Ati emigra in alta tara?
Raspunsuri - Pagina 3
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Gabi_K Daca as fi mai tanara, mai ambitioasa, si fara copii, (sau daca ar fi copiii numai de gradinita, si nu scolari) si as avea o posibilitate de lucru afara, de ce nu? |
Eu pana sa am copii, nu as fi emigrat. Cand esti tanar si liber si n-ai nici o treaba cu sistemul viata aici are partile ei foarte frumoase, gasesc chiar multe +-uri fata de tari mai avansate. De cand am facut cunostinta cu administratia publica, cu notari, cu avocati, cu sistemul judiciar, cu spitale si medici, crese, gradinite si ma gandesc ca ma asteapta scoala...sunt deja cu un picior afara. Deci pot sa raspund cu toata gura ca da, as FUGI din tara...a emigra e altceva, eu as fugi.
Eu am lucrat doi ani, din care unul de acasa. Am beneficiat pana acum de juma de an de concediu de crestere copil si vreau la al doilea copil sa ma mai bucur inca 2 ani de banii statului. Mi-am facut calculul ca daca in astia 2 ani plecam, eu si tara asta suntem chit...daca mai stau si o zi dupa, deja intru pe pierderi.
Editez ca mi-am dat seama ca am calculat gresit. Am uitat sa adun la nii lucrati si cei 2 din invatamant. Aia au fost o continuare a studentiei.
a_alinta spune:
eu am facut-o deja.
nu imi pare rau nici macar o clipa , desi dpvd profesional mai am multa cale sa ajung aici ce am fost in tara. dar daca stau bine si ma gandesc nici nu imi mai doresc acel nivel. vreau ceva care sa imi aduca linistea. sunt genul "neluptator".
problema cu familia... eu aici nu am aceasta problema , dar avand in vedere evolutia tehnologiei , daca distanta e prea mare, in afara de faptul ca nu ii strangi efectiv in brate nu vad alta problema.
buflea spune:
Sa emigrezi, dupa 30 de ani cu copii este mult mai sangeros decat sa emigrezi dupa terminarea liceului, de unul singur.
Imi dau seama cum se vorbeste de emigrare asa ca si cum ti-ai pune poseta pe umar si ai pleca intr-o tara unde toate merg unse. Cam ideea asta am avut-o si eu cand am emigrat ... de fapt emigrarea este, in primii 5-7 ani, un mare pas inapoi, asta desigur daca pleci de la plus din Romania. Cand spun "plus" ma refer la "o profesie", "o stabilitate materiala", "un suport emotional", "o viata sociala", "un cerc de prieteni" ...etc. Sigur ca atunci cand pleci de la "nimic" si vii la "nimic", cand poti sa o iei de la capat cu scoala dormind pe o saltea gasita pe strada ...atunci categoric merita.
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui a_alinta problema cu familia... eu aici nu am aceasta problema , dar avand in vedere evolutia tehnologiei , daca distanta e prea mare, in afara de faptul ca nu ii strangi efectiv in brate nu vad alta problema. |
Pe mine de ex ma ingrozeste ca am parintii in Romania si imbatranesc si o sa aiba nevoie de prezenta mea acolo, nu de bani, ca bani e usor de trimis ... si eu o sa fiu aici, angrenata in viata de zi cu zi, copiii la scoala, serviciu, 10 zile pe an de concediu. Ma ingrozeste ca o sa aiba nevoie de doctori, o sa stea in spital si o sa fie doi batrani care trebuie sa se descurce ... si mai mult ca sigur ca o sa vina vremea cand o sa fie doar un batran care va trebui sa se descurce.
Cu ce ma ajuta tehnologia de azi, sa le dau un telefon pe patul de moarte ?
Sunt in procesul de a le face greencard dar nu vad asta o solutie - aici sunt mai handicapati ca in Romania, nu pot comunica si sunt mai dependenti de mine decat ar fi acasa la ei.
Si mai sunt si alte chestii - de ex copiii mei nu stiu ce e aia "verisori". Alex a crezut ca verisorii lui sunt cei cativa copii de romani cu care ne intalnim. Nu au exact notiunea de familie cu toate elementele ei - stiu de mama si tata si de bunici pt ca ii caram pe aici ca sa aiba grija de ei, ca altfel nici de bunici nu ar fi stiut. Si probabil ca in cativa ani nu o sa mai poata comunica nu nimeni din Romania ca nu o sa mai vorbeasca limba. Noroc ca am 2 copii si se vor avea unul pe altul in tara asta cand noi nu vom mai fi.
Acesta este pretul emotional pe care eu il platesc datorita emigrarii - sunt constienta de el, si ma doare.
Madanic spune:
Am plecat din Romania de trei ani.
Avantajul, sansa la o viata decenta in care nu esti calcat in picioare de toti nenorocitii. Un loc in care poti sa mergi la doctor fara sa treci mai intai pe la banca si fara sa-ti faci o mie de griji ca daca nu ai buzunarul ticsit o sa mori cu zile. Un loc in care daca e cazul sa interactionezi cu un functionar public nu esti tratat ca ultimul om, sau in cazul in care esti poti sa faci ceva in legatura cu asta.
Contractul de chirie este batut in cuie, nu creste chiria de la luna la luna iar conditiile locative sunt decente nu in descompunere.
Vecinii ii auzi foarte rar iar daca fac scandal poti conta pe politie.
Salariul pe care il primesc este foarte bun, iar angajatorul apreciaza experienta si modul de lucru, nu rudele si cat de bun esti la lingusit.
Dezavantajul, sunt mult prea departe de familie. Copilul meu isi cunoaste bunicii si verisorii din poze mai mult si probabil nu va ajunge sa aiba aceeasi relatie stransa cu familia pe care o aveam noi. US acorda vize destul de greu, iar drumul Ro-US dureaza in jur de 19 ore asa ca nici vizitele nu-s o solutie.
Eu inca mai nutresc speranta ca voi putea sa ma intorc acasa, ca lucrurile vor fi mai bune. Macar voi incerca in vreo doi ani sa ajung undeva prin Europa.
Madalina
mami de 
Isabella Andreea si 
6+
http://www.picasaweb.com/bogdanmabo
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=124758
"Dumnezeu are numai 2 maini, de aceea a creat mamicile"
kariguld spune:
eu am un singur regret, ca n-am facut-o cand aveam 20 de ani....dar na atunci visam inca la dreptate schimbari si multe, multe.... acum chiar nu regretam nimik, n-am avut probleme de acomodare deloc nici noi nici copii.
cand se face pasul asta, la orice varsta, exista avantaje si dezavantaje. pe care fiecare le suporta mai usor sau mai greu.
tatal meu a calatorit foarte mult in anii tineretii chiar a lucrat in alte tari si spunea ca niciodata nu ar putea emigra in alta tara, i-ar fi mult prea greu sa se desperta sufleteste de PATRIE. dar pe la 70 de ani si-a reconsiderat gandurile si s-a mutat cu mama in alta tara. si chiar are momente cand regreta ca n-a facut-o mai demult.
ALEX, operatie pe cord!
BAZAR UNIC!!!
*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
M-am nascut pentru succes!
Delia21 spune:
Buflea,totul e relativ pe lumea asta.Eu ma incapatanez sa vad doar partea plina a paharului....Si eu am degand sa o aduc pe mama aici definitiv dupa ce-mi iau cetatenia.Da o sa depinda de mine...dar acasa pentru ea inseamna acolo unde-i sunt copiii.De verisori....eu zic ca se poate trai si daca ne vedem o data pe an...sau chiar la 2 ani.Decat sa fim toata ziua impreuna...si sa ne traumatizam reciproc...mai bine 2-3 saptamani ,din an in paste,...si ne bucuram de fiecare minut.Am crescut cu verisori...si daca nu-i mai vad veci...zau ca nu plang;fiecare cu experientele lui
...de viata....si de familie.Iar legat de prima generatie nascuta si crescuta in USA,...eu zic sa nu dramatizam...,ei vor fi perfect integrati aici,ei sunt acasa,...sunt in tara lor;pentru ei...Romania e tara parintilor lor,dar nu a lor.Am prieteni care si-au lasat copiii vara de vara in Ro la bunici...si cei mici(adolescenti...acum)...nu se simt bine acolo,cu toate mofturile facute de rubedenii si de cei din jur.
...ca vai de mine...nu mi-am cumparat o geaca de 20 de dolari in primul an...dar trimiteam bani ca bezmetica in Ro.Nu ma plang....dar nu am avut chiar covorul pus...pe unde treceam,m-am dat cu capul de multe.Nu spun ca nu am fost o norocoasa ca am intalnit oameni minunati care m-au invatat de bine...si fara a caror sfaturi m-as fi lovit de mai multe praguri decat am facut-o.Dar nu mi-a cautat nimeni job,nu mi-a platit nimeni bilurile,nu m-a trimis nimeni la cursuri de engleza,nu m-a menajat nimeni in vreun fel.Traim si invatam....si ma bucur ca din fiecare greseala am invatat ceva,am ramas cu o lectie.Din fericire...suntem intr-o tara unde chiar poti si la 30 si la 60 de ani daca vrei sa te apuci de studii;binenteles...nu fara sacrificii,munca,bani...si toate cele....dar si recompense pe masura.In Romania....cati din cei care muncest la fel de multe ore ca aici...au aceleasi rezultate ca cei de aici?Eu zic ca se merita emigrarea...la orice varsta.
danat spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui buflea Sa emigrezi, dupa 30 de ani cu copii este mult mai sangeros decat sa emigrezi dupa terminarea liceului, de unul singur. Imi dau seama cum se vorbeste de emigrare asa ca si cum ti-ai pune poseta pe umar si ai pleca intr-o tara unde toate merg unse. Cam ideea asta am avut-o si eu cand am emigrat ... de fapt emigrarea este, in primii 5-7 ani, un mare pas inapoi, asta desigur daca pleci de la plus din Romania. Cand spun "plus" ma refer la "o profesie", "o stabilitate materiala", "un suport emotional", "o viata sociala", "un cerc de prieteni" ...etc. Sigur ca atunci cand pleci de la "nimic" si vii la "nimic", cand poti sa o iei de la capat cu scoala dormind pe o saltea gasita pe strada ...atunci categoric merita. |
Buflea
ai descris exact ceea ce vroiam sa spun si eu.Noi suntem in al doilea an doar, asa ca, probabil, mai avem de asteptat
Si apropos de parinti, asta este- cum bine spunea altcineva la un alt topic- cosmarul emigrantului. Sa stii ca parintii sunt departe si cand vor avea nevoie de tine nu ai cum sa fii mereu alaturi de ei :( Nu ai cum sa nu simti din plin vinovatia, cu toate ca...pe partea cealalta stii ca ai facut asta pentru un viitor, cel al copiilor tai, intr-un loc unde totul e normal, asezat si functioneaza.
_
Iubeste-ma atunci cand merit cel mai putin, pentru ca atunci am cea mai mare nevoie.
www.youtube.com/watch?v=Yo2lzhB282Y" target="_blank">Tribute to an angel
buflea spune:
Mai, eu cand va aud ca poti face studii la 60 de ani mi se pune un nod in stomac ... intrebarea este daca este eficient sa faci asta ?
Mie nu mi s-a parut atat de usor de facut scoala aici ... dar nu stiu, poate pentru ca am schimbat profesia, sau poate functionez eu mai incet.
- in primul rand financiar nu este deloc usor - nu stiu cat costa scoala ta, dar eu daca nu as fi avut serviciu nu as fi putut sa fac scoala. Ca sa nu mai spun prin cate interviuri am trecut CA SA MA PRIMEASCA la scoala ...
- in al doilea rand - efortul de a termina o scoala nu este de neglijat. Mie mi s-a parut greu si retine ca mai facusem o facultate in Romania, deci stiam sa invat ... nu e chiar floare la ureche, trebuie invatat tot timpul nu ca in Romania unde jucam bridge tot anul si invatam strict 2 luni ... la 60 de ani nu mai ai energia si capabilitatea mentala sa tii ritmul. Sa nu veniti acum sa imi spuneti ca cunoasteti voi o baba care a terminat doctorat - in general, puterea de acumulare scade cu varsta. Eu am facut o facultate la 20 de ani si alta la 35 si am simtit diferenta.
- apoi o scoala o faci ca sa te formeze intr-o profesie pe care apoi o aprofundezi cu experienta ... iesi pe piata proaspat absolvent si nu are nimeni incredere in tine, o iei de jos in profesia respectiva si te maturizezi cu timpul. Ori daca incepi o scoala la 50 de ani, iesi din ea la 55 ... cand mai apuci sa te mai bucuri si de roadele acestor eforturi ?
Deci parerea mea ca emigrarea trebuie facuta cat mai de tanar si cu cat mai putine obligatii familiale. M-as hazarda sa dau si termene - max 30 de ani si categoric fara copii.
papanash spune:
n-am citit decat intrebarea din titlu, asa ca dau rapid raspunsul : daca aveam cu 10 ani mai putin, acum imi faceam bagajul si plecam.
Cu sosirea copilului mi s-au amplificat dorintele de emigrare, din pacate au scazut mult sansele de a o face cu brio. Cresc mult responsabilitatile si nu ne putem permite sa mergem la risc .Inca ne mai gandim, totusi. Locul de unde am plecat cel mai greu inapoi spre casa a fost Barcelona. Efectiv cu lacrimi in oki in aeroport, dar cu mana pe burtica unde deja se simtea puiul, ne-am promis ca ne vom gandi serios pe care meleaguri ne vom creste puiul.
............................................................
Mama de papanas Andreiutz 
( 02.10.2007 )