe bune mama, cu riscul sa-mi iau avertisment, ori recitesti ce ai scris si modifici asa incat sa intelegem si noi, ori nu mai scrii. Din punct de vedere gramatical, e sub orice critica orice mesaj al tau. Nu se intelege nimic, dar absolut nimic.

gabriela42 spune:

diciu spune:

Am urmarit emisunea, multumim Llaura.

Au lasat-o prea putin sa vorbeasca si cred ca nu auzea prea bine ce se vorbeste in studio.
Totusi, chiar si din aceste cateva fraze rostite de ea, a reiesit ca dincolo de orice, doreste desfacerea adoptiei, ca solutie pentru celalalt copil, pentru a nu-l expune la violenta.
Solutie "indicata" de catre DPC, desi s-a exprimat cum ca nu s-ar fi gandit la abandon initial.
A mai zis ca fetita a fost diagnosticata cu autism abia la 8 ani, deci acum 5 ani, cu 1 an inainte de nasterea baietelului.
Iar la intrebarea daca isi mai iubeste copila si tine la ea, a raspuns cu jumatate de gura ca tine la ea. Cumva am mai dedus eu ca nu e problema cu situatia financiara, dar poate am inteles gresit.
Se vedea si suferinta pe fata ei, este de inteles si nimeni nu si-ar dori sa treaca prin asta.
Se tot vorbea in emisiune de ajutoare, voluntari, terapii costisitoare, de intrebari cum si de unde...si poate ca cu dorinta, lupta si ajutor ar exista solutii ca fetita bolnava sa fie tratata corespunzator.
Insa este clar ca nu este si dorinta ei. Ea asteapta hotararea instantei, daca se anuleaza sau nu adoptia. Ruptura este facuta deja.
Este trist si intr-un caz si in celalalt, abandonul sau legatura legala nedorita cu acel copil. Ca despre o legatura sufleteasca nu cred ca mai poate fi vorba.

Cred ca ar fi trebuit sa i se mai puna o intrebare. Ce-ar fi facut daca situatia ar fi fost inversata, copilul adoptat era sanatos si cel natural suferind de autism?

Si ca statistica as fi curioasa, cati parinti cu copii bolnavi de autism isi abandoneaza copiii, indiferent daca mai au sau nu fratiori acasa?

AB_AC spune:

Unu cine spune ca legatura emotionala nu "mai" e nu stie ce-i acela autism. Pai parintele, peretele si gasca sunt la fel dpdv emotional. Terapia face sa apara un sentiment pozitiv dat de participarea la activitati in familie/ intr-un colectiv. Nu e de la sine. Nu s-a pierdut nimic. Ajutorul nedat la timp a facut sa nu apara o legatura emotionala si reciproca.

Legat de rata de abandon. Nu stiu de vreo statistica oficiala in vreo tara din Est. Ca prin vest nu te lasa nimeni sa te "descurci" prin reprofilare.
Fituica aceea de la Gandul zicea ca patru din cinci familii divorteaza, adica unul din parinti abandoneaza. Si nu cred ca era vreo diferenta adoptie/ copil natural.
http://www.gandul.info/societatea/4-din-5-cupluri-cu-copii-diagnosticati-cu-autism-divorteaza-4145587


Mai demult am dat peste un articol scris intr-un fel de revista a serviciilor sociale franceze.
Caisse nationale des Allocations familiales | Informations sociales
2006/4 - N° 132
ISSN 0046-9459 | pages 82 à 90

Articolul in franceza e foarte frumos scris. Nu stiintific ci cald. Nu vreau sa educ pe nimeni, dar cred ca poate n-ar fi rau sa vedeti
ce zic si altii. Si ca exista o recunoastere a unei traume care in cazul unui handicap sever ar trebui recunoscuta si tratata.

"Devenir parent d’un enfant handicapé . Une affaire d’homme, de femme, de couple, d’enfant et de société "

Traducand.... pe ici colo....

"A deveni parinte al unui copil cu handicap e o afacere de barbat, femeie, cuplu, copil si societate
"Timpul s-a oprit intr-o clipa toata viata mi s-a ruinat ..."
Pentru parintii unui copil cu handicap rana este profunda. Vestea rastoarna intr-o clipa trecutul si viitorul, imaginea de sine si a celorlalti si aduce in prim plan vina si neputinta. Pentru a face doliul a ceea ce nu va mai fi niciodata atitudinea ingrijitorilor si a rudelor apropiate este decisiva. E vorba de a permite cuplului sa-si contruiasca o maniera de a "fi" impreuna. "

Are si un capitol asupra copilului adoptat cu un handicap.


