Ati emigra in alta tara? (2)

silvi_2005 spune:

AB_AC nu vreau sa te contrazic in ceea ce spui, vreau numai sa iti zic ca in SUA este cel mai criticat sistem sanitar din lume, privatizat 100% care te lasa sa mori in strada daca nu ai asigurare sau daca firmele iti refuza plata . Iti recomand sa vezi documentarul "Sick " despre magia sistemului sanitar din America. Stiu cazuri concrete,pt mari pb de sanatate a unor oameni cu asigurari scumpe din SUA care au fost lasati balta...Daca raportam sistemul sanitar al Romaniei la Franta sau Anglia e de lumea a treia intr-adevar , dar tine totul de bani, in Franta o zi de spitalizare in ATI de ex costa 2500 ( stiu suma exacta pt ca sotul meu lucreaza in domeniu) de euro cand va avea si statul roman banii astia va avea un sistem la fel de bun , pana atunci se face ce se poate.
Nu ziceam sa bage cineva capul in pamant ca strutul dar sincer nu cred ca vorbaria de aici sau de pe alte forumuri inalta Romania cu ceva sau o face sa progreseze....si nu vad de ce trebuie sa se dispute , neconstructiv, romanii ramasi in tara cu cei care au plecat si vb de casele lor cu piscine si masini...fara numar...

AB_AC spune:

Uite o dadusi in bara Eu lucrez in Franta si stau sase luni pe an in US. Te invit sa te duci la urgente in US. Eu am patit-o si cu mama care a facut blocaj la rinichi in US fara asigurare pentru ca e prea bolnava ca sa o mai asigure cineva si cu o fata unei prietene care de la un tick a facut Lyme cat era in vizita. Vei vedea ca nu te lasa nimeni in strada. Iti trimite billul acasica daca dai adresa corecta. Intrucat nu exista buletin in US te cred pe cuvant, motiv pentru care multi ilegali dau adrese false.


Da-ti cu parerea despre ce stii, ok? Lasa filmele. In costul spitalului din Franta intra si salariul/asigurarile si concediul in Martinique al doctorului, asistentelor, femeii de serviciu, portarului, etc.

Cat despre casele si masinile mele si piscinele... mai enumera ca cine stie poate aflam ce-ti doresti tu. Eu sunt anti masina. Pana la al doilea copil nu am avut masina. Am preferat sa merg ca sa raman slabutza si sa mai daram o idee preconceputa

De ce vorbesc eu e treaba mea... , dar tu de ce o faci?

AB_AC spune:

Am ajuns noi de acord ?? Hmmm Nu suntem noi acelea

ioanadara spune:

Silvi, cand statul roman va avea banii astia, trei sferturi din ei se vor scurge pe langa si un sfert, da va merge acolo unde trebuie.
Asta este nebunia in Romania.Nu se accepta ceva bun pentru societate decat daca un X,un Y si un Z au castig din asta.Asta inseamna ca ei iau partea leului.
Problema nu este ca statul roman acum nu are bani ci ca ii aloca aiurea si ca ei se pierd efectiv uneori in neant.Ca vinde tot ce se poate vinde, telefoane, centrale electrice si termice, apa, gaze, etc, chestii esentiale si cetateanul de rand nu vede o imbunatatire a vietii lui in urma faptului logic de intrare a unor bani in bugetul statului.Ba din contra.
Deci, nu va face statul roman sistemul sanitar din Franta daca ar avea banii Frantei atat timp cat el este ceea ce este acum.

Cineva spunea mai sus de imbunatatirea situatiei persoanelor cu handicap in Romania.Asa e, au existat niste suflete mari care s-au luptat si pentru altii.Pentru ca si altii care sunt in situatia lor dar care nu au putere de lupta sa profite si sa aiba o viata imbunatatita.
Slava Domnului, au reusit.Au obtinut zeci de aprobari probabil si au cheltuit timp si bani dar au reusit.Ar fi putut insa sa nu reuseasca nici ei insa, sa nu va spun eu in cazul asta clar (al persoanelor cu handicap) cati altii iau aceste drepturi acum fara sa fie de fapt in situatia respectiva. (acellasi lucru ca si la revolutionari, ca si la casele nationalizate, etc) .Deci, bani ies de la buget mult mai multi decat ar trebui de fapt.Daca sunt 3 persoane care iau pe drept banii astia mai sunt cel putin alte 2 care ii iau aiurea.Pai cu banii astia dati efectiv degeaba nu se putea plati o proteza de exemplu ? Ba da, dar si-i baga in buzunar. Si nu se poate face nimic pentru ca incepem sa vorbim de caracatite.

Asa si cu sanitarul Sa fii tu sigura ca multi bani se scurg din sistem.Nu asta este problema.Lipsa lor.Doar tot romanul muncitorplateste pe fluturas vrea nu vrea asigurarea medicala....

PS> M-am legat de exemplul respectiv pentru ca sunt sigura de ce spun.AM o verisoara care ia si pensie de persoana cu handicap si pensie de insotitor al unei persoane cu handicap... Actele fiind bagate la cativa ani diferenta bineinteles.
O singura data am indraznit sa-i spun ca este ilegal si ca din punctul meu de vedere este si imoral si nu vreau sa-mi amintesc acum ce mi-au auzit urechile.Nici acum dupa sute de scuze nu m-a spalat inca apa Prahovei..(in Jud. Prahova este) .Insa asta este un caz mic.

buflea spune:

Hmmmm ... nu te lasa sa mori de boala dar te omoara financiar dupa aia ... nu stiu cat de corect si inaltator este asta.
Plus ca, ce solutie e asta pe care o dai ? De a pacali sistemul gandit si experimentat de managerii aia brilianti care lipsesc din Romania ? Pai e frumos asa, e civilizat, in tara bunului simt si a coloanei vertebrale, a oamenilor cu adevarat oameni, sa iti faci pierduta urma si sa nu-ti platesti datoriile catre societate ?

ioanadara spune:

Nu a sfatuit pe nimeni sa mearga la spital fara sa plateasca , a accentuat faptul ca de fapt, oricine poate merge la spital.Deci, chiar si cei care nu au nici o posibilitate de a plati dupa aceea.
Probabil ca astea sunt cazuri compensate financiar intr-un mod gandit deja dinainte.

Edit, am recitit si mi-am adus aminte ce am patit eu cand am facut blocaj renal si am ajuns bineinteles intr-unul din spitalele bucurestene.
A alergat sotul de nenumarate ori dupa nenumarate hartii la institutul unde lucram atunci pentru a demonstra ca platesc asigurarile de sanatate...
Apoi, am iesit din spital cu sonda pentru doua saptamani parca urmand ca dupa aceea sa reintru doar pentru o zi spitalizare pentru a -mi scoate sonda.Nu va spun pentru acea zi singura de spitalizare , a luat sotul iar toate birourile a doua oara la rand.Parca la spital nu eram inregistrata deja de cu doua saptamani in urma de la primele hartii aduse...
Cred ca ar fi alergat mai putin saracul daca emigram , imi faceam interventia si ne reintorceam...

ruxij spune:

Da, doar ce dadu' Obama reforma sanatatii. Sa vedem dc. o fi buna.

Nici eu nici copilul meu nu am avut probleme de sanatate, Slava Domnului, doar nastere si mici vizite de rutina, dar pot sa zic ca am fost asa fericita ca am nascut aici!!!
Eu in Ro pana la 27 de ani cand am plecat, nu am fost la ginecolog niciodata, de groaza ca o sa imi vorbeasca urat aia pe acolo. Nu suport sa fiu tratata prost, sa mi se spuna "fetito da' nu stiu ce",sa mi se adreseze la per tu si cu aroganta, sau sa faca glume fara perdea. Brrr...

AB_AC spune:

Buflea noi cu mama nu puteam plati billul eram prea saraci. N-aveam casa, masina un Fordulet amarat de postdoci. Le-am spus frumos, am vorbit cu asistenta sociala si ne-a redus cat sa putem plati. N-au redus de tot pentru ca abia intrasem in viata pro si incepeam sa castigam bine. Dar nu ne-a ucis nimeni. Asta-i calea legala si a mers perfect. Ne-a uscat, dar am putut plati.
Erau fete la americance care au fost complet scutite.

Cu fatuca am platit tot pentru ca ne puteam permite. Puteam negocia, dar am zis ca-i tzedaka. La ce a facut tara asta pentru noi tocmeala fara nevoie mi-o parut meschina.

