Cat dureaza un divort

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns rilbuc1 spune:

Nu e musai proces separat. E preferabil ca partajul sa fie tot in acelasi dosar pt ca se scutesc bani (costa doar 19 lei). Faceti acasa un act, se cheama Tranzactie, il depuneti in dosarul de divort, scrieti ce si cui ramane si gata.

Ca timp efectiv.... poate dura si 5 minute, mai mult dureaza asteptatul. Iar cap-coada dureaza cam 2-3 luni pt ca trebuie si vizita celor de la autoritatea tutelara.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns redai spune:

18 noiembrie anul trecut am depus actele, si s-a terminat totul pe 15 martie

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns redai spune:

Citat:
citat din mesajul lui mihuta

Stati ca mai am intrebari.
1) cum ati facut cu numele ? Eu sincer vreau sa scap de nume, dar nu mi-e clar daca nu cumva imi complic existenta in ceea ce priveste inscrierea Sophiei la gradinita, scoala, mersul in vacanta peste granita, etc.
2) ce se intreaba martorul la proces?
3) cum ati anuntat familia si mai ales cum ati facut cu copilul? Mai ales partea cu Sophia ma preocupa, si nu stiu cum este mai bine, sa ii pastrez obiceiurile (adica sa vina tatal ei in fiecare seara si sa stea cu ea (si implict cu mine) pana aproape de culcare, de exemplu) sau sa ii explic ce si cum si sa mergem mai departe cu noul program?



mami de Sophia



1. El a depus actele de divort, a cerut sa imi pastrez numele, eu am refuzat, am revenit la numele de fata.
2. Au fost 2 martori, unul din partea mea, unul din partea lui.Pe amandoi i-a intrebat acelasi lucru. Ce relatie are cu noi, care ar fi motivul divortului (amandoi au declarat scurt nepotrivire de caracter si mentalitate diferita), daca este benefic pentru copil sa se pastreze relatia tata =copil. Totul a durat mai putin de 5 minute la amandoi martorii.
3. Tatal are un program stabilit de comun acord pe care l-am inclus si in proces. La mine situatia e diferita. DFepinde cat este de mare cea mica si cat intelege, ideea ar fi ca ruptura sa nu se produca brusc.Nu cred ca ti0ar conveni sa vezi zilnic in casa, cred ca ti-ar face mult rau.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mamaalina spune:

Eu am ales sa pastrez numele lui din 2 motive: sa am acelasi nume cu copilul meu (in primul rand) si sa evit toata nebunia cu actele.
Referitor la vizite, te sfatuiesc sa vina sa ia copilul de la usa si sa-l aduca inapoi la usa. daca va accepta fetita. Eu nu am procedat asa, si nici acum, dupa aproape un an de cand a plecat de acasa, nu ma pot rupe de fostul sot, nu pot merge mai departe si mai sper la o impacare. Copilul meu (4 ani) a acceptat destul de usor ca tati are alta casa si ca vine doar in vizite, dar la fiecare vizita vroia sa fim toti 3. Si noi i-am facut pe plac. Nici acum nu vrea sa plece doar cu tati daca nu merge si mami.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ciarli spune:

Eu am bagat actiunea pe 29/03/2010 si pe 19/04/2010 am avut primul si ultimul termen.
Inainte ne-am intalnit si ne-am pus de acord pe toate aspectele.

Succes si te pup

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns raluk16 spune:

Imi pare rau ca trebuie sa treceti prin asa ceva.

Doar o intamplare vreau sa povestesc: eram graviduta la cabinetul doctorului ginecologic si a venit o mama cu fetita ei de 13 ani, sa-i faca avort. Mama avea numele de fata, fetita avea numele tatalui. Nu au vrut sa-i faca avort, au pus-o sa vina cu acte doveditoare ca ea este mama fetitei, pentru ca ar fi putut aduce pe oricine cu acel prenume si sa spuna ca e mama ei.

