Care este scopul vietii ? Cap. 2

Am vorbit zilele trecute cu o Doamna(era intr-adevar o DOAMNA) secretara, acum iesita la pensie. A fost secretara pe la Dacia la sefii cei mari, este o femeie respectata. Este inca o femeie frumoasa si ingrijita, desi are probleme serioase de sanatate si ea si sotul , asta nu se vede nici in aspect nici in comportament. La un moment dat mi-a spus ca ea nu regreta nimic din ceea ce a facut in viata bune sau rele, ca si-a trait viata asa cum a crezut , ca fiecare etapa a varstei i-a adus ceva interesant si ca scopul vietii sale a fost sa poata ca atunci cand ii va veni vremea, sa nu regrete ca a pierdut o zi din viata fara sa faca ce-i place, a luat din fiecare intamplare ceea ce a fost mai bun si nu si-a pierdut timpul cu regretele, pentru ca oricum nu se schimba nimic.

Dana

Allure spune:

and the consolation prize goes to...

edit: avem voie sa glumim, nu?
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

True health is a journey not a destination, a process not an event, a habit not a diet.

"Man, you can do anything for 30 seconds!" Tony Horton, P90X

elyda spune:

Radem, glumim...

Dana

conchita spune:

elyda, nu prea cred ca oamenii nu au absolut niciun regret si ca nu si-ar fi dorit sa schimbe macar un lucru in trecut. cred ca dobandesc, insa, intelepciunea si impacarea cu sine si, privind retrospectiv, pot intelege care a fost si partea buna unde, altadata, ar fi vazut doar partea rea.

Allure, iubita, asta cu premiile aici seamana cu faza cu mireasa care se pregateste sa arunce buchetul, dar nu mai e nimeni in picioare sa-l prinda - toate doritoarele sunt la pamant, cu jartierele intre dinti (eventual lipsa), coafurile rearanjate cu facaletul, rujul si rimelul ca dunarea la marea neagra, rochiile gata de a fi transformate in carpe de bucatarie, unghiile alea lungi doar o amintire vie si sangeranda. in colturi, zgribuliti, barbatii in frac fumandu-si trabucul cu mainile tremurande si doar privindu-i poti intelege de ce: o mica vanataie la orgoliu aici, o duzina de urme de ruj pe obraji si gulerul camasii, privirea incetosata. intelegi tabloul.

abdominabila

elyda spune:

Asta i-am zis si eu, dar a zis ca si-a dat seama ca din orice intamplare placuta sau neplacuta a invatat ceva si si-a dat seama ca pierzandu-si timpul cu regrete ar piertde timp petios din viata.Am inteles ca a avut o copilarie nefericita, tatal i-a murit si mama si-a petrecut zilele jelindu-l pana a murit de durere, la propriu.Inainte sa moara mama sa i-a spus sa nu faca greseala ei , sa nu-si petreaca zilele regretand ceva, pentru ca oricum nu schimba nimic.Mie imi place mult de ea, este optimista si placuta ca persoana, chiar daca imi dau seama ca sub vorbele ei se ascunde totusi o femeie ca oricare alta, cu necazuri si probleme.are darul de a vedea ceva placut in orice, zambeste mereu si iti da o stare de bine.

Dana

Andrada spune:

La o petrecere, discutam cu fetele una-alta pina cind nu-sh ce mi-a venit ca le-am intrebat, Voi v-ati intrebat vreodata "is this all it is to it?", ceva de genul "asta e tot?" (de la viata ofcourse), moaaama ce mi-au auzit urechile, s-a dus draq petrecerea toate s-au jelit de de toate, si-adus aminte de doate datoriile si nevoile si neamu' si'n general s-a plins cu lacrimi. Ca nu mai imi tace gura asta.
Ciudat a fost ca nici una nu s-a plins de ce in general discutam linga water cooler, nimeni n-a discutat de cine spala vasele sau cit sex au pe saptamina, copilu n-a ajuns la Harvard...etc. Se pare ca undeva tintele noastre nu sint nici asa derizorii dar nici de neatins. Cam toate erau "within reach" dar ceva impiedica pe moment implinirea.

Grace spune:

Eu am cunoscut o gramada de persoane pt. care prezentul, trairea zilei de azi si nu a celei de miine este totul. Genul de oameni care se lasa purtati de viltoarea vietii fara a-si face planuri concrete pt. viitor. Pt. genul acesta de oameni, starea de bine prezenta este suficienta, orientarea lor personala fiind indreptata dinspre interior spre exterior. Cei mai multi sint extrovertiti, au un cerc mare de prieteni, iar programul lor de socializare este tot timpul supraincarcat. Nu spun ca genul de acesta de oameni nu ar avea scopuri in viata. Dar in general sint teoretice. Ca sa devina si practice trebuie sa mai lucreze la schimbarea stilului de viata si de gindire/motivatie, ceea ce este total contrar felului lor de a trai.
Apoi mai exista persoane, pt. care toata viata este ca un arbore, totul planuit, indeplinit, poftim roadele. Dupa care trec la ramura urmatoare cu cerintele ei... Sint genul de persoane introvertite, cu gindire analitica, cu rabdare, multa vointa si neinduplecare.

Cred ca fiecare si-a pus problema la un moment dat: "dar eu de ce traiesc?" "am si eu un rol in viata asta? care este?" Multi isi gasesc scopul vietii sale in functie de utilitatea/importanta pe care o au in societate. Am familie, am un scop in viata. Sa le fie bine. Am un job bun, am un scop in viata. Sa devin si mai bun. Sint credincios, am un scop. Sa obtin mintuirea. samd...
Cred ca pina la urma scopurile pe care ni-l propunem in viata sint doar hopurile prezente care ne impiedica sa fim multumiti. Dupa care ne impiedicam de urmatoarele...

inaioana spune:

Apropo de asta: http://arbejdsglaede.23video.com/video/549744/srikumar-s-rao-p-arbejdsglde

viviana spune:

Oh, Grace, eu fac parte din prima categorie.

Orientarea mea spirituala este intr-adevar din interior catre exterior - pentru ca am atatea lucruri de aratat si de impartasit! Dar este si din exterior catre interior pentru a primi si invata. Pentru a primi asa cum se cuvine ziua de maine.
Azi este foarte important.
De cand ma stiu m-am aruncat cu capul inainte si m-am lasat dusa de val. Deviza mea este "vazand si facand".
De ce sa-mi fac probleme dinainte pentru ceva? Vad eu cum o rezolv cand ajung acolo.

Scopul meu este teoretic azi. Dar maine el devine practic.
Devine practic mai repede decat la altii:
- pentru ca m-am gandit la el abia ieri, doar cu o umbra de intentie.
- pentru ca neavand un plan stabilit dinainte nu am avut de ce sa-mi fac griji sau emotii si am APUCAT mana pe care mi-a intins-o viitorul reusind sa vad intr-o fractiune de secunda OPORTUNITATEA.
Oportunitate peste care as fi trecut cu vederea purtand dupa mine un bagaj de planuri si de de ce-uri.

Motivatii? Exista destule. Si nu sunt contrare stilului de viata. Sunt doar invizibile pentru ochiul neavizat.
Vreau un job mai bun si mai bine platit? Ok. Azi trimit Cv-uri fara a face un plan si un scop real din asta. Pentru ca indiferent de planurile mele ele se vor intersecta cu ale altcuiva. Ma cheama cineva la interviu. Ok ma duc. Dar sa caut dinainte date despre firma, sa-mi pregatesc un speech? Nici gand. Voi afla acolo tot ce am nevoie sa stiu.

Sa-mi fac liste de cumparaturi? De ce? Cand ajung in fata raftului pot sa-mi dau seama daca imi trebuie sau nu.

Sa-mi fac lista cu ce am de pus in bagaje? Sa pierd din fumusetea zilei de azi pentru o lista? Cand ma pot uita maine in sifonier si sa vad ce imi trebuie si ce nu?

Sa am agenda? Sa scriu in ea ce? Intalnirile? Dar, eu le tin minte.
Agenda de telefon, zile de nastere? Mintea este agenda mea.

Viata iti aseaza in cale diverse obstacole. Planificatorul isi pierde zilele si noptile facand schite de ocolire, de sarire, devine contorsionist, numai doarme noptile in incercarea de a gasi o cale de evitare a lor.

Eu trec prin ele. Atunci cand vine vremea.
Nu poti scapa de un lucru ocolindu-l ci trecand prin el.

Si stii ce este culmea? Mi-au cam reusit toate.
Si voi continua sa zambesc zilei de azi fara a ma gandi ca poate ziua de maine imi va aduce tristete.
Ma voi gandi la asta maine.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Grace spune:

Viviana, ma bucur sa te cunosc. Eu ma situez undeva printre cele doua categorii si alte citeva de care nu am pomenit. In orice caz, eu ma duc la cumparaturi cu lista. Si primul lucru pe care il fac in magazine este sa aleg (eh, ce crezi?) ceea ce nu exista pe ea. Tipic femeiesc, nu? (sau tipic mie, ca sa nu lezez vreo nevinovata) Nu cred ca exista vreo persoana pe lumea asta pe care sa nu reusesc sa o scot in cele din urma din minti, atunci cind EU trebuie sa fac o alegere incredibil de imposibila intre (sa zicem) 2 bluze faine.
Ma bucur ca tu esti impacata cu tine insuti. Eu n-am fost niciodata.
Ca e bine, ca e rau, nu este important. Ceea ce conteaza mai mult (pt. mine ce putin) este armonia dintre suflete per ansamblu si nu cea personala.

viviana spune:

Oh, eu fac multe dupa cum simt si pun suflet si atunci iese bine.

Stii, bluzele alea le-as fi luat pe amandoua, fara sa gandesc prea mult.
Si de multe ori ajung acasa fara ceva. Dar ies din nou.

Impacata, hm... Mai am multe de inlaturat. Sunt prea spontana, uneori, si prea distrata alteori. Prea nervoasa cateodata si apatica din cand in cand.

Pentru mine scopul vietii este atat de complex si naste atatea intrebari care ating vaste domenii incat as putea vorbi si scrie pe tema asta ore in sir fara sa ma opresc.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi