Ati emigra in alta tara?
Raspunsuri - Pagina 4
a_alinta spune:
important e ca tu sa fii convins ca e bine .
apoi vezi numai partea plina a paharului. chiar daca se umple mai tarziu
maru spune:
vin si eu, cu o parere diferita de a lui biflea, pe care de altfel o iubesc
cand n-am avut copil nici nu am vrut sa ma gandesc la emigrare! mai tarziu, stiind prin ce va trece la scoala, vazand prin ce trece cu mine in scoala, am zis: mai tarziu ce fac? de unde bani de meditatii? ce sansa are sa isi gaseasca un job fara relatii, pile si alte alea? Dar sa isi cumpere casa?
apoi ne-am gandit la noi doi, eu si sos. tot mai greu, de la un salariu la altul, in conditiile in care eram in culmea meseriei, grade luate, eu, sporuri la maxim, amandoi, scoli facute, sot.
A venit exemplul in familie caci si cumnat si verisoara au ales Canada sa isi duca traiul. Am stiut exact ce ma asteapta, ba mai mult, am stiut exact la ce sa nu ma astept.
parintii: eu am un frate, e in tara, nici un gand de emigrare. A ramas sa aiba grija de ai mei (ai lui, nu-i asa?). Il ajut financiar daca are nevoie, pana acum nu s-a pus problema. Ai mei au venit in vizita vara trecuta, s-au linistit. Cand se vor accentua problemele, vom vedea ce vom face.
sotul are fratele aici, dupa cum se poate deduce, socri sunt f ok cu asta, au venit aici, au vazut, sper sa mai vina, vom vedea daca ii aducem definitiv aici, deocamdata nu vor. Au inca frati, au viata sociala bogata, nu sunt izolati, se plimba prin tara, nu mai sunt tineri dar nu sunt de azil.
Acum, dupa ce ambele seturi de parinti au vazut cum e aici, nici unii nu sugereaza intoarcerea. Vad ca le este bine nepotilor, vad ca noua ne e bine.
verisori: al meu copil are o singura verisoara, si e aici cu noi. Nu pierde nimic.
studii: mi-am gasit locul fara multa scoala. Job bine platit. Se poate si mai bine, sunt in top la scara de salarizare, mai am unde creste. Sotul a facut studii canadiene, i-a fost mai usor decat in tara, tocmai ca a invatat zi de zi, sistematic, fara gapuri mari. A terminat cu GPA 3.87.(din 4.00). Are alta deschidere.
as face studii daca m-ar atrage alt domeniu. Ma duc la cursuri de cate ori ma trimit ce-i de aici, sunt prima pe lista
Emigrarea nu e o moda, nu e un trend, nu e o toana.
Emigrarea trebuie sa vina din fiinta ta. Ori sa fie din dragoste. Dar acolo e alta poveste.
o prietena buna din tara zi de zi zicea ca emigreaza. ca s-a saturat. ca nu mai poate. sotul de gura ei a aplicat pentru loteria vizelor. au castigat. nu au plecat. ea nu a putut sa o lase pe mama. de inteles, unic copil.
acum nu mai e atat de sigura ca a ales bine. casnicia s-a destramat, parintii s-au dus intr-o lume mai buna, ea e singura, se lupta cu sistemul, se lupta cu viata de zi cu zi in Romania. nu stiu daca i-ar fi fost mai bine in SUA. ar fi divortat si daca emigra, pentru ca emigrarea e incercare de foc.
mihaela_s spune:
Pentru emigrare nu e facuta toata lumea...unii nu pot lasa acasa familia, altii mirosul copilariei, altii prietenii, casa in care au crescut, strazile tineretii, etc. Emigrarea e un pas pe care pe unii ii duce inapoi, ajunsi in noua tara nu privesc inainte ci numai inapoi, asta mai ales daca cei plecati au avut o conditie, o slujba sau mai multi ani in "carca" . Altii dimpotriva, desi se incadreaza la categoria aceasta teoretic, practic nu sunt asa. Pot sa se adapteze usor, vad partea plina a paharului, nu viseaza la nimic din ce au lasat acasa, nu pentru ca nu au la ce, dar nu ii ajuta cu nimic, vad drumul inainte si muncesc si se zbat pentru asta, fac scoli la 40 sau peste de ani, cu copii acasa, cu servici pe langa, etc. Trebuie sa stii bine cum pleci de acasa...cu gandul inainte sau inapoi. Depinde mult de tot de fiecare persoana in parte, cheia nu ti-o poate da nimeni, decat tu singur. Iar cum acum portile Romaniei nu se inchid, oricine se poate intoarce oricand(sunt multi care au facut-o si nu regreta, cred ca nici pentru ei nu a fost usor ca dupa cativa ani in care au incercat sa faca ceva in noua tara-caci sunt convinsa ca nimeni nu sta cu mainile in san, chiar si cei care viseaza inapoi fac ceva in tara de emigrare-sa se reintoarca in Ro si nu ma refer acum la barfe sau povesti cum ca sunt niste ratati ci la readaptare si reintegrare).