"Cand copilul e atins de un handicap totul se petrece de parca copilul isi retrimite parintii catre angoasele lor in loc sa sustina iluzia narcisista necesara proiectului de adoptie. .... nu pot si nu vor sa se recunoasca in copil. .... copilul e perceput ca un obiect neasteptat si de nerecunoscut.
.... Daca acesta este cazul cei doi parinti sau unul dintre ei va avea nevoie sa se bazeze pe o alta persoana pentru a nu fi prea patruns(i) de o emotie de ura fata de copil.
Acest sprijin poate veni de la unul din membrii cuplului care reuseste sa-l sustina pe celalt in a-si dovedi capacitatea de a deveni parinte. Uneori un profesionist va trebui sa ajute acest proces. Deasemenea se poate intampla ca acest proces de a deveni parinte sa nu reuseasca sa aiba loc. Intr-adevar se poate ca unul sau amandoi parintii sa nu ajunga niciodata sa se simta parintii copilului. Rolul profesionistilor este sa acompanieze parintii in suferinta lor, dar si in demararea identificarii cu respectivul copil. .... Numai o echipa pluridisciplinara poate face o munca care necesita sa fie sensibila la suferinta adultului, a ceea ce resimte copilul si ceea ce are nevoie.
...... Va trebui acceptata de asemenea resimtirea agresivitatii fata de copil, sot/sotie, de sine insasi pentru a o putea tranforma, sublima sau deplasa.
.... Parintii trebuiesc ajutati in descoperirea particularitatilor copilului ...

Si continua cu factorul uman de-a lungul intregii vieti a copilului.
http://www.cairn.info/load_pdf.php?ID_ARTICLE=INSO_132_0082

Carmenbr spune:

Ana de ce ai sters mesajele? Please pune-le inapoi!

columbiana spune:

Carmen, Acusor , scrisesem in graba si n-am terminat-o de vazut, dar revin cu comentarii;

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

columbiana spune:

Deci femeia asta s-a adresat pentru ajutor la DPJ, care i-a cerut bani; ca sa-i asigure fetei internare/asistenta au cerut bani; ca s-o preia in grija statului, femeii i s-au oferit solutii:
decaderea din drepturi parintesti- si-ar fi pierdut ambii copii
cererea de desfacere a adoptiei
sa se mute in alt judet-raspuns data mamei de autorittatea tutelara de care a cerut ajutor( e tare usor sa te stramuti cu job casa si masa in alt judet in Romania)
sa devina asistent social maternal pentru fata (la salariu minim pe economie- sa-si lasa jobul actual); (asta-i o idiotenie, sa transformi parintele in asistent social, nu-i prima data intilnita in Romania)

Au invitat in emisiune pe celebrul Luis Lazarus (cine-o fi asta?) si o psihologa/caricatura, contactul cu femeia este destul de deficitar tehnic si o lasa putin sa vorbeasca; din start i se sugereaza femeii ca fata n-ar mai avea loc in familia noua;
inca in timpul procesului de adoptie au descoperit probleme de sanatate ale copilului (carente afective), si totusi femeia n-a renuntat la adoptie (are adeverinta medicului);
psihologa: doamna, asta e, copii astia isi manifesta sentimente prin gesturi agresive, adresati-va unei asociatii, sunt ceva, a...pe internet le puteti gasi> Lazarus: da de ce-ati adoptat, erati infertili?
intre timp se minuneaza toti ca barbatul cu care a semnat adoptia a parasit-o.
Mama spune ca intentia initiala n-a fost de abandon al copilului, ea cerea ajutor, dar cei de la Protectia Copilului i-au sugerat desfacerea adoptiei. (i****l ala: cum, verbal sau in scris?)
Apoi i***tul ala insiste cu divortul lui propriu pe care-l transpune mamei fetei, cu povesti despre viata noua si actualul lui fosta care-i trimite apeluri cu tenta pedofila; pe principiul ala e sigur el ca femeia vrea sa scoata fata din viata ei sa-si continue cu noua familie;
psihologa: solutia e legata doar de inima doamnei;(intre timp ala repeta la infinit povestea cu alta familie si alt sot)
apoi psihologa e convinsa ea, a citit in poloboc ca daca copilul era natural,situatia ar fi fost altfel-ea nu stie solutii concrete dar e convinsa ca mama ar fi gasit;
psihologa: ce ne e dat e bine sa ducem, daca dv vi s-a dat asta inseamna ca si puteti sa duceti aceasta povara; se spune cind nu mai ai rabdare mai incearca sa ai rabdare inca un pic si se va arata un rezultat; nu transforma nimeni in discoteca scoala in care a invatat psihologa asta brilianta??? ar face un bine pseudopsihologilor astora absolventi

comentariu al celebrului: sunt parinti care nu renunta totusi la copiii cu autism, isi poarta crucea.

printre toate comentariile astea din absurdistan vocea mamei destul de rar si putin auzita.

ar fi de ris, dar e de plins, zau

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

Chuny spune:

Cu ocazia asta am putut vedea si noi, cei de departe, ce cretini au ajuns sa faca televiziune in acest moment ... cred ca i-a parut rau si ei ca a acceptat sa participe la aceasta emisiune.

Nu am reusit sa-mi fac o parere clara inca ...