N-AM CURAJ SA CONDUC (11)

Raspunsuri - Pagina 10

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns olympia spune:

Laina, as vrea sa te incurajez cumva, nu stiu insa cum, ca de inteles te inteleg perfect. Eu NU conduc, desi am carnet de 7 ani. Pur si simplu mor de frica si n-am incredere in mine ca as face fata unei situatii neprevazute. Poate un psiholog ar depista radacinile fricii si ar gasi si rezolvarea. Asa cum spui tu, mi-a fost frica toata scoala, am tremurat la propriu la examen, dupa ce l-am luat cu greu m-am mai urcat la volan de vreo doua-trei ori, pana am renuntat de tot.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns salcia spune:

Ce bine ca v-am gasit, fetelor! Si mie mi-e teama sa conduc, de fapt nici scoala de soferi nu am facut-o, ma tot gandesc daca merita sau nu, avand in vedere ca nu stiu daca voi conduce. Prietenul ma tot bate la cap sa ma apuc de scoala, teoria o stiu, am si lucrat in domeniul auto, daaaar cand ma gandesc sa ma asez la volan... Culmea e ca altfel imi place sa conduc, in joaca (de ex. la karting), am alergat prin tot felul de hartoape oribile in masini de raliu, dar nu ma vad la volan si pace. Nu am simtul distantelor, nu ma orientez corect, si mai ales mi-e foarte teama de toti nebunii din trafic. Cand mergem cu masina undeva si conduce prietenul meu, sunt foarte incordata si dau si eu din maini si din picioare, ma uit in toate partile, ce sa mai, e un mare stres!

Sunt curioasa daca a reusit cineva sa-si depaseasca aceasta teama si acum conduce fara probleme.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns monica70 spune:

Eu am inceput sa conduc efectiv de toamna trecuta , desi am carnetul luat de 10 ani Acum deja conduc zilnic prin oras, mai rar in afara orasului.In oras e beton,mai ales cand iti taie calea o gramada de nesimtiti,care nici sa semnalizeze ca schimba banda nu se deranjeaza.Daaar deja m-am obisnuit si ... se poate Am fost fraiera ca nu m-am apucat mai devreme
Bafta !

MONI cu DIANA (01.01.2006) si TUDOR (14.08.2009) www.dropshots.com/DIANATUDOR" target="_blank"> POZE
"10% din viata este rezultatul a ceea ce ni se intampla, 90% este decisa de modul in care reactionam la ceea ce ni se intampla"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Laina spune:

Buna dragelor!

Astazi raportez o zi mai buna, am mers cu aproape 50 km/h si deja e mai bine. Am plecat relaxata, cu gandul ca "ce-o fi, o fi, n-o sa-mi ia capu nimeni", si uite ca am reusit sa nu mai mai crispez toata cand vajaia aerul putin pe langa mine. Ba chiar am reusit si o pornire in rampa cu "scart"! (de frica sa nu moara motorul, am turat cam tare )

Uff. Sper sa fie bine pana la sfarsit. Mai am 10 sedinte la scoala.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns glimmer spune:

Uaaaaauuuu nu stiam ca cineva, candva, a deschis un subiect cu titlul asta. Ma inscriu in club. Am permis de aproape 4 ani, conduc ocazional. La mine problema e cu orientarea. Daca nu stiu exact traseul pe care trebuie sa merg, efectiv "ma pierd". N-am niciun pic de fler si nu retin traseele daca am mai fost pe ele, mai ales daca a trecut ceva timp...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elena86 spune:

Eu am permis de la 18 ani, dar cred ca pot sa numar pe degete de cate ori am condus pana acum. In prezent nu am curaj sa conduc prin oras decat daca as face din nou scoala de soferi.
Am luat carnetul din prima incercare, si l-am luat pe bune chiar daca sunt din Pitesti, dar apoi am plecat la facultate in Bucuresti si n-am avut ce conduce pe acolo. Nu ma incumetam sa iau masina parintilor mei decat daca ma insoteau. Daca ma insoteau uitam ce invatasem pentru ca se panicau la cea mai mica greseala. Am zis ca o sa conduc cand o sa am masina mea.
Acum am masina dar o conduce sotul. Eu stau acasa cuminte cu fetita. Insa sunt constienta ca trebuie sa incep sa conduc, chiar daca imi e teama pentru ca e util mai ales la job.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Starlet spune:

Salut fetelor!
Si eu m-am confruntat cu aceiasi problema ca si voi. Frica de condus!
Nu ma credeam in veci in stare sa conduc.
Ani de zile am tot amanat sa imi iau carnetul.... dar intr-un final , mi-am invins frica si Am Reusit!
Am facut scoala de soferi de cateva luni, apoi am dat un examen teoretic si mi-am luat un permis probatoire de apprenti, cu care am putut conduce si astfel practica. Trebuia doar sa conduc cu un sofer care avea permis de 2 ani. Apoi mi-am facut curaj si am dat examenul de condus si l-am luat din prima. Stiu ca este total diferit de cum se procedeaza in Romania dar eu gasesc ca este foarte practic.
Mentionez ca locuiesc intr-o tara unde este absolut vital sa ai masina sa stii sa conduci,sa fii independent. Aici distantele sunt foarte mari.
Acum pur si simplu ador sa conduc.Stapanesc foarte bine totul. Este minunat sa ai aceasta independenta.
Absolut totul se va rezolva daca va invingeti aceasta frica de a conduce, si cu foarte multa practica!
Pupici!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns violetan spune:

Hei, fetele, frumos subiect! M-am amuzat foarte tare la multe postari, pentru ca toate aveti simtul umorului. Dar va si inteleg,logic.

Sa va povestesc cum am inceput eu epopeea condusului.
Inainte de toate, pana la 27 de ani am zis ca eu nu iau carnetul pentru ca niciodata n-am fost in stare sa...folosesc masina de cusut. Era sa raman corigenta la lucru pentru ca nu am fot in stare sa-mi coordonez miscarile: piciorul pe pedala, mana pe rotita aia si alta mana (habar n-am care ) pe material sa treaca acul peste el. Sound familiar? Deci, prea multa coordonare pentru mine.
Totusi, fortata fiind de o declaratie-pariu intr-o sedinta cum ca pana ne mutam cu sediul firmei (cateva luni) eu imi iau si carnet si masina (nimeni nu m-a crezut!) am purces la treaba.
Am gasit un instructor fenomenal si cu simtul umorului si corect, ce sa mai, mare noroc!- si m-am pus pe condus.
Nu va spun ce epopee si cu scoala: eu conduceam si instructorul punea frana. Ma intreba: ce dracu' faci? Frana nu mai pui? Nu vezi ca se apropie babele alea incet dar sigur? Lasa, cand oi auzi de sub masina un geamat te-ai prins ca tre sa opresti.
Iar eu raspundeam, printre hohote de ras: "pai io sunt ocupata cu condusul. Am zis ca va ocupati dumneavoastra cu frana". Nu pricepeam neam cum adica eu voi fi in stare sa fiu atenta si la semne, si la semafor, si la oameni si la comenzile masinii??? Toate astea eu singura IN ACELASI TIMP??? WTF????
Inainte de examen, cand instructorul ne povestea ce se va intampla: poibil parcari laterale, garari cu spatele, intoarcerea din trei miscari, panta, rampa, opriri, intoarceri, intersectii, am sarit de pe scaun si am exclamat terifiata, spre hazul general:"dar de ce trebuie sa ne supuna la atatea perversiuni???"
Examenul scris l-am luat din prima cu punctaj maxim, poligon n-am prins deci am dat traseul. Am fost atat de emotionata, tremuram atat de rau si mi s-a pus o pacla mare pe creier incat logic ca am picat. Jur ca politistul a facut tot posibilul, dar eu nu stiam pe ce lume sunt, efectiv. Mi-a zis sa fac dreapta ca sa parchez iar eu am dat semnal dreapta constiincios si am luat-o la stanga. Omul dragut a zis: ok, nu asta am spus, dar om gasi noi si acolo parcari. La parcare n-am inteles despre ce masini vorbea intre care ar fi trebuit sa ma bag eu, asa ca i-am zis eu, sa-i usurez sarcina: multumesc, ne vedem data viitoare!
Data viitoare am fost la fel de emotionata, dar am prins un politist si mai dragut care a avut rabdare cu mine si mi-a dat si carnetul. Oricum, eram mult mai buna, doar ca imi tremurau picioarele, atat. Gararea cu spatele nu mi-a iesit, si, ca sa evitam harshairea a cel putin doua masini politistul a renuntat si m-a lasat sa fac parcarea laterala, la care, am promis eu "unt maestra". Chiar asa era, acum sunt maestra si la garare.
Instructorul a spus doar atat, hatru:"L-ai pacalit si pe asta!"

Ca sa inchei, am codus din prima zi, mi-a murit motorul in intersectie la Unirii, mi-am luat atata vorba aia in trafic de mi-a ajuns pana la sfarsitul vietii, mi-am incuiat masina cu tot cu chei si geanta inauntru, am facut pana prostului, am avut coaja de copac in caroserie pana cand am vandut masina de la parcarile de maestru alea lateralele intre copaci, mi-a murit bateria de multe ori ca tico n-avea avertizare de lumini si multe altele.
N-am avut incidente majore (o singura data era a fac o traznaie, dar n-a iesit atat de rau).
Intr-un cuvant, experienta o prinzi in trafic, trebuie sa iti faci putin curaj iar lucrurile bune vin de la sine. Eu zic ca sunt o soferita buna, viteza maxima prinsa ever a fost 170 km/h in Germania, spre birou merg zilnic cu 120 pe centura, Doamne fereste, in 12 ani de cand conduc n-am avut probleme si-mai ales- nu mi-a fost frica, nici atunci cand am avut incidente.

Va tin pumnii sa va faceti curaj, sa conduceti frumos si fara probleme!

Violeta, mami de Laurentiu Cristian 15.08.2007

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns blackgirl0 spune:

Si eu pe aici! Am inceput scoala de soferi de 3 (TREI) ori pana acum, abia acum sunt insa chitita sa iau si permisul. Peste o saptamana am sala, desi mai am 3 sedinte de condus. Si mi-e o frica de examen!

Sambata am urcat cu masina de scoala pe drumul Poienii (multe serpentine, unele chiat in varf de ac) si mi-a placuuuut! Sper sa fiu stapana pe mine la examen si sa iau din prima permisul. Numai vreau naveta cu busul (cca 26 de km), vreau sa fiu libera pe programul meu.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Laura Ioana spune:

Buna, fetelor!
Daca ati sti ce bine va inteleeeg! AM luat permisul (tot cu genunchii tremurand) in toamna lui 2000 si pana in 15 martie 2009 am murit de frica si aveam un mare stres cand stiam ca trebuie sa conduc...sincer, nu credeam ca voi conduce candva de placere! Cand mergeam undeva si stiam ca la intoarcere trebuie sa conduc eu ma gandeam toata noaptea doar la asta Imi era frica daca vedeam o masina la 100 m in fatza, ca imi imaginam ca franeaza si io ce fac?
Pe 15 martie m-am hotarat sa iau masina si sa merg singura la sala (la aerobic) si pic cu pic am mers, am parcat si iar am mers...Acum imi place sa merg cu viteza, am fost doar eu cu fata Piatra Neamt-Iasi, PN-Bucuresti, PN-litoral etc si cu o placere fantastica! Mi se pare, acum, extraordinara senzatia de libertate pe care o confera condusul!!!
Secretul este sa mergeti cat mai mult singurele, la inceput incet...si ce daca unii se grabesc in jurul vostru? Sa va depaseasca! Perseverand veti prinde curaj, va jur!
Succes


Mama fericita de minune si frumusete de Thea Maria
Nasterea minunii Thea Maria (3.01.2008) ,
Filmulete
La Mare - sept '09
Poze din Egipt

Mergi la inceput