Emigrarea e ca o poveste...a unora cu happy end(aici ii includ si pe cei care s-au intors in tara natala, simtind ca asa le e mai bine) sau a altora ca un cosmar fara sfarsit, penduland intre doua lumi...aceea a copilariei lor si a copilariei copiilor lor...Eu o consider ca pe o ecuatie cu multe necunoscute, depinde de fiecare cate din ele le poate solutiona...
Ca sa raspund la intrebarea topicului... am emigrat acum doi ani jumate si inca sunt pe drum...pe drumul scolii spre o meserie(caci desi am diploma recunoscuta, nu am unde lucra aici pe insula, plus ca nu am nici experienta in domeniu...pe stilul romanesc ca am terminat o facultate si apoi am lucrat 13 ani in cu totul alt domeniu, pentru care nu am nici o pregatire; iar aici conteaza si diploma si experienta). Experienta in noua meserie o fac de un an jumate de cand am inceput practica(voluntariat mai precis) si incet incet m-a ajutat si la invatat limba si la acumulat experienta, am lucrat asta vara si de atunci cand au nevoie de personal, ma iau pe mine pe o zi-doua, o saptamana...Si da, nu e usor sa faci scoala la 40 de ani(deh, nu chiar dar aproape) cu copii acasa, cu casa si cu toate cele, dar visele sunt vise si nu ma las pana nu le implinesc. Caci se poate, vointa si ambitie tebuie. Si un dram de nebunie si renuntare....
Despre copii nu va faceti probleme, ai mei au fost suficient de mari sa imi fac probleme despre cum va fi, cum se vor integra, cum vor invata limba...dar pentru ei a fost cel mai usor.
Recunosc ca pentru mine problema familiei extinse e minima...socrii au murit, tata la fel, mai e mama in viata care calatoreste intre Ro, Suedia si SUA(unde e sora mea de mai multi ani). Fratele sotului e in Canada...practic in Ro mai avem eu si sotul cate o matusa si atat. Insa le inteleg pe fetele care au parinti, frati si surori...le inteleg dorul desi eu am trecut prin el in alt fel...eu in Ro si ei departe. Gata, ma opresc ca folosesc toata hartia , mai dau voie si la altii....
fii alaturi de Mihaita
vorbe de copil...
Hobby
calator de profesie
LauraNicole spune:
Cel mai bun lucru pe care l-as fi putut face pentru copilul meu a fost cand am decis sa raman aici !Aici suntem acasa,aici mi-am facut prieteni reali si buni,aici copilul meu s-a schimbat mult,in bine,suntem fericite .Ce regret?Ca mi-a trebuit atata si mi-am pierdut ani din viata acolo .Ce mai regret?Ca nepoata mea e in Ro si nu are sansa pe care o are fiica mea AICI .
In tara ,pentru a ma intretine si a-mi creste copilul/copiii in conditii decente a trebuit sa renunt la meseria de profesor pentru cea de chathost (ma doare in 14 de parerea puritanelor care nu o data m-au bombardat cu oua si rosii ) ,aici lucrez intr-un Pub/Restaurant la bar si in bucatarie si in acelasi timp studiez psihologia .Nu toata lumea asteapta numai joburi de directori si presedinti!
----------------------------------------------
Povestile Alexei: http://forum.desprecopii.com/forum/log.asp?log_id=148914
O palma nu inseamna educatie!O palma inseamna ABUZ emotional si fizic asupra copilului !ZERO TOLERANTA PENTRU CEI/CELE CARE-SI LOVESC COPILUL FIZIC SAU PSIHIC !
kariguld spune:
emigrarea nu-i pentru oricine. e pentru aceia care sunt gata sa inceapa viata de la zero (e un fel de a spune), pentru cei indrazneti, pentru cei nu foarte legati sentimental de familie prieteni. din orice punct ai privi-o se cere un pret. mai mare sau mai mic. pentru unii acomodarea dureaza, pentru altii vine de la sine.
noi, am plecat de la un comfort super in RO, cei mai multi ne-au spus ca am inebunit
ca ne distrugem viata mai ales pe a copiilor. acuma cand fac socoteala, imi da cu plus, chiar daca sunt pe minus inca unele lucruri, casa proprie de ex. dar viata mea nu sta in cumpararea unei case. ca o am, ca n-o am, egal. sunt multe altele pe plus care compenseaza chiria pe care o platim acum. serviciul, asigurarile medicale, asigurarile de viata, scoala copiilor, respectarea legii, protectia sociala, drept de munca nelimitat in Deutschland ca orice neamt, etc.
vietile noastre n-au fost distruse, mai ales vietile copiilor. am calatorit recent in Ro, iar copii abia asteptau sa vina acasa in Deutschland. si nu-s foarte mari ca sa priceapa toate, dar au vazut cateva diferente.
eu si sotul suntem gata de schimbari, dispusi sa invatam, sa mergem la scoala daca ar fi cazul, suntem indrazneti, chiar prea mult uneori.
daca nu esti gata de schimbare, daca nu esti gata sa platesti un pret, daca nu-ti plac provocarile, daca esti prea legat de familie etc etc, atunci mai bine nu emigra. caci, asteptarile s-ar putea sa-ti fie inselate iar pretul platit mult prea mare. depinde de fiecare, cum este construit.
ALEX, operatie pe cord!
BAZAR UNIC!!!
*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
M-am nascut pentru succes!
a_alinta spune:
buflea, spuneam ca pentru mine problema parintilor nu mai este, pentru ca ii mai am doar in suflet, nu pe acest pamant. dar sa stii ca valoarea familiei nu consta numai apropierea fizica.
de aceea spuneam de evolutia tehnologica.
problemele de varsta sunt oriunde si e normal sa ne stingem la batranete.
uite cati tineri mor inainte de vreme.
ideea mea e ca trebuie sa iti traiesti viata pe care ai ales-o. fara regrete .
ruxij spune:
Si mie tot cu mega plus imi da. Cea mai buna decizie pe care am facut-o in viata mea a fost asta cu emigrarea. Ma bucur ca am plecat la 27 de ani, fara copii facuti, imi pare rau ca n-am plecat la 23, imediat dupa facultate, dar poate asa a fost mai bine de fapt. Eu m-am si schimbat destul de mult in cei 10 ani de cand sunt pe aici. Mi-am schimbat atitudini, pareri si mod de a vedea lumea si viata. Pot sa spun cu mana pe inima, ca dc. stau si ma gandesc ce mi-as dori acum tare de tot sa se realizeze in viata mea, nu pot gasi nimic. Doar sa fim sanatosi, atat. Cu parintii vorbesc zilnic si ma vad cat de des se poate. Cu rudele nu's apropiata si am avut f.f. putini prieteni in Ro cand am plecat.
a_alinta spune:
maru, ce ai spus tu cred ca ar trebui pus ca si emblema :
emigrarea trebuie sa vina din fiinta ta.
apoi vin restul, parerea mea.
Delia21 spune:
Buflea,si eu m-am mutat din NY...pentru ca am fost acceptata la scoala in FL....cu copil de un an jumate.Nu am mai avut rabdare sa stau...si sa astept sa ma accepte una de mai aproape.Sacrificii se fac peste tot....si cum spui,nu e usor.Dar se merita,daca da cu plus la urma...se merita.Nasa lui Rudy e medic ginecolog in NY acum,a ajuns in USA la 35 de ani,i-au trebuit 5 ani ca sa-si dea bordurile in engleza....si nu s-a lasat,si de la 40 de ani profeseaza.Perseverenta....merita cultivata!!!!Daca se lasa pagubasa dupa primele caderi ale examenelor azi nu ar fi facut ...cat face pe an,intre noi fie spus,peste un milion $.Binenteles ca si banii astia i face cu multe ore de munca pe saptamana.Alt exemplu....cand am inceput eu scoala in 2007...o farmacista,romanca scolita aici...la 40 de ani s-a apucat de medicina,asta dupa ce a terminat farmacia la 34 de ani,deci a practicat doar 6 ani.Sincer am toata admiratia din lume si pentru ea...si are si ea 2 prunci,de 4 si de 12 ani.Sper sa termine cu bine...ea imi zicea mie ...ca sa nu mor de plictiseala la farmacie,...caci ea s-a plictisit.Nu fac judecati....doar recunosc ca suntem dotati diferit,...unii chiar rezista la efort pe termen lung...unii chiar sunt motivati....si isi propun sa fie over-achievers.Nu e cazul meu....eu vreau sa ma joc cu fiu-miu...si sa ma bucur cat pot de mult de anii astia frumosi ai lui....si poate mai apar minuni plangacioase,...asta sper
.Vreau sa mai copilaresc....atat cat o sa se poata
blackpanterro spune:
Eu m-as reloca si de 10 ori daca trebuie, de fapt am facut-o de 3 ori pana acum si urmeaza sa ne mutam iar daca nu vom ramane aici inca o perioada. Noi nu suntem legati de nici o tara, mergem unde e bine pt noi, fie ca e Europa, Americile, Asia, oriunde.
Adriana 16w si Aidan Alexander - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier