N-AM CURAJ SA CONDUC (11)
Raspunsuri - Pagina 9
alba_ca_zapada spune:
Buna, pot sa ma inscriu si eu in clubul fricoaselor?
Am carnet de 9 ani.
L-am luat prin noiembrie si pentru ca era zapada m-am gandit ca ar trebui sa astept primavara ca sa iau avant... dar in februarie am ramas insarcinata si de-atunci... adio chef de sofat.
In urma cu vreo 3 ani ne-am luat masina de familie noua si am zis ca pe cea veche o conduc eu ca sa ma obisnuiesc.
Aiurea, am invocat diverse motive ca sa aman momentul asa ca la un moment dat a ajuns o rabla... in concluzie am dus-o la remat si am luat o masinuta nou-nouta tocmai buna de scos pe strase.
Desi o am de vreo 2 saptamani, inca n-am curaj sa ies cu ea.
Va rog sa ma sfatuiti cum sa incep: sa iau niste ore, sa merg cu sotul (este cam cicalitor), sa ma dau barbata si s-o pornesc singura, sa iau lectii de la o prietena ...
Voi cum ati procedat?
monica70 spune:
Intai cateva ore de conducere (maxim 10) cu un instructor calm.Neaparat alege cateva trasee pe care vrei sa mergi in viitor,de exemplu acasa-supermarket ,acasa-gradinita/scoala, acasa-serviciu etc. si mergi cu instructorul intai pe rutele astea ,apoi cu sotul in dreapta (daca e cicalitor e suficient odata pe fiecare traseu) si in final si cel mai bine singura.Asa e cel mai bine sa cunosti f.bine traseele si la inceput sa mergi numai pe ele pana te obisnuiesti cu condusul si devi mai sigura pe tine.Eu azi am fost singura cu fetita pe un traseu pe care n-am mai fost decat cu instructorul,dar a fost ok.Mai dragut a fost pana am parcat masina pe aleea dintre doua blocuri dar intr-un final am reusit-o si p-asta. Dar am iesit de vreo doua-trei ori din masina sa ma asigur ca mai am loc sa dau inapoi 
plus ca am redeschis masina sa sting farurile 
- se vede ca era abia a doua oara cand am condus pe intuneric singura.Maica-mea era disperata,m-a tot rugat sa mergem cu tramvaiul,ba chiar mi-a oferit si bani de la ea sa mergem cu taxiul ,dar m-am tinut pe pozitii 
!
MONI cu DIANA (01.01.2006) si TUDOR (14.08.2009)
www.dropshots.com/DIANATUDOR" target="_blank"> POZE
10% din viata este rezultatul a ceea ce ni se intampla, 90% din viata noastra este decisa de modul in care reactionam la ceea ce ni se intampla
ARADENCELE ALATURI DE MARIA_RUBI
alba_ca_zapada spune:
Multumesc pentru raspuns Monica.
Si eu ma gandeam sa iau intai niste ore cu un instructor. Sotul meu cred ca mi-ar induce o stare de stres in primele ore.
Mai nasol este cu traseele obisnuite. Jobul meu este sa alerg prin tot orasul. Pana acum am mers cu mijloace de transport in comun, cu taxi sau cu consortul... dar trebuie sa-mi iau inima in dinti.
Ca sa fac haz de necaz, am citit in presa ca Primarul general vrea sa faca sens unic pe toate marile artere si doar o banda in sens contrar pentru RATB si taxi. 
Nu stiu cum o sa ma descurc!
ellinia spune:
Si eu sunt intr-o situatie asemanatoare. Am permis din 2007, am condus foarte putin la inceput, am avut tot felul de incidente si am renuntat in vara lui 2008, atunci am condus ultima data. Acum m-am reapucat de zor nevoie. Nu ma mai pot descurca fara masina, lucrez in afara orasului, am si eu mult de alergat, nu mai are cine sa stea dupa mine, plus ca m-am saturat sa ma tot rog de cate cineva sa mearga cu mine. Asa ca m-am dus "pe furis" adica n-am zis la nimeni - ca sa nu ma descurajeze - la o scoala de soferi de langa mine. Am facut pana acum doua sedinte cu un instructor foarte calm si care imi explica foarte bine ce si cum. Am patit data trecuta una urata, mi-a murit motorul intr-un sens giratoriu ca am plecat de pe loc cu a treia dar mi-am revenit. M-am mai speriat de un tir care venea cu viteza intr-o curba de mai aveam un pic si intram intr-un gard ... dar na' era a doua sedinta de condus si prima data pe strazile orasului.
Asa ca ieri mi-am facut curaj si am condus masina noastra pe un drum nu foarte circulat, langa socrii mei, plus pana la ei acasa, intr-un sat de tara. Si inapoi pana in drumul judetean, unde n-am avut inca tupeu sa ma bag, fiind si cu sotul si cu baiatul in masina.
Acum trebuie sa merg la a treia sedinta, am sa-i spun sa mergem in afara orasului, pe drumul pe care ar trebui sa merg eu zilnic la serviciu. Am un gol in stomac pe numa-numa, si imi transpira palmele, dar ce sa fac? Toata noaptea am visat ca sunt la volan, tot dadeam din picioare prin pat, cautam frana
Ma rog sa am curaj si sa nu-mi stea inima in piept. Ieri imi zicea sotu' ca stau prea crispata si strangeam volanul ala de parca era cine stie ce ...
Se mai simte cineva asa ca mine sau sunt eu vreun specimen nemaiintalnit?
Urati-mi succes, plec la condus!
Cristina si 
Stefan Costin (25.02.2005)
BazarGeneral
mara26 spune:
Nu-mi vine sa cred ca v-am gasit! Credeam ca sunt singura extraterestra care isi face atatea probleme in legatura cu condusul unei masini. Cand am nascut nu am avut nici cea mai mica teama si imi e rusine ca fac atata caz de condusul unei masini. Sotul meu ar face orice sa ma incurajeze sa conduc. Problema este ca e musai. Ne-am facut casa in afara Bucurestiului si vin la munca cu rata. Fac 1ora si 30min, cand cu masina as face 45 de minute pana la locul de munca. Nu mi-am dorit sa am carnet, dar am fost convinsa de sot ca este o necesitate. Ratiunea imi confirma acest lucru, dar ce te faci cu panica si lipsa de incredere in sine? Sotul meu imi e copilot pt ca si-a dat seama ca singura nu as mai fi indraznit niciodata sa ma sui la volan. Mi-a luat masina hidramata special pt ca eu am cerut asta in ideea ca e mai usor de condus o asemenea masina. Ei de unde teama asta incredibila si cu ce o combatem? Eu sper ca voi ajunge la un nivel satisfacator de incredere in capacitatea mea de a conduce si astept ziua cand ii voi spune sotului ca nu mai tre sa stea langa mine. As incerca si niste sedinte de hipnoza.
Sotul nu comenteaza prea mult cand conduc, are foarte multi km la activ si zice ca sunt OK. Voi fi extrem de mandra de mine in ziua cand voi reusi sa-mi inving aceasta teama. Ma gandesc ce confortabila ar fi existenta mea zilnica daca as conduce fara teama. Oare de ce simtim nevoia sa ne chinuim asa?
Inainte de a ma sui la volan am niste emotii groaznice, la inceput nu puteam sa dorm noaptea. Am zis ca sunt nebuna si nu i-am spus nici sotului ce simteam. Dupa ce ma sui la volan si incep sa conduc treptat imi revin. Am zis ca o sa incep sa conduc cu sotul asezat pe bancheta din spate. De fapt cand conduc el intervine rareori, totul este in creierul meu.
Ai mei nu au avut masina, am fost mereu o timida si o stangace, nu stiu sa inot, sa conduc masinute la balci, sa ma dau cu patine am incercat sa invat la 29 de ani, sa inot inca mai incerc sa invat, nu stiu cu bicla. In general sunt foarte calma si netematoare. Sunt foarte convinsa ca daca ai mei parinti ar fi facut un efort sa ma ajute sa invat anumite lucruri cand eram copil, sa ma jute sa ma relaxez, sa fiu mai aventuriera viata mea ar fi fost mai usoara. Asa tot greul cade pe sotul meu care imi este exact opusul, adica este indemanatic la orice sport, face parapantism, scuba diving si alte cele. De aia o incurajez mereu pe fii-mea in tot ce face sa aiba incredere.
