Stresul nu e boala profesionala?!

Raspunsuri - Pagina 5

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns buflea spune:

Citat:
citat din mesajul lui Sabina
Probelma e ca legile ar trebui sa protejeze si pe acei mai sensibili, care pun totul la inima, si care considera ca asteptarile societatii sunt mai importante decat propriile lor asteptari.


Cum sa protejeze legea ? Ce anume sa faca ? Sa se duca legea la angajator si la partenerii acelor persoane si sa le dea amenda ca "nu stiu ce chestie" i-a marit tensiunea persoanei in cauza ? Ca sa nