cum sa fac sa comunice cu mine

Buna.
Sunt intr-o situatie din care nu stiu daca am sa mai pot iesi nesifonati...cel putin eu...
Inceputul ar fi cam asa....suntem impreuna de 4 ani jumate,m-am mutat la el dupa 3 ani,in ianuarie,iar in august am ramas insarcinata.Nu a fost perfect de-acord sa pastrez sarcina,pt ca ar mai fi vrut sa "bucure de viata"(el-26 ani,eu urma sa fac 21 in octombrie?)..insa i-am explicat ca trebuie sa ne gandim bine daca merita sa refuz dreptul la viata unui inger...cu atat mai mult cu cat de fiecare data cand risca,si ii spuneam ca pot ramane gravida,el ma lua in ras"hai Alina iar incepi,nu ramai"...Am auzit foarte multe cazuri in care au facut chiuretaj,apoi cand au vrut intr-adevar unul,nu s-a mai putut...plus ca sunt de parere ca atat timp cat te bagi in ceva,trebuie sa stii sa suporti consecintele.
Plus ca toata lumea(ai mei,ai lui,prieteni..etc)ne sustinea...eu aveam servici,el la fel,eram anul trei la facultate,deci terminam oarecum si studiile sa zic asa...doar pt ca ne era frica sa aleg sa il dau afara???Frica cred ca o ai indiferent daca alegi sa faci un copil la 20 sau 30 de ani.Prin urmare astea au fost argumentele mele,iar el a fost de acord cu mine.El a fost cel care mi-a spus ca trebuie neaparat sa facem macar cununia(pt religioasa nu aveam timpul necesar si nici banii,mai ales banii...:()...si am facut si cununia pe 12 februarie 2010..Cred ca va intrebati,ok...unde e problema? Al meu partener ar trebui descris un pic ca sa pot inteleasa..Este un baiat care are un suflet minunat,foarte frumos,dar care din pacate a fost exagerat de rasfat,prin urmare,el nu poate intelege cand ii explic ca trebuie sa faca anumite compromisuri in viata,si ca nu toate ii vor veni pe tava asa cum la invatat mama lui(soacra mea e cea mai corecta femeie pe care o cunosc,ne intelegm perfect).Astfel pe toata durata sarcinii,mai nou,sotul meu nu s-a implicat mai deloc in toata calatoria asta minunata pe care chiar cred ca Dumnezeu ne-a facut-o cadou in schimbul suferintei care ne este data sa o traim pt ca suntem femei.Cand baiatul misca,sotul meu se sperie,nu il vad incantat de nimic..nu a deschis pana acum 1 saptamana(am 37 saptamani de sarcina)deloc subiectul "bebe"din proprie initiativa,parca evita subiectul...eu ii spuneam tot timpul,luna asta facm asa,aialalta facem cu banii asa,patutul il luam in aprilie..etc..el aproba...cred ca acum simte ca nu mai poate fugi si m-a intrebat si el intr-o seara cate ceva despre nastere,patut,etc..Acum,colac peste pupaza...pt ca nu mai putem avea relatii intime..fuge si mai rau de mine..nu ca m-ar insela,este ultimul lucru la care ma astept de la el,dar incearca sa faca in asa fel incat,cand vine acasa,sa cada lat.Sa adoarma imediat...dimineata,cand iese din tura ar trebui sa fie acasa pe la 9 max 10,el ajunge pe la 3-4 chiar 5 dupa amiaza,uneori beat(nu bea la modul alcoolic,si nici nu a inceput abia acum faza asta,asa e de cand il stiu..mai bea din cand in cand)si apoi pleaca iar la munca.Cand e liber,se trezeste:"mi-e foame"..ii pun sa manance,apoi iese afara la o bere cu baietii,la o fifa pe play station,se duce sa faca rost de filme sa vada 3-4 filme pe zi..orice pretext numai sa nu stea acasa.
Eu sunt mai mereu singura,ca si acum..cu gandurile mele,si cu multe semne de intrebare.
El,ca si raspuns la ceea ce se intampla,in-afara faptului ca sunt exagerata,si nu intelege nimic,si desi eu sunt terminata si ma simt singura cuc el se comporta ca si cum nu s-ar intampla nimik,ba chiar imi spune ca ma iubeste..raspunsul lui este ca incearca sa profite de ultimile saptamani pana la bebe ca apoi se schimba multe si ca incearca sa evite sa ma provoace(inainte aveam o relatie sexuala activa).I-am spus ca si mie mie dor,ca si eu am nevoi dar asta nu inseamna ca de-acum trebuie sa ne ascundem unul de altu..si ca 2 luni suntem 2 straini,si ca am nevoie sa il simt aproape si ca nu mi se pare normal ca soacra mea sa stie mai bine ca el temerile si gandurile mele.Mi se pare normal sa trecem prin asta in 2,ca un cuplu..dar se pare ca nu gandim la fel.E clar ca nu stie sa faca fata unei"probleme" si ca da bir cu fugitii cand se simte presat,dar de ce trebuie sa suport eu toate astea?De ce nu vine sa vorbeasca cu mine,sa imi spuna ce simte,de ce nu vrea sa trecem impreuna peste?Eu mai am si o nastere pe cap..ma tot intreb..SINGURA..Cum o fi??De ce nu e langa mine acum...cum sa fac sa fie bine?Eu sunt foarte ambitioasa,descurcareata,si nu ca o zic eu..ci lumea care ma inconjoara in schmb el,din cauza faptului ca a primit tot pe tava,daca nu e impins de la spate..nu misca un pai...
Ce ar trebui sa fac?????
De precizat poate,soacra mea ma sustine,si imi da dreptate.

