Ce naiba faci cand afli ca te inseala? El.
Raspunsuri - Pagina 9
Zouzou spune:
Din categoria "pe campii" ar mai fi:
Prima etapa a despartirii ar fi aia in care ai intrat in rutina, simti ca ceva nu merge, comunicarea e in impas iar tu stai ca zana si astepti sa se rezolve lucrurile de la sine!
Am terminat,
Paaa!!!
roxanal spune:
Zouzou, ma bucur sa vad ca-ti merge bine 
cat despre etape..ele de fapt desi par comune, nu sunt, asta deoarece nici noi nu suntem "comune"
..in sensul ca fiecare dintre noi resimte in alt mod genul asta de "dezastre" si evident ca depinde foarte tare si de cum esti pregatit sa faci fata la asa ceva
pe mine nu ma convinge nimeni ca o astfel de chestie te poate lua pe nepragatite...sunt o multime de semne, numai ca nu suntem atenti si le ignoram, pe principiul strutului, las ca daca nu-i vad nici ei nu ma vad pe mine
, astfel ajungem sa acceptam / constientizam in moduri diferite aceste despartiri
cum suntem atat de diferiti, ca indivizi, reactinam si diferit, unii se agat, altii incearca sa reinvie flacara, altii nu accepta sub nici o forma si totul devine un calvar, etc...
acum, sigur ca nu la toata lumea asumarea detine un rol important si atunci este cu mult mai usor sa ignori rolul tau in poveste si sa spui ca numai "el-partenerul" este de vina, ca eventual si-a batut si joc de tine, de sentimentele tale, de ceea ce era intre voi, preferand pur si simplu sa crezi ca vina este a lui
dar daca treci peste durere, furie, dezamagire, disperare, deznadejde, etc si esti ancorat suficient in realitate, trebuie sa-ti asumi ca jocul asta se joaca in doi, pana si in relatiile care devin abuzive..numai in 2..si tb sa-ti asumi ca ai ramas acolo, ca n-ai facut nimic, ca ai ignorat, etc..
e greu..dar daca nu faci asta, ajungi sa perpetuezi comportamentele si atitudinile gresite alegand practic sa devii o victima(aici nu vorbim neaparat de abuz) propriei tale vieti
nu zic ca-i usor, dar e simgura cale, cred eu ca sa iesi din asta cu fruntea sus, sa-ti ramana amintiri placute iar cele neplacute sa devina invataminte
dupa cum vad..tu esti pe calea aia BUNAAAAA
so...go ahead...
Bafta si
herra spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Zouzou Buna dimineata, Mi-e dor de multa vreme sa va scriu insa chiar stau rau cu timpul la birou iar acasa nu am net. Sincer, m-am tot gandit la chestia cu vanitatea ranita, cu orgoliul..O fi fost si asta insa eu as zice ca intr-o proportie destul de mica, eu m-am vazut intotdeauna ca pe o femeie ok, nici prea-prea, nici foarte-foarte, nu ma simt in competitie cu alte femei pentru ca e evident ca sunt extraordinar de multe mai frumoase ca mine, mai sarmante, mai, mai. M-a durut el, pur si simplu. M-a durut "noi" - poza asta rupta cu mine intr-o parte si el intr-alta...Povestea care s-a dus pe apa sambetei, nu stiu..viata...A fost si furie dar foarte, foarte multa tristete.. Am capatat sentimentul ca este foarte posibil sa nu existe nimeni pentru mine si am realizat ca e perfect ok pana la urma..Nu toti suntem impliniti din punctul asta de vedere, avem parte de insule de fericire care se evapora uneori..ca ce a fost frumos a ramas frumos, ca poate am un alt rost in viata decat sa ma implinesc intr-o familie clasica...nu stiu..ca asta e viata si ca nu intotdeauna ne convine dar asta e. Ca si moartea. Asa ca am suferit intr-adevar, am bolit, dar am facut si lucruri frumoase, sport, pictura, intalniri cu prietenele mele, am ascultat muzica multa-multa-multa, si, cel mai important, am tinut un jurnal. Mi-a fost greu sa-mi clarific emotiile si parerile in legatura cu ce-a fost, insa scriind, pare mai simplu..m-am povestit acolo... Asa am ajuns la concluzia ca m-as minti teribil daca as spune ca nu mi-e dor de el (habar n-am de ce - dar e un adevar). In legatura cu iubirea..sunt de-a dreptul zen...am hotarat ca n-o sa las nimic din ce-a fost deoasebit sa se piarda. Langa acest om am trait cele mai frumoase momente de dragoste din viata mea si n-o sa le ucid singura, uitandu-le. Dar atat. Simt ca nu mai vreau nici o relatie, ca sunt bine asa, ca daca va fi sa se intample vreo alta dragoste o sa fie surprinzator. Bun, v-am scris mult dar mai am! Ma mai suna din cand in cand sa vada ce fac. Ieri ne-am vazut. Am vorbit despre tot felul de lucruri, nu despre noi.Sunt confuza si linistita. Mi-am notat in jurnal 10 randuri cu "nu uita" si zece cu "rabdare". Conduc masina destul de mult, trec prin niste sate frumoase, cu multi copaci pe marginea drumului si cand vad copacii in jur, drumul in fata mea si cerul de-asupra, simt asa..ca pot avea rabdare oricat pentru dragostea mea, acea dragoste...poate va veni, poate nu va veni, nu-i nimic, lucrurile sunt bune oricum...or mai fi lucruri de facut, or mai fi vieti de trait.. Va pup, Z |
esti intr-adevar deosebita.Eu
stau pe tarm si-sufletul mi-e dus de-acasa.
S-a pierdut pe-o cararuire-n nesfârsit si nu-si gaseste
drumul înapoi. (Lucian Blaga, „La Mare”, 1919)