Va multumesc pt ca existati si impartasiti aici gandurile voastre!
lilib72 spune:
Salutare fetelor,
Am si eu permis de 7 zile daca inainte sa obtin permisul eram viteaza, acum cand il am, mi-a disparut vitejiaConduc cu sotul alaturi, nu ma streseaza, ma incurajeaza si imi explica, insa mie mi se pare ca fac doar boacane si asta ma descurajeaza, va intreb pe voi cum au fost primele voastre iesiri cu masina, ati avut emotii? dupa cat timp ati urcat singure la volan?
va multumesc si astept cu nerabdare raspunsurile voastre
lili@domnisorica daria
hobby
RODY77 spune:
of, am si eu permis de conducere de 4ani si un sot cicalitor in dotare 
pot sa spun ca am condus doar de cateva ori la nevoie.
am mai mers si singura foarte bine dar in urma certurilor, de cate ori mergeam nu faceam bine (ca un profesionist ca deh) am jurat ca nu mai conduc cand este el in masina.
acum trebuie sa imi iau inima in dinti si sa incep sa conduc ca incep serviciul
fetele care au soti cicalitori cum i-ati facut sa taca?
ellinia spune:
Mara, ma regasesc perfect in ceea ce ai scris tu... parca esti copia mea fidela. Si eu sunt la fel, poate chiar un pic mai panicoasa ca tine, pentru ca tu vad ca ai inceput sa conduci. Eu pentru un drum simplu de 15 km nu am dormit o noapte si mi se oprea inima in gat cand ma gandeam... Azi am iar conducere cu instructorul. Vreau sa merg in poligon sa invat sa iau virajele cum trebuie, ca nu prea le am...P.S.: Ce-i aia masina hidramata ?
Rody, cu sotul cicalitor nu prea ai ce face, doar sa inveti sa-l ignori sau sa mergi singura. Al meu nu e cicalitor, dimpotriva, dar am mers opdata cu el pe undrum care avea cam multe gropi si nu prea stiam eu sa le iau si il vedeam cum parca se sufoca . Cred ca ii statea pe limba sa-mi zica vreo doua...
Cristina si Stefan Costin (25.02.2005)
BazarGeneral
LazyDai5y spune:
Buna! Nu imi vine sa cred ca am gasit un forum care se discuta despre teama de a sofa. Si eu sunt o fricoasa. Am carnetul de 2 ani si 2 luni, de condus am condus ceva, ceva.. dar singura la volan m-am suit doar de .. TREI ori... am crezut ca daca ma sui prima oara singura imi dispare teama, dar de unde...Copilotul meu este sotul mei binenteles, experimentat in ale condusului...si binenteles ca ma cicaleste.. Acum cand mi-am mai facut curaj sa vin cu masina la munca, s-a pus pe ninsoare iar.. si binenteles ca mi-am gasit scuza ca sa mai aman momentul... Sper sa ajung si eu sa conduc fara sa imi tremure genunchii, sa am palpitatii si altele...
Laina spune:
Buna dragelor!
Ma inscriu si eu in clubul fricoaselor. Dupa o serie de amanari, mi-am facut vant si am inceput scoala de soferi. Orele de legislatie au mers, normal, foarte bine, insa mi s-a taiat tot avantul cand m-am pomenit pe masina, in trafic. Pur si simplu parca uit tot, uit si ce mi-a spus instructorul cu un sfert de ora in urma. Mi-e teama, pur si simplu mi-e foarte teama ca nu pot controla masina, viteza de 40-45 km/h mi se pare foarte mare pentru mine acum (am facut pana acum trei sedinte din cele 15..). Nu reusesc sa le fac pe toate concomitent, semnalizare-asigurare-pedale-etc....plecarea in rampa o sa ma ucida...la fel si eu, nu stiu sa franez daca nu apas si ambreiajul... si franez des, de teama. Imi dau seama ca din cauza fricii fac toate prostiile astea, chiar si instructorul mi-a spus ca trebuie sa las frica acasa, cel putin cat este el cu mine in masina....Dar CUM?....Daca eu toata noaptea visez numa condus si schimbari de banda si viraje si semnalizari si intersectii...cum ma relaxez a doua zi cand ma urc in masina??...
Dupa sedinta de astazi, la care am fost mai timorata ca oricand, ma gandesc serios ca daca voi continua sa reactionez asa, atunci nu am ce cauta la volan. Refuz sa fiu un pericol pentru ai mei si pentru alti participanti la trafic. Ma voi tari cumva prin restul de 11 sedinte, si daca nu scap de teama, nu ma obliga nimeni sa dau si examenul...
Sunt putin debusolata...