moonchild spune:

Pai? Ce suferinta ne este dat sa traim pentru ca suntem femei? Ca eu cred ca aici e problema..

liuda_v spune:

Salut Alina , sti situatia ta imi este foarte cuoscuta deoarece careva din prietenele mele au trecut chear prin asa ceva de aceia am sati dau niste sfatruri ca intre femei bineinteles daca vei dori sa tii cont de ele:
1.Ceia ce tine de sotul tau incearca sal intelegi corect deoarece e primul copil in familia voastra si poate nusi da seama ce bucurie e sa ai un copil iubit si adorat de parinti si apoi staruite sa nu pre dai atentie la faptul ca bea putin cu prieteni sau ca se duce dupa filme ori in alta parte cu timpul el o sa-si dea seama de ce a facut si la sigur isi va cere ertare de la voi toti si veti deveni o famile unita si iubita cum ati fost pina la aparitia copilului deoarece la moment tu trebuie sa te gindesti la sanatatea copilului ce il porti in burtica si nu in ultimul rind la sanatatea ta pentruca toate streaurile si emotile negative nu sunt bune deloc pentru copil.
2.Ceia ce tine de fericirea voastra staruite sa nul presezi prea tare, fate ca il intelei perfect pin aceia ca nu se poate impaca la momont cu gindul ca incurind va deveni tatic insa adui aminte treptat pe parcursul sarcini ca un tatic exempla isi iubeste copilul si sotia indiferent de orce situatie cu care sar confrunta .Staruite sa nul obligi sa faca unele lucruri care nu le doreste deoarece la el poate sa apara ura ,invidia fata de voi si nu iubirea mult asteptata .
3.Apropo cit tine de soacra si lumea ce te inconjoara tot timpul trebuie sa le asculti parerile ce e bine si ce e rau insa de fiecare data trebuie sa te gindesti bine si sa ei a hotarire de una singura in caz daca sotul nu te sustine tot timpul trebuie sa te gindesti la sanatatea ta si a copilului inainte de a face ceva si apoi nu uita ca deja esti mamica si de azi inite vor aparea mii de probleme pe care trebuie sa le rezolvati in famili si nu cu sioacra sau rudele apropiate deoarece la un momont dat iti vei da seama ca nu toti iti vor binele in familia ta deoarce in veata se intimpa multe si de toate de aceia trebuie sa fii tare si puternica in orce situatie pe care vei intilnio .
Alina eu iti dores mult curaj si incredere in propriile forte pe care le ai si sper ca vei trece cu bine peste aceste probleme cu care te confrunti la moment deoarece sa sunte nio femeile sa suferim mai mult decit barbatii oricun SUCCES si daca ceva pori apela oricin deoarece sunt si eu tinara sotie ca si tine si te intele perfect prin toto ce treci.....De aceia ma voi ruga pentru tine si copilul tau sa va dea domnul sanatare si mult curaj in toate..... ai grija de tine si de copil deoarecea estio foatre curajoasa.....BAFTA...

Natasa spune:

Alina, nu-l mai bate la cap ca nu-l ajuti. Tu ai vrut copilul, tu ai insistat, el vroia sa mai traiasca fara griji si sa mai doarma neintors. Nu e unul bun si altul rau in povestea asta, numai ca ati avut dorinte diferite si acum e greu sa va armonizati. Nici mare experienta de viata nu aveti si ca atare riscati sa stricati totul. Aveti o casnicie facuta in graba, un copil aparut "din greseala" si asta se vede din ce povestesti. Problema e ca nu ai cum sa faci brusc din el un adult responsabil care sa nu mai aiba chef de iesit cu amicii si de jucat pe playstation, iar tu o sa ai nevoie mare exact de ce nu e el. Poate sa-l schimbe venirea copilului, desi la cit de copil e chiar el, s-ar putea sa fuga si mai tare. Incearca sa fii tu partea matura si sa construiesti o familie (desi era bine sa incepi cu asta si pe urma sa faceti copii, dar acum nu mai conteaza), sa-i vorbesti fara a-i da senzatia ca de acum toata lumea lui frumoasa s-a dus de ripa. Poate ti se pare incorect si tu ai avea mai mare nevoie de ajutor acum, dar cum tu ai fost partea decisiva in toata povestea asta, iti revine si rolul de aranjat lucrurile pe un fagas normal.

Iasmin08 spune:

Relatia voastra nu se pierde ci...se transforma. Acuma in ce se transforma s-ar putea sa nu-ti placa deloc. Ptr ca el a dat o mama pe alta. Tu ii pui de mancare (el are mainile rupte din cot??) tu trebuie sa te interesezi de una si de alta ca el sa..joace fifa?? Pai aici e clar ca el copilareste iar tu ai venit fix sa suplinesti pe mami. Te-as felicita ca iata tocmai vei avea doi copii in loc de unul, dar nu e tocmai ce-ti doresti. Sa stii ca la mine situatia a fost aproximativ identica. Doar ca la mine soacra era proaspat decedata iar eu n-am putut fi ca ea in veci. Am avut rabdare ( ce altceva puteam face) si incet incet lucrurile au inceput sa se schimbe si cum am vrut eu. Cata munca am dus? Asta nu se pune. Important e rezultatul. In momentul in care copilul va arata sentimente fata de tata, va zambi, va ganguri la el, il va striga si va trage un tipat de fericire ca il vede, va incepe si sotzul sa se schimbe. (rare cazuri cand nu se schimba fata de copil). Vorbeste deschis cu sotul, despre temerile lui (te asigur ca sunt tot asa de mari ca si ale tale, si alimentate de fel de fel de povesti la o bere de un ''prieten'' sau altul). Pressing-ul e solutia. Insista pana il faci sa comunice cu tine. Asta e singura cale, alta n-ai.

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Maeanu_alina spune:

Multumesc pentru sfaturi in primul rand...stiam ca pot conta pe voi.Multumesc din suflet.
Moonchild: stiu ca in general femeile sufera din mai multe puncte de vedere decat barbatii...si prin urmare femeia trebuie sa stie sa aibe rabdare cand sotul e speriat inaintea venirii primului copil(cazul meu...),femeia "trebuie" teoretic sa accepte ca barbatul inseala de fel(cazul multora..),femeia trebuie sa imparta si servici si copil si casa(sunt foarte putine care au noroc de un sot care ajuta in casa-curatenie,mancare ma refer...-si nu vb doar pt ca al meu e un puturos notoriu..etc)...pe cand majoritatea vin de la munca si se relaxeaza in diferite moduri..in fine..cred ca tu ai noroc de un barbat cum si-ar dori orice femeie...sau?
Natasha..eu vreau doar sa comunice,sa nu fuga aiurea...pt ca o fi el speriat,dar si eu sunt,oi fi vrut doar eu copilul,asta nu inseamna ca el poate sta la margine la infinit si eu sa ma dau cu capul de pereti.Ideea este ca eu stiam ca se va speria foarte tare,chiar l-am avertizat candva ca la o problema mai serioasa o sa aiba o prabusire.De asta nici nu prea m-am consumat pana acum cateva saptamani..cand ii spun ceva ma trateaza ca si cum "iar incepe....urat mai reactioneaza gravidele astea"..ca si cum as fi nebuna.Poate sa aibe libertate in continuare,ma deranjeaza ca nu stie sa o ceara,ca nu comunica,ca nu stiu ce este in capul lui,ca imi impune toate iesirile astea..nu vreau sa imi ceara voie,sa nu se inteleaga gresit..Poate sa se duca la 15 beri cu baietii atat timp cat eu nu simt ca daca "am ales"mai mult eu sa pastrez sarcina inseamna ca imi voi pierde barbatul.Stiu ca,teoretic,cand va avea baiatu in brate va vedea lucrurile altfel..dar pana atunci exist si eu,nu numai el..si nu cer decat sa nu ma trateze ca pe o servitoare....Lucruri care i le-am spus tot timpul..in toate felurile posibile..doar ca nu mai gasesc resurse sa ii explic din nou,iar si iar...
Iasmin08,ai dreptate,asta e,trebuie sa insist..inspir,expir si o iau de la capat..
Liuda,multumesc si tie pt sfat...intr-un colt din inimioara banuiam ca solutia este sa astept si sa incerc sa nu ma ambalez prea tare...
Multumesc iasmin,natasa,moonchild si liuda.Sanatate multa si multa caldura si dragoste in caminul fiecaruia.

Rufus spune:

S-a speriat. I-a placut, ati facut planuri (tu le-ai facut, el le-a aprobat, ce, vorbele sunt fapte?), insa cand realitatea s-a coborat peste voi, si-a dat seama ca nu-i pregatit.
Pregatirea ta nu este suficienta...copilul se face atunci cand ambii parteneri sunt pregatiti...si-asa sunt voci care spun ca un barbat nu-i pregatit niciodata. Dintr-o data a constientizat cu ce se alege si, mai ales, ce va urma. Si nu-i place acum.
Comportamentul sau din momentele astea ori sunt ultimele zbateri in libertate (chiar daca-i insurat), ori sunt semnale clare la ce sa te astepti din partea lui, de acum incolo. Indiferent de varianta, ai o problema de care trebuia sa te feresti; daca tot ai facut-o, incearca sa treci peste resentimente si insista in comunicarea sentintimentelor si nevoilor lale, care intra, acum, si in responsabilitatea lui. Ai grija, acum esti vulnerabila, orice compromis iti va slabi pozitia in fata lui...fii tare, Natasa are dreptate, ai fost leader, nu poti inclina steagul.

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

moonchild spune:

Pai, draga Alina, din pacate aceste principii sunt transmise din generatie in generatie femeilor.

Dar te rog sa ma crezi ca nu sunt deloc adevarate...femeia nu trebuie nimic..femeia are dreptul sa aleaga si are si de unde (daca isi da voie sa vada si alt gen de barbat decat cel descris mai sus..)

Intr-adevar, eu am un barbat care nu se incadreaza in tiparele barbatului descris de tine, care este egalul si nu "copilul" meu si care stie foarte bine sa aiba grija de el..

Insa nu te gandi ca e chestie de noroc. Zece ani am avut si eu unul exact ca "inculpatul" (dupa ce mai avusesem altul 3 ani inainte).. si mult timp nici nu m-am gandit ca as putea sa schimb ceva...ziceam si eu cum zici si tu si cum imi spusese si mama si bunica: "asta e, esti femeie deci trebuie sa: ai rabdare, ai grija de barbat...etc..sexul era o chestie de care barbatul are nevoie si..deh..femeia tre sa i-l dea..."..Si altele..
Si deja ma obisnuisem cu ideea ca daca vreau copil el o sa fie doar cu sperma si apoi o sa il cresc singura si o sa am grija sa nu ii faca concurenta partenerului sau sa ii incomodeze cumva libertatea lui de barbat..

Insa imediat cum am zis NU la toate aceste "trebuie" viata mea s-a transformat radical..si dupa 10 ani de amorteala si 6 luni de regasire am gasit un barbat "altfel", care dupa 2 luni de relatie m-a intrebat daca vreau sa facem un copil si dupa 3 deja il facusem, dupa 6 ne-am casatorit..adica tot ce am avut rabdare 10 ani sa se intample s-a intamplat in mai putin de 1 an...

Si nu ti-am povestit toate astea sa ma laud (de fapt nici nu mi se pare de lauda ci din contra..si acum imi reprosez cateodata ca n-am deschis ochii mai de mult) ci sa iti spun ca se poate si altfel..

Maeanu_alina spune:

moonchild...iti sustin ideea chiar mai mult decat crezi.Tocmai de asta nu tac si suport....incerc sa fac ceva..pana simt ca le-am facut pe toate.sunt genu de om care nu mi-as ierta niciodata daca as simti ca mai puteam face ceva si nu am facut..
Poate pare stupid ca tot insist...dar daca ar incerca sa nu fie atat de rasfatat,ar fi altceva,ca in rest e un barbat de nota 10...Daca obosesc,si nu pot schimba acest defect,cu siguranta voi aborda altfel problema in viitor.Doar ca simt ca merita..inca simt ca merita,si incerc sa gasesc cea mai buna cale,ca sa ne fie bine,si noua...si lui bebe.Te puup...merci

Iasmin08 spune:

Alina, de schimbat nu il schimbi tu. Daca vrei sa ai pace, lasa ideea asta. Asa cum tu nu concepi sa te schimbe cineva, asa fii sigura ca nici el nu concepe asa ceva. E o prostie sa creada cineva ca poate schimba alta persoana.
Si cu toate astea nu ramanem identici, evoluam, imbatranim, ideile ni se schimba in functie de experienta capatata, nu in functie de cat ne bate la cap partenerul de viata.
Ai rabdare cu el, poate ca el intr-un fel te...pedepseste ca ai vrut un copil cand el nu a vrut (o rebeliune impotriva constrangerii).
Comunicarea e totul, sa-i fii alaturi si lui prin ceea ce trece si explica-i pe intelesul lui ca ai nevoie de el. Fara reprosuri insa.
Calm, ca vorba aia, tu trebuie sa fii cea cu capul pe umeri in situatia data.

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

liuda_v spune:

Salut din nou Alinocica sti am observat ca situatia ta toti o eu ca pe una foarte serioasa dar mai trebuie sa te gindesti si la tine deoarece sti va veni o zi cind sa presupunem ca vei ramine fara sot numai cu copilul pe care sa inteleg ca ti lai dorit tu cel mai mult insa sa sti ca sa cresti un coipl fara tata e foarte greu mai bine lasal asa cum este poate cu timpul va fi bine si la voi in casa de aceia eu nu insist in relatia voastra insa gindestete bine deoarece copilul vostru trebuie sa simta dragostea ambilor parinti si atunci totul la voi va fii ok.SUCCESSSSSSS