Am povestit cam aiurea, nu stiu daca ati inteles ce am vrut sa zic, cred ca te vei lovi de unele situatii in care va trebui sa dovedesti cumva ca esti mama ei, prin actele de la divort, prin actele de schimbare a numelui. Cat trebuie acuma sa umbli sa schimbi actele de peste tot, nu e un efort imens, dar trebuie sa te gandesti in timp cat iti va fi de greu sa aveti nume diferite. Va trebui si ea sa explice probabil la tot felul de profesori bagaciosi, la colegi curiosi, etc.

Trebuie deci sa pui in balanta cat de mult vrei schimbarea numelui, ca daca esti hotarata, sunt sigura ca problemele astea sunt maruntisuri. Ideal mi s-ar parea sa treceti amandoua pe numele tau. Nu stiu daca se face asta...


Mami fericita de minune Alex (16 octombrie 2009)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns witeflower spune:

uite si o veste mai buna decat varianta culpei comune:
Divort de comun acord.
Da, se poate si cu minor.

Eu am avut 2 copii minori, de 7, respectiv 1 an.
M-am dus la un av, mi-a conceput chemarea in judecata, i-am prezentat-o acasa sotului... I-am spus ca dc nu suntem de acord sa traim impreuna, sa fim de acord macar cu divortul...
Desigur, daca nu ar fi fost de acord, as fi fost nevoita sa inaintez oricum divort si as fi cerut din culpa lui, cu tot tam-tamul. Amandoi am vrut sa evitam asta, atat pt copii, cat si pt noi.

Nu s-au scris/spus motive, nu s-au audiat martori.
Am fost intrebati doar dc suntem siguri ca asta vrem, ca si la casatorie: Tu vrei? Da. Dar tu vrei? Da. Apoi judecatoarea, vazand ca e vorba si de copii, ne-a propus sa amane sentinta cateva luni. Am raspuns ca nu dorim.

Am fost audiati cateva minute (repet, nu am fost intrebati nici macar DE CE vrem sa divortam). Dupa aprox 1 luna s-a pronuntat sentinta.(Sentinta a cuprins divortul, incredintarea copiilor - program de vizita nu am cerut;). Nu stiam ca pot cere si partajul, dar am cerut evacuarea lui din locuinta fiindca stateam in chirie si contractul era pe numele meu.).

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marius spune:

Toate acestea pentru ca fostul tau sot nu a dorit sa fie altfel. A fost de acord cu... si cu.. si cu...
In general nu se intampla astfel.

www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns witeflower spune:

Marius, eu voiam doar sa o informez pe mihuta ca se poate si asa, simplu, fara culpa si probe si martori, daca amandoi se pun de acord.

In ceea ce ma priveste, da, fostul meu sot a fost de acord, fiindca a cantarit putin avantajele si dezavantajele.
(La fel am facut si eu, desi era tentant in acel moment sa ii prezint un pic, cu dovezi si martori adevarata fata... dar am considerat ca mica mea "satisfactie" m-ar costa prea mult si pe mine si pe copii, in timp).

Nu avea nici el nimic de castigat daca inaintam divort din culpa lui. Era si el constient ca va trebui sa ii dovedesc culpa, scotand la iveala toate porcariile pe care le facea (sau, ma rog, macar pe cele pe care le puteam dovedi... si erau destule).
Trebuia sa dovedesc ca nu era chip sa mai traiesc cu el,ca nu e un om caruia sa i se incredinteze copiii spre crestere si educare, si ca nu mai puteam ramane cu el in aceeasi locuinta. In plus, eu obtinusem acel contract de inchiriere, eu plateam chiria si facturile (ca el isi pierduse si serviciul... tot din vina lui).
Asa ca i-am prezentat cele 2 variante, cea eleganta si rapida sau cea nasoala, cu nervi si improscari cu noroi. Nu i-a luat prea mult sa fie de acord cu prima varianta, mai putin schimbarea domiciliului... dar nu puteam locui in continuare cu el, asa ca am insistat si pe partea asta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Briantis spune:

De comun acord , se poate si cu copil .S-a incheiat la primul termen , ne-am pus de acord in toate aspectele , inclusiv tranzactie pe bunuri comune , depus actele pe 25 ian , pe 28 februarie 2011 era gata .Cred ca n-a durat 3 minute cu totul!

Mergi la inceput