Invatatul cititului - unde? acasa sau la scoala?
Raspunsuri - Pagina 7
ruxij spune:
Dar de unde ideea ca parintii se ocupa de copii doar pana in clasa a 4a si dupa aia "Dumnezeu cu mila"? Adica cum? Deci ori e bine sa te ocupi, ori nu?
Dc. e adevarat, eu banuiesc ca dupa clasa a 4a parintii incep sa fie depasiti de "materie" si doi, copiii devin mult mai independenti si sunt in stare sa se descurce fara la fel de multa indrumare, bazele s-au pus inainte.
ramonapreda spune:
Parintii nu mai au habar de ceea ce se intampla cu copiii lor. Nu mai dau pe la scoala,nici macar atunci cand sunt chemati insistent de catre profesori. Nu au habar de ceea ce fac sau ceea ce gandesc copiii lor;de ceea ce-si doresc sau de ceea ce nu-si doresc. Habar nu au despre prietenii lor si asa mai departe...Daca la sedintele cu parintii la gradinita sau ciclul primar prezenta este de 90%,la gimnaziu sau liceu este de 10% maxim. Da , din pacate , si eu cred ca asta e motivul: considera ca sunt destul de mari si nu mai au nevoie de ei... Total gresit !!!!!! Parerea mea e ca atunci au cea mai mare nevoie !!!!!
blackpanterro spune:
Cred ca invatatul se intampla natural de la varste mici oricat de mult doresti sa nu se intample asta. Cand citesti o carte de 200 de ori si la noi de multe ori e asa, isi face fixatii pe anumite carti, e imposibil sa nu memorezi cuvintele.
Aidan stie toate literele mari si mici, stie sa scrie alfabetul si numele lui, al meu si al tatalui.Sa citeasca nu stie cu exceptia cuvintelor scurte, at, the, and. Citim mereu si asta il face sa invete litere, cuvinte si in final propozitii. Nu vad de ce e asta o problema, cand parintii au carti in casa si citesc copiilor, acestia din urma vor invata, vrem, nu vrem, creierul lor e pregatit mereu sa asimileze cantitati uriase de informatie si nu sta sa ajunga ei la o anumita varsta pt a invata anumite lucruri.
Adriana 16w si Aidan Alexander - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier
gabitza2005 spune:
Copilul meu are 5 ani este curios si cateodata imi pune intrebari destul de dificil de raspuns pe intelesul lui: cum se formeaza curcubeul , de ce explodeaza un vulcan, de ce merge masina, de ce apare ecoul.....si ce sunt alea litere, cifre. Stie toate literele de la 3 ani, dar nu stie sa citeasca. Stie sa-si scrie toate literele de tipr si stie sa-si scrie numele. Toate acestea le-a invatat intrebandu-ne tot timpul. Mai nou este pasionat de matematica stie sa faca adunari si scaderi , stie sa faca si impartiri.
De exemplu daca vede 6:3 imediat il aud- am 6 masinute daca le impart la 3 copii -primesc cate 2 masinute.
Toate acestea le-a invatat ca ne-a intrebat si a vrut , nu am facut lectii cu el special.
Acum ce era sa-i zic ca e prea mic si ca acum nu are voie sa stie toate acestea?
la un moment dat eram ingrijoarta ca o sa se plictiseasca la scoala dar mamici de copii de scoala mi-au povestit ca in clasa intai toti copii stiau literele
ruxij spune:
Citat: |
citat din mesajul lui ramonapreda Parintii nu mai au habar de ceea ce se intampla cu copiii lor. Nu mai dau pe la scoala,nici macar atunci cand sunt chemati insistent de catre profesori. Nu au habar de ceea ce fac sau ceea ce gandesc copiii lor;de ceea ce-si doresc sau de ceea ce nu-si doresc. Habar nu au despre prietenii lor si asa mai departe...Daca la sedintele cu parintii la gradinita sau ciclul primar prezenta este de 90%,la gimnaziu sau liceu este de 10% maxim. Da , din pacate , si eu cred ca asta e motivul: considera ca sunt destul de mari si nu mai au nevoie de ei... Total gresit !!!!!! Parerea mea e ca atunci au cea mai mare nevoie !!!!! |
Foarte rau dc. asa, toti parintii, in masa, nu au habar despre ce fac copiii lor. Eu insa banuiesc ca macar la unii, e o evolutie normala, intrucat de la o varsta incolo, copilul isi cere dreptul la independenta si doi probabil ca unii considera ca stiu deja despre copiii lor, nu mai tb sa se tot duca la tovarasa la scoala. Imi pare rau dc. profesorii se simt nebagati in seama.
Fi-miu e intr-a doua si eu dc. nu ma cheama la scoala expre', eu nu ma mai duc decat la inceput si sfarsit de an. Vad ce note are, dc. n-am nici o problema cu ele, de ce sa ma duc aiurea? Tocmai pt. ca stiu f. bine despre copil nu ma mai duc asa des, cand era mic nu stiam si ma duceam mai des, mai ales ca copilul nu stia sa povesteasca el insusi. Acum m-am lamurit ce stie si nu stie copilul, ce calitati si defecte are, stiu si ce imi va zice tovarasa. "E f. destept, are majoritate nota 10, mai scapa un 9 din cand in cand bla bla DAR... nu e atent, vorbeste samd". Ma intereseaza notele, sa nu faca copilul cine stie ce fapta grava, in rest e treaba ei sa se descurce cu copiii, n-am de gand sa imi pedepsesc copilul pt. neatnetie si vorbit si gata. Cu alte cuvinte, focusul meu nu e sa ma duc la scoala sa aflu cum as putea sa ii usurez lu' tovarasa viata punand poate extra presiuni pe copil, ma intereseaza strict de copilul meu si atat. Uite aici o explicatie pt. nedus la scoala la fel de des ca la gradinita-clasa I.
ramonapreda spune:
Pai,ruxij,copilul tau e in clasa a -II-a ... Si parerea mea e ca trebuie sa vezi asa lucrurile. Foarte rau pt parintii care habar nu au despre copiii lor !!! De asta apar la tv si spun ca nu stiau ca era indragostit de profa de romana...Si sa-ti dau eu un motiv foarte intemeiat pt care ar trebui sa mearga la scoala: pt ca s-ar putea sa afle cum ca odrasla lor nici macar nu o mai viziteaza . Si cred eu ar putea sa fie cat de cat interesati de ceea ce fac copiii lor in timpul asta.
ruxij spune:
Ma rog, dintr-o clasa, cred ca sunt de regula cativa copii problema, mie mi se pare ca tu generalizezi, poate ai contact cu vreo scoala mai proasta, nu pot sa cred ca e fenomen de masa asta cu fapele antisociale si lipsitul de la scoala cu saptamanile. Aici nu s-ar putea sa nu se duca copilul la scoala, pt ca dc. parintele nu suna la scoala sa anune ca copilul nu vine, scoala suna la parinte sa afle dc. copilul a fost trimis la scoala si apoi la politie si incep sa caute copilul. Nu exista, ca la noi, sa chiuleasca fara stirea parintilor, nu exista absente nemotivate.
alba_ca_zapada spune:
Referitor la subiect:
Cred ca asa cum spunea si Sabina, totul este sa te ghidezi dupa ceea ce il intereseaza pe copil.
Pe unul il intereseaza sa afle cifre si litere ca sa priceapa semnele de circulatie, pe altul il intereseaza ca sa citeasca firmele pe strada... si mai sunt multi alti factori favorizanti care dezvolta curiozitatea copilului pentru semnele grafice.
Mai mult, in anul pregatitor (daca are bafta) copilul va invata cifrele si literele de tipar. Noi am lucrat la gradi (de stat) pe diferite caiete speciale si carti.