Si nu sfatuiesc pe nimeni sa triseze. Spun ca cei saraci care nu-s acoperiti de Medicare, Medicaid fiind ilegali tot nu mor pe strada. Ar putea pune politia pe ei, nu? Ce crezi ca d-na de la internari nu stie ca spitalul pierde cu ei?
Dar decat sa moara pe strada mai bine sa piarda sistemul.
Nu-i trateaza grozav. Eu am ajuns noaptea pe la spital la ER si te fac sa astepti daca le e clar (dupa ce treci de triaj la care n-au dreptul sa te-ntrebe de asigurare) ca nu esti o adevarata urgenta.

Oricum cu Obama s-a schimbat asta. NY nu vrea sa anuleze legea si e foarte bine asa. Desi am vazut clar in Franta cum in cartiere HLM (cu chirie subventionata) si plin de oameni carora le plateste statul caldura, ajutor de somaj si asigurare se circula in masini de lux. Asta e.

----------------------
Legat de restul piscaturilor cetisi in diagonala . In .ro dupa mine e inflatie de manageri si nu o lipsa. Lipsa e de profesori, asistente de paturi din acelea fara spirit intreprinzator

Zau ca esti necajita aici cu randuiala locului, schimba mey aerul de NJ, vino la noi la plaja

mihaela_s spune:

Am gasit asta pe net. Cred ca se potriveste...cred ca multi am plecat pentru ca am obosit...ce ziceti?

"Alexandru Tocilescu

"Scrisoare către ţara mea"

"Nu-mi iubesc ţara. Trebuie să fie aşa, din moment ce nu-mi vine decît să vorbesc urît despre ea. Să-i spun vorbe grele în fiecare oră, în fiecare dimineaţă, cînd întîrzii cît pot de mult întîlnirea cu oamenii, locurile, serviciile, televiziunea, pîinea, mirosurile, maşinile, culorile, limba ei.

Am obosit de ţara asta. Am obosit de ţara în care cei care conduc mă cred prost şi-mi spun „omul simplu, de pe stradă“, omul căruia se simt datori să-i explice cum stau treburile, într-un limbaj gîngav, analfabet, ca acela folosit de adulţii inculţi, pentru a răspunde gîngurelilor unui bebeluş.

Am obosit de ţara în care nimic nu este ceea ce pare: un site colorat cu multe promisiuni al unei grădiniţe private e doar un paravan în spatele căruia se află o clădire care-i adăposteşte pe preşcolari de ploaie cît timp părinţii se află la serviciu (altfel, educatoarele îşi roagă colegele de breaslă mai norocoase, de la alte grădiniţe, să fure plastilină şi creioane).

Avocatul care-mi promite că va cîştiga procesul n-are niciodată chitanţier pentru banii pe care-i dau şi nici argumente în instanţă. Nici şefa firmei de recrutare nu-mi dă chitanţă pe banii primiţi, pe care i-am dat soţului ei, venit la întîlnire în trening, într-o staţie de autobuz. Atunci s-a desfăşurat şi ultima secvenţă de colaborare, fiindcă plata taxei n-a fost urmată de nici o invitaţie la un interviu. Editura la care s-a angajat prietena mea, editură foarte renumită, scoate cărţi de filozofie de pensionar trist, de jucător de table fără noroc, şi literatură erotică, pe lîngă care graffiti-urile din WC-urile şi gările publice sînt suave declaraţii de amor. Iar patronul te felicită dacă ai reuşit să-i promovezi cărţile doar printre cei sau, mai bine zis, cele cu care încă nu s-a culcat. Că aşa, ar fi putut s-o facă şi el... Profesoara de franceză a nepotului meu miroase a vodcă, profesorul de religie nu-l lasă să iasă în timpul orei să facă pipi, iar cea de fizică pleacă în Grecia din două în două săptămîni (plus în vacanţele şcolare). Redacţia la care m-am angajat are două birouri pentru redactori – unul pentru făcut sex – şi un art director care ilustrează un articol despre cartea Golful francezului cu două fotografii: una cu o lagună şi cea de-a doua cu un francez. Anonim. Adică nu ştim dacă e francez, dar are bucle pudrate de secol XVIII şi zîmbeşte tîmp spre obiectiv. Fotografie pe care a schimbat-o, la insistenţele mele, multe, năduşite, cu o imagine portocalie a unei corăbii în apus de soare. Pentru lagună n-am mai avut suflu. Şi nici pentru corabie. Redactorul-şef spune că-i genial, că face şi art şi e şi director, că numai el poate să aplice, în Photoshop, ghiocei pe rochia vedetei şi numai el poate să ilustreze un reportaj despre copiii orfani cu un copil cu ursuleţ în braţe, şi clipul Nokia – cu mîini înlănţuite. Din cauza lui, întreaga redacţie şi-a dat demisia. A rămas doar redactorul-şef. Isteric şi nefericit. Din cauza celor care au pregătit o conspiraţie împotriva lui.

Am obosit de ţara care-mi spune că orice speranţă are rădăcini firave şi că orice opţiune sinceră, onestă se dovedeşte a fi cretină. Am obosit ca din patru în patru ani să aleg prost, împreună cu alte 22 de milioane de locuitori, de oricare parte a baricadei am fi. Am obosit să sper că cel care se numeşte şef de guvern sau preşedinte de ţară sau măcelar sau avocat sau cîntăreţ chiar se pricepe la ceea ce diploma, votul, discursul spun că se pricepe.

Am obosit de ţara care mă transformă în victimă sau complice. În victimă, fiindcă oricît de multe rele s-ar întîmpla în ţara asta, oricît de multă corupţie ne-ar tăia răsuflarea cu duhoarea ei, statul, legile, funcţionărimea, judecătorii, DNA-ul, Guvernul, Parlamentul par cu toate că există într-un univers diafan, paralel cu al nostru, din care aruncă, din cînd în cînd, o ocheadă către noi, să ne supravegheze. Să ne certe că n-avem răbdare să ajungă şi la noi bunăstarea. Să ne dojenească, cu glas de domnu’ Trandafir acrit, pentru iresponsabilitatea cu care le cerem imposibilul, în condiţiile unei moşteniri grele.

Am obosit să fiu victima statului care mă fură la facturi, la impozite sau în justiţie, victima patronilor care mă pot exclude din organigramă din trei ţipete şi două semnături, victima poliţiştilor care mă roagă să nu reclam furtul din buzunare. Orice protest este inutil. Orice gest de solidaritate, orice iniţiativă care m-ar putea transforma în cetăţean sau concetăţean, în membru al unei comunităţi rezidenţiale sau al unei organizaţii se fîsîie în faţa privirilor nepăsătoare, a replicilor de tipul „c’eşti copil“ sau „mă laşi?!“ sau a celor care transformă iniţiativa în afacere profitabilă pentru ei şi dezastruoasă pentru beneficiari. Iar renunţarea mă face complice cu cei care acceptă ca lucrurile să meargă prost, din neputinţă, din interes, din indiferenţă. Sînt complice, prin tăcere, cu toţi impostorii, mincinoşii, neisprăviţii, hoţii, de care depind, într-un fel sau altul, în bătăliile mele mărunte, de zi cu zi.

Am obosit de ţara unui singur televizor, a unui singur program în care se amestecă, de-a valma, senzuale cu securişti nejudecaţi, brăilence cu analişti obosiţi, discuţii lălîi despre salarii enorme, furt la factură, poliţişti beţi, judecători mituiţi, miniştri penali cu breaking news-uri împotriva cărora tot românul moţăie: învîrteli, băşcălii, ogici, ciumace, anchete de doi şi un sfert, morţi de trei parale, incesturi de patru stele.

Am obosit să aud sau să citesc comentarii lungi, strivite de ură sau înmuiate de slugărnicie, ale jurnaliştilor obosiţi din presa românească. Am obosit de vorbe grele de prostie, nesimţire, ipocrizie, inepţii, vorbe care nu mai interesează pe nimeni, vorbe caraghioase, care-i transformă pe toţi ciutacii, dumitreştii şi morarii în bufoni disperaţi ai orelor tîrzii de televiziune.

Am obosit să văd societatea civilă, care face curat în universităţi şi alegeri, înghesuită pe liste de alegeri europarlamentare ale unui partid majoritar. Am obosit să aud că singurul lucru pe care-l avem de opus alegerii fiicei preşedintelui în Parlamentul European este pluralul nefericit „succesuri“. Am obosit să văd susţinători sinceri ai preşedintelui, care vor salariu de jurnalist independent. Am obosit să văd jurnalişti independenţi care devin guvernatori interesaţi. Am obosit să-l aud pe ministrul Culturii ţinînd-o langa cu explicaţiile despre pleaşcă şi iubire de preşedinte.

Am obosit să văd reportaje cu oameni care mănîncă din gunoaie, copii violaţi, preoţi care ţin liturghii erotice, puştile lui Michi Şpagă, termopanele lui Adrian Năstase, oameni care se împerechează cu oi, ţărani care tasează pămîntul cu obuze încă detonabile, pensionari care se străduiesc să prindă două porţii de sarmale de 1 Decembrie, ţigănci care-şi arată popoul poliţiştilor, şoferi beţi, criminali filmaţi în circa de poliţie, înmormîntări în direct, sicrie fotografiate cu mobilul, ştiri animate despre ficatul de 20 de kilograme al unui cîntăreţ, oameni urcaţi pe cruci ca să vadă mai bine groapa, cozile isterice de Sfînta Paraschiva şi de Izvorul Tămăduirii, proteste pe marginea balconului sau a macaralei şi comentariile profesioniştilor care încep cu: „Ce efect poate să aibă violul asupra unei fetiţe de 12 ani?“. Mă obosesc profesioniştii televiziunilor, chiar şi fără comentarii. Fiindcă sînt aceiaşi. Şi apar des. Foarte des. În ţara asta nu mai există un psiholog cumsecade, un profesor eminent, un cîntăreţ talentat, un analist respectabil, un preot cu har, un poet înzestrat: toţi devin vedete şi, în clipa imediat următoare, descoperă că au văzut idei. Despre orice altceva decît meseria pe care altfel ar fi putut s-o practice onest şi din care să aibă un venit regulat.

Mă obosesc emisiunile care-mi promit că vor dezbate soluţiile anti-criză şi în care invitaţi şi moderatori ajung să vorbească despre beregate, prostănaci, caraghioşi, şobolani rozalii, lupta dintre fata preşedintelui şi intelectuali, despre insinuările cutărui senator, despre sforăitul din Parlament al nu ştiu cărui deputat, despre nepoate de senatoare care sînt de fapt amante de miniştri. Am obosit să văd feţe lungi de jurnalişti care anunţă, cu acelaşi ton grav, de început de apocalipsă, şi că se măresc facturile, şi că s-a dus dracului rapiţa în Alexandria, şi că Mutu are tendonul rupt. Sau că nu-l mai are deloc. Am obosit să aud de mitică-de-la-ligă, naşu-sandu, meme-stoica, galactici, jucători-titraţi, distracţie-pe- cinste.

Am obosit să ştiu că din atîtea cazuri de malpraxis în medicină, un singur doctor a fost condamnat pentru viol. Mă oboseşte Mihaela Rădulescu, şi cei care o combat, şi cei care o apără. Mă oboseşte oricine comentează un film, o carte, un spectacol, mai departe de rude, prieteni sau părinţi, fără să poată arăta vreun act, o diplomă, care să-i confere acest drept. Am obosit să mă tot întreb cine este cel sau cea care apare pe prima pagină a tuturor ziarelor, fără să reuşesc să-mi amintesc vreo ispravă, bună, rea, dar în orice caz extra-ordinară, care să merite măcar efortul scanării fotografiei lor.

Am obosit să văd că patroni de firme de salubrizare îşi dau cu părerea despre expoziţii de artă, că pe Wikipedia Mircea Badea este actor român, că Monica Tatoiu are răspuns pentru orice – de la încălzirea globală, la cum nu trebuie să renunţi la speranţa de a avea orgasm. Am obosit ca, la douăzeci de ani de la Revoluţie, să-i înjur tot pe Iliescu, Năstase, Văcăroiu, Şerban Mihăilescu, Viorel Hrebenciuc, Talpeş, Mitrea, Vadim Tudor, Voiculescu, Adrian Păunescu etc. Am obosit, de fapt, să nu am încredere în nimic şi nimeni.

Am obosit să scriu acest protest. Nu va folosi la nimic. M-am gîndit, la un moment dat, să le cer oamenilor obosiţi ca şi mine să iasă în stradă. Dar am în faţa ochilor imaginile filmate la diferite proteste: pancarte şi lozinci analfabete, revendicări haotice şi isterice, feţe tîmpe în fundal care transmit salutări familiei, sindicalişti mîngîiaţi pe frunte de opoziţie, trecători plictisiţi şi amintiri duioase despre concediile la mare din vremea fraţilor Petreuş şi a Daciilor în rate.

Am obosit de ţara în care nu se întîmplă nimic. De ţara care m-a făcut să privesc cu lehamite drepturi la care am tînjit ani mulţi şi grei în comunism. Mie, omului simplu de pe stradă, mi-e lehamite de dreptul meu de a vota. De dreptul de a fi informat. De dreptul de a protesta. De dreptul şi obligaţia de a-mi apăra ţara. De dreptul de a mă asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere. De dreptul de a avea acces la tratamente corecte în spitale. De dreptul de a fi egal cu ceilalţi români în faţa justiţiei.

De aceea spun că nu-mi iubesc ţara. Mi-a mai rămas, totuşi, un singur drept: acela de a circula liber în străinătate. De a emigra. Poate c-a venit timpul să-l folosesc. Ştiu bine că nici acolo nu umblă cîinii cu covrigi în coadă. Sper doar ca acolo, într-o limbă străină şi pe străzi curate, să am timp să mi se facă dor de ţara mea. "

Acest articol reprezintă într-o formă concisă şi condensată exact lucrurile pe care le gândim toţi cei dezamăgiţi, declară invitatul Alexandru Tocilescu, care a mai adăugat că media românescă e vinovată pentru genocid cultural. ""

fii alaturi de Mihaita


vorbe de copil...

Hobby

calator de profesie

iulianm spune:

In plus de ce a scris AB_AC, nici una nu stiti exact ce se intimpla si care sunt posibilitatile si drepturile vis-à-vis de spitalele de aici. Am citit de multe ori cum “esti lasat sa mori in strada fara asigurare”. Habar nu aveti…dar comentati si scrieti. Si imprastiati informatii gresite.

Nimeni nu va lasa sa muriti fara asigurare, la urgente. Caz concret, nu din auzite, nu de la vecini, nu de la cinema. Persoana fara asigurare, venita in vizita, respectiv maica-mea. Facut DeepVeinThrombosis/cheag de singe la plamini. Chemat salvarea, care a venit in mai putin de 5 minute (OK, spitalul era aproape). Dusa la urgente, tinuta la intensive care 24 de ore, cu tot carul de investigatii si teste, plus medicatia de rigoare. In plus, era si duminica. Admisa dimineata, dupa amiaza vazuta de specialist, dupa ce au venit rezultatele testelor. A doua zi transferata la clinica unde a ramas zece zile. Teste, investigatii, medicatie, tot tacimul. Singura in rezerva. A avut de toate, inclusiv nutritionist si preot. Pe mine m-au lasat sa stau cu ea la inceput, cit era plina de tuburi si conectata la masini, mi-au adus un fotoliu care se facea pat.

A doua zi dupa internare ne-a vizitat social worker-ul spitalului, care ne-a spus ce optiuni sunt (plata), si ne-a ajutat sa completam formele pt dosar. In final a platit statul toate cheltuielile (de 5 cifre), noi demonstrind ca in lipsa actului medical pacientul deceda.

Nu mai scriu de cum se comportau asistentele si medicii (toti), ramii socat ca se poate si asa.

Dupa iesirea din spital, medicul specialist a acceptat-o ca pacient, a mers opt luni saptaminal la consult. Ne-a pus prêt de Medicare plus 20% reducere. La ultima vizita ne-a refuzat cecul, spunind ca asta e contributia lui la biletul de avion a mamei, urindu-i sanatate si toate cele bune.

Ca alte optiuni de plata pentru cei care beneficiaza de actul medical, indiferent daca au sau nu au asigurare in US:
- stabilirea unui plan de plata cu serviciul financiar al spitalului
- cei ce dispun de mai multi bani, pot declara ca platesc totul, si negociaza o noua suma, redusa

Si nu sunt singurele optiuni, insa noi doar cu astea am avut experienta.