Ati emigra in alta tara? (2)

gabitza2005 spune:

fiecare face ce vrea in viata pentru asi gasi fericirea si nu sunt genul care sa ii judece pe ceilalti la modul general , sa categorisesc oamenii asa cum fac unii dintre voi : cei ramasi in tara, cei plecati "si fericiti".
Eu zic ca voi astia plecati afara mai ales USA si care ne luati cu chestii de genul libertatea individului, valorificarea personalitatii fiecaruia ....bla bla bla... dar veniti aici cu vorbe de genul : CEI DIN ROMANIA, CEI RAMASI ACASA.... nu ati invatat nimic....asa ca ati plecat DEGEABA.

Nu poti sa faci astfel de afirmatii despre oamenii din Romania

Am inteles tu faci parte dintr-o rasa superioara


In primul rand nu stiu ce cautati la subiectul acesta Ati emigra in alta tara? . Nu ati inteles ca nu se cheama : Haideti sa ne laudam cat de bine este in orice alta tara decat Romania

ocebine spune:

"Sintem diferiti" nu inseamna superioritate.

Si doar eu pot evalua daca plecarea mea a meritat sau nu. Parerea ta este egala cu 0 pentru ca nu ai nici o experienta de gen. Si bunul simt lipseste cu desavirsire...o oglinda excelenta

Anamaria

"With sufficient thrust, pigs fly."

nelia spune:

Acum imi voi lua si eu rosiile cu pricina... dar m-am tot gindit la ce s-a scris despre emigrare la subiectul asta si la 'copiile fidele' ale lui. Nu vreau sa dau nume, cui ii dau dreptate si cui nu, dar pentru ca sint undeva la mijloc, adica intre Buflea si Simali, dar ma simt si din tabara fetelor fericite cu alegerea facuta si nu sint nici deprimata si nici nostalgica in sensul clasic al cuvintului - na, ca tot am dat nume pina la urma, am zis ca trebuie sa vin, din afara, sa tin partea celor care apara Romania. Adica vreau sa spun ca Romania este o tara in care lucrurile inainteaza greu, cu piedici multe, din pacate, puse chiar de oamenii care locuiesc acolo, dar in rest este o tara ca oricare alta. Ba chiar mai frumoasa ca altele si cu oameni mai buni, ca doar e a noastra si noi romani ne numim si in romaneste scriem, ca altfel am fi pe un forum englezesc sau nemtesc sau american, acolo si numai acolo. Ceva ne leaga totusi de ne conversam aici...

Daca as fi in Romania, asa cum ma stiu ca parinte al copiilor mei, cu tot ce fac ca lor sa le fie bine si sa aiba o copilarie fericita, atunci poate m-as fi simtit atinsa de comentariile unor fete plecate ca cele de genul am plecat sa-mi fac copiii oameni sau nu stiu cum puteam sa traiesc acolo si sa le ofer copiilor mei ce le ofer aici... atunci cind generalizate, nu atunci cind se vorbeste clar din punct de vedere personal. Pentru ca eu cred ca un parinte adevarat, cu interes pentru viitorul copiilor lui (ca din ceilalti exista peste tot, si aici, si in Australia sau Germania, si in Romania), va face tot ce le sta in putinta, oriunde ar fi pe pamint, ca prezentul si viitorul copiilor lui sa fie frumos. Si chiar daca nu toti reusesc, orice om de pe acest pamint, daca nu a fost distrus psihic si fizic de abuzuri si lipsuri prea mari pe toate planurile, irecuperabile, poate lua ce a primit de la parinti si duce mai departe pina ajunge om. Uitati-va la noi!

Eu am plecat din Romania ca sa-mi fie mai usor sa-mi cresc copiii, pina la primul copil nici prin cap nu mi-a trecut ca as putea vreodata sa fac asa ceva, era rau acolo unde m-am nascut, lucrurile se miscau mereu tot spre rau, dar mie imi era bine, cu mici exceptii. Daca as fi ramas acolo, as fi fost la fel ca toti romanii pe care ii cunosc, as fi facut tot posibilul sa avem o viata frumoasa. Dar pe mine exact acest 'tot ce e posibil' m-a speriat cind m-am vazut insarcinata si m-a facut sa plec. Nu am avut o viata usoara cind am fost copil, nu am avut o viata usoara nici cind am crescut si mi-am luat viata in miini si, dintr-o data, cind am realizat ca va trebui sa fac acelasi lucru si pentru copilul sau copiii mei, si ei la fel la rindul lor... m-a apucat o asa o oboseala... si a aparut dorinta de a-mi acorda sansa sa vedem si prin alte parti cum este. Sa nu ramin toata viata cu propozitia aia neternimata pe buze: daca am fi plecat, am fi... Nimeni nu stie ce urmeaza, pentru ca nimeni nu stie exact cum ar fi fost daca am fi ramas sau cum ar fi fost daca am fi plecat. Dar, daca inainte era greu sa faci o schimbare in viata, acum, daca vrei, se poate: oricine dintre cei ramasi in tara si care nu sint impacati cu acest lucru poate sa plece, oricine dintre cei plecati, care, la fel, nu sint multumiti acolo unde sint, se pot intoarce. Sincer, eu nu inteleg dorurile astea neimplinite, sa stai pe loc si sa tot visezi la cai verzi pe pereti, daca si cu parca... pune mina si fa ceva acolo unde esti, nu poti... atunci pleaca sau intoarce-te! Ce tot atitea dileme existentiale!

Asa ca, sincer, eu nu va vad rostul acestor subiecte, cel putin nu la modul asta in care se desfasoara si de o parte si de alta. Daca povestesti cum iti este e in regula, dar daca povestind si dorind sa arati ca iti este bine sau mai bine cu alegerea facuta decit fara te folosesti de argumente care ataca tabara cealalta (ex. eu am plecat pentru copii pentru ca nu stiu cum se poate sa faci om din copilul tau intr-o tara ca Romania... sau, va duceti acolo, spuneti ca va simtiti bine, dar sinteti depresivi cu totii pentru ca planul emotional este cel mai nedezvoltat, nu ca mine, care sint aici, n-am ce aveti voi, dar ma duc sa pun bulbi in gradina si apoi la tara, la aer curat, unde ma intilnesc cu toata familia... intelegeti voi, exemplele pot continua, ca e plin forumul de ele), atunci nu mai e bine si, cred eu, complet inutil. Nici macar discutii de dragul discutiilor nu mai sint, ci pur si simplu 'hai sa ne dam in cap cu avem si nu avem fiecare'.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

maru spune:

ok, my bad, cum zice spre iritarea mea fiu-miu. Senzatia mea e ca tonul mesajelor tale s-a schimbat usor usor, ca daca pe la inceput emigratii erau depresati in masa si nerealizati pentru ca de, daca nu s-au realizat in tara, nu se vor realiza nici unde, la esti fericit daca traiesti fericit cu alegerile tale.
da, asta e esenta, sa fii fericit cu alegerea pe care ai facut-o. Daca nu, alege altceva.

(exista aici o categorie de romani care plang dupa Romania si cine au fost, cu toate ca au servicii bune, cu inevitabilul regres profesional de inceput depre care vorbea buflea, au casa, masini, vacante in caraibe. Plang dupa Romania pana la exasperare, apoi vin in tara, rasufli usurata ca nu ii mai auzi o vreme, poate chiar vor ramane casa, ca le e mai bine acolo, poate. Si vin inapoi si schimba placa, incep sa injure Romania, schimbarile de acasa si tot asa. Vreo 2 ani, apoi o iau de la capat. Eu evit asemenea caractere)

gabitza2005 spune:

La mine sau la tine?


Inainte sa-mi raspunzi citeste cu atentie tot ce s-a scris pe aici



pentru Nelia

Guestus spune:

Asa...revolutia incepe... cartonasele o sa curga
Pai vine unul din ciulinii arizonei si spune ca "mizerie ca la voi in ro" si se ascunde ...perfect normal si logic...altii din ro vin cu replica...si apoi sar ceilalti cu "ba ..ma injuri de mama"
Si asa escaladeaza conflictul spre deliciul audientei.

AB_AC spune:

Maru nici macar asta nu e inevitabil. Ce e inevitabil e sa muncesti bine, poate mult mai bine dacet media populatiei tarii care te-a primit.

Guestus spune:

tot nu ma lamureste nimeni cum poti sa spui ca ti-ai gasit fericirea intre banchizele de gheata sau unde anunta aia ca "vine tornada Katrin IV si atentie la furtunile de nisip"

in baragan daca va ducea cineva nu va placea

columbiana spune:

Eu sunt cea care am plecat ca sa-mi fac copilul om, in cel mai propriu sens al cuvintului; am plecat cu un copil bolnav si nonverbal, am un copil minunat azi, Canada mi l-a redat.punct;
am fost acasa aproape doua saptamini in februarie-martie 2010, tata era bolnav rau; directoarea spitalului TBC din Tg-Mures, dr Jimborean Gabriela l-a aruncat afara din spital, spunind ca si asa moare,in gura mare si la auzul tatei; in timpul orelor de vizita a intrat in salon trintind usa de perete si strigind la bolnavi, iar la vizitatori sa iasa afara; ulterior mishuna pe holuri si prin saloane cu un zgomot infernal, trintind usi, cu o cohorta de tineri cu capul in pamint urmind-o; spitalul este plin de oameni muribunzi, conditiile sunt jalnice. asta in 2010 martie;
la oncologie ni s-a spus ca daca tata nu vine pe picioare si asa nu-l mai primesc pentru ingrijire ca oricum nu mai au ce-i face. a ramas sa-i trateze familia (fara nici o pregatire de specialitate) crizele insuportabile de durere a unui om muribund de cancer la plamini; noroc cu un dr extrem de omenos de pe ambulanta care a venit in fiecare noapte sa-i faca injectii acasa.
asta este o mostra de ingrijire paleativa medicala in Tirgu-Mures, Romania 2010.


http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

ruxij spune:

Si eu zic ca nu e inevitabil regresul profesional, de la caz la caz. La mine n-a fost regres, dar ca sa nu fie regres, tb sa pleci de tanar.

Deasemenea, exista intr-adevar si o categorie de Romani nefericiti cu rezultatele emigrarii. Fiecare cu situatia lui. Ai sanse mai mari sa fii nefericit, dc. nu stii bine de ce ai plecat, tb sa ai treaba asta f. bine definita si sa fii extrem de motivat.

Ca sa concluzionez (In summary, cum zicem noi in Oltenia), pt a avea succes in aventura emigrarii, in mod ideal vorbind, e bine sa fii cat mai tanar atunci cand pleci (ca sa ai mai putine sanse de a suferi celebrul de acum regres profesional), sa stii foarte bine de ce ai plecat si care iti sunt obiectivele si sa fii extrem de motivat pt. a-ti atinge aceste obiective. Daca pleci cam asa "de kiki", e cel mai naspa. Si mai ales dc. alegi sa te stabilesti in zona NY-NJ, e nasol de tine, NJ, cea mai naspa zona din America