Mai este si implicarea familiei in activitati care sa ii suscite interesul fata de cifre si litere. De exemplu eu cu fi-mea jucam in grupa pregatitoare fazanul (stiti jocul acela in care trebuia sa gaseasca cuvinte care sa continue cu ultimele litere ale cuvantului anterior), jucam spanzuratoarea, jucam un joc cu ghicitori (de ex. cuvant care sa exprime o vietuitoare care incepe cu litera v, traieste in padure si mananca alune), scrabble (doar compuneri de cuvinte din litere extrase din saculet) si alte jocuri care ii starneau imaginatia si o familiariza cu litere si cifre. Sa nu credeti ca ii impuneam aceste lucruri. Dar se intampla sa mergem in masina si sa se plictiseasca si atunci incepea sa ma zapaceasca cu "Hai sa ne jucam fazanul!", "Hai sa spunem ghicitori!", etc.
Am ramas surprinsa cand avea 2 ani si 3-4 luni si imi dadea la cerere cuburile cu litere, dupa ce maica-mea i le-a aratat intr-o iarna in cateva zile de stat in casa.
In general sunt foarte putini copii care sa nu manifeste o anume curiozitate fata de litere si cifre, dar important este daca atunci cand isi manifesta curiozitatea au alaturi o persoana care sa ii ajute in cultivarea acestei curiozitati.
In ceea ce priveste cititul in clasa I, eu cred ca este bine sa aiba ceva idee inainte de a incepe clasa I. Fi-mea este in clasa I si ne-a prins foarte bine ca stia sa citeasca pe silabe in prima zi de scoala.
Din pacate, programa de clasa I nu permite invatatoarei sa stea dupa fiecare copil sa citeasca pe litere si atunci va merge inainte cu clasa, iar cel care s-a adaptat mai greu in primele saptamani de scoala ramane clar in urma. Pericolul nu este ca nu mai apuna sa invete sa citeasca, pericolul este ca se obisnuieste sa fie in urma clasei, se resemneaza cu faptul ca el nu stie si va fi mult mai greu sa il scoti din aceasta resemnare.
Mik spune:
Ramona, eu nu cred ca ai inteles ce spune Ruxij : ea se duce la scoala daca e sedinta cu toti parintii, suprevegheaza lectiile facute acasa si rezultatele. Eu fac la fel si daca simt ca ceva nu e in regula ii scriu invatatoarei/profesorului sa ne putem vedea si discuta, fixam zi si ora si gata.
Asta cu elevul indragostit de profa de roman e o disfunctionalitate mai grava : nu cred ca era un secret pentru diriginte/directiune care ar fi trebuit sa convoace parintii si inainte de toate trebuia sa scuture pe d-ro profesor. Ca duduia de romana nu avea cum s-o faca si tinerii nu le povestesc parintilor una-alta.
Ca sa raspund la intrebarea Mirelei : am trei copii, deci trei experiente diferite : pe cel mare l-a invatat tatal literele, la 3 ani le stia si descifra cuvinte, cel mijlociu parea obtuz (eu am incercat o metoda de lectura) si ajuns la scoala invatatorul a constat ca stie sa citeasca (il pirisera colegii ). Pe cea mica eu am inceput sa o invat la inceput de an scolar caci eram invatatoarea ei (a trebuit sa fac citeva luni de
home scooling) si nu stia decit literele. A invatat foarte repede.
Cit despre rezultatele la invatatura : n-o sa ma credeti, dar fetita care nu stia la inceput de scoala primara sa citeasca are de departe cele mai bune rezultate.
Cred ca daca copilul e curios si cere doar atunci trebuie invatat, daca nu, fara nici o contringere il invatam chestii minime : litere maci si mici, sa-si recunoasca numele.
SI mai ales trebuie lasati sa se joace ! (in legea lor cum spunea bunica-mea).