sunt disperata...un job bun sau cu bebe acasa?
Raspunsuri - Pagina 4
flloryy spune:
am prins ideea....sa stau cu micutul...mai mult nu am inteles 
...
gabriela42 spune:
celi-bia spune:
Pentru mine alegerea nu ar fi dificila, sincer... nu zice nimeni ca mama trebuie sa stea acasa cu bebele 2 ani sau cat e concediul acela, dar dupa umila mea parere (am 25 de ani si nu am inca bebe), eu as sta acasa cu micutul macar in primul am si DAAA, m-as dedica total, pentru ca puiul are nevoie de mama lui cel putin la īnceput.
Eu una nu pot intelege femeile care dupa 2 luni e intorc la job, se prea poate sa le placa nemasurat ce fac, dar asta pot face oricand, pe cand copilul isi are primul an din viata numai odata... nu e vorba de primii pasi, sau primul ma-ma ci de confortul lui psihic, ca isi vede mamica tot timpul... nu doar seara cand ea e oricum franta si nu mai chef de lume, daramite de un copil...
Eu am avut un job la care eram plecata de acasa 10 ore pe zi... sa presupunem ca as fi avut un copil de 3 luni pe care l-as fi lasat cu bona sau cu bunica... eu cand mai stateam cu el? Cand? Din fericire nu mai lucrez acolo, dar daca as fi lucrat pentru mine era clar ca 2 ani as fi stat acasa daca doream sa simt ca contribui si eu cu ceva la cresterea lui, NU doar cu bani...
Sefa pe care am avut-o la job-ul de care va zic a stat acasa cu fetita ei 1 luna jumate, mergea in pauza de masa sa alapteze... mi s-a parut o monstruozitate ce face. Am zis atunci sa-l ia naiba de job... nu as putea face asta pentru toti banii din lume... si nici NU am s-o fac indifernt unde voi lucra cand voi fi mamica.
Si inca ceva: uitati cum a pus flory intrebarea: un job bun sau cu bebe acasa? prima data s-a gandit la job, nu trebuie sa fii psiholog ca sa-ti da seama. Īn acest caz poate nu era momentul sa faca un copil. Sper sa nu se supere pe mine pentru ce am scris aici, admir femeile de cariera, care fac orice pentru o pozitie buna la job, dar, este strict parerea mea, pentru niciun job din lume EU nu as renunta la primul am din viata al copilului meu.
Sper ca flory si cele care mai au dilemele astea sa faca alegerea care le multumeste pe deplin 
www.celina-bianca.blogspot.com
eusunteuasa spune:
te felicit pt gandirea ta!
pregateste de ''rosii''cum am fost si eu pregatita
flloryy spune:
celi-bia, poate tu ai casa, bani si un sot care castiga o gramada de bani. eu nu sunt chiar asa norocoasa. si DA...era momentul sa fac un copil. un copil faci cand esti pregatita. cat despre program nu o sa stau 10 ore la munca.... citeste mai intai ce am scris. nu pot sa spun ca sunt fericita ca merg la munca, dar nu am ce sa fac.
pisi-pis spune:
Nu inteleg de ce sunt atat de aspru judecate mamele care se intorc la lucru. Trebuie sa punem in cumpana atat binele copilului pe termen scurt (primii 2 ani de viata) cat si binele acestuia pe termen lung. O educatie de calitate pentru un copil, costa in general multi bani. O femeie scoasa din campul muncii timp de doi ani (ca sa nu ne referim la mamele care au doi copii si nu muncesc 4 ani) are sanse foarte foarte reduse sa-si gaseasca un bun loc de munca. Cunosc persoane in diferite tari din Europa, femei si barbati, care au intampinat greutati mari de a-si schimba locul de munca doar pentru faptul ca aveau peste 40 de ani, fara de a fi cazul de intrerupere.
Pe deasupra, in lumea in care traim, in care rata divorturilor este atat de mare, mi se pare mai mult decat incert sa lasam viitorul nostru financiar si al copilului doar pe umerii barbatului. Si chiar daca sa zicem suntem sigure pe relatia noastra, este de datoria noastra sa ne pastram o anumita autonomie, viata ne poate oferi surprize neplacute, sotul se poate inbolnavi sau poate ramane fara serviciu.
celi-bia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui flloryy celi-bia, poate tu ai casa, bani si un sot care castiga o gramada de bani. eu nu sunt chiar asa norocoasa. si DA...era momentul sa fac un copil. un copil faci cand esti pregatita. cat despre program nu o sa stau 10 ore la munca.... citeste mai intai ce am scris. nu pot sa spun ca sunt fericita ca merg la munca, dar nu am ce sa fac. |
Flloryy, m-am gandit ca poate nu va fi pe placul tau ceea ce am scris, eu nu te judec, poate a sunat mai aspru, dar nu astfel am vrut sa-mi percepi mesajul.
Tocmai pentru ca am citit ce ai scris tu am raspuns cum v#259;d eu lucrurile, acesta nu este un adevar general valabil, dar am spus cum as fi facut eu. Si NU, nu am bani cu carul, sunt o femeie obisnuita ca si tine cu viata din clasa de mijloc.
Ti-am dat exemplu pe fosta mea sefa... avea bani cat noi toate care scriem la acest subiect si totusi nu a stat cu copilul acasa. Chiar nu am inteles-o.
Flloryy, eu nu am spus ca e imperios necesar sa stai doi ani acasa, am spus doar ca eu as fi stat macar un an. Stiu, tu acum ai primit oferta, care la anul poate nu va mai fi... inteleg, īn acest caz tu ai ales cum ai crezut ca e mai bine.
Te rog sa nu te superi pe mine
www.celina-bianca.blogspot.com
celi-bia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui pisi-pis Nu inteleg de ce sunt atat de aspru judecate mamele care se intorc la lucru. Trebuie sa punem in cumpana atat binele copilului pe termen scurt (primii 2 ani de viata) cat si binele acestuia pe termen lung. O educatie de calitate pentru un copil, costa in general multi bani. O femeie scoasa din campul muncii timp de doi ani (ca sa nu ne referim la mamele care au doi copii si nu muncesc 4 ani) are sanse foarte foarte reduse sa-si gaseasca un bun loc de munca. Cunosc persoane in diferite tari din Europa, femei si barbati, care au intampinat greutati mari de a-si schimba locul de munca doar pentru faptul ca aveau peste 40 de ani, fara de a fi cazul de intrerupere. Pe deasupra, in lumea in care traim, in care rata divorturilor este atat de mare, mi se pare mai mult decat incert sa lasam viitorul nostru financiar si al copilului doar pe umerii barbatului. Si chiar daca sa zicem suntem sigure pe relatia noastra, este de datoria noastra sa ne pastram o anumita autonomie, viata ne poate oferi surprize neplacute, sotul se poate inbolnavi sau poate ramane fara serviciu. |
Normal ca si femeia trebuie sa lucreze, nu cred ca era cazul sa ne spui ca nu trebuie sa ne bazam doar pe salariul sotului, stim asta toate, nu doar pentru motivele expuse de tine ci si pentru ca asa este normal. Doua salarii e mai mult decat unul singur, mai ales cand ai copii, dar aici despre altceva era vorba.
Mie mi se pare ca femeile zilelor noastre au fost revoltate pe faptul ca in trecut, īn comunism mai ales, multe femei abandonau total munca sa stea acasa cu copilul. Pe vremea aceea legal aveai doar 3 luni de concediu matern si pentru ca nimeni nu-si permitea bona, femeile deveneau mame de meserie, cunosc zeci de cazuri.
Acum cand avem la dispozitie 2 ani, deci timp berechet si pe deasupra ne putem intoarce la vechiul job in aceeasi functie, din teama de a nu "ne rata" si a ajunge niste casnice, mergem la cealalta extrema si anume vrem sa ne intoarcem la munca cat mai repede cu putinta.
Desigur aici nu vorbesc despre cazul lui flloryy, care si-a expus problema in detaliu si lucrurile stau diferit.
www.celina-bianca.blogspot.com
flloryy spune:
Nu m-am suparat pe tine ... tot timpul am spus ca voi sta 2 ani cu copilul meu, dar uite ca "socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ"... Acum sunt linistita, de multe ori facem ceea ce trebuie si nu neaparat ceea ce ne si place.
gabriela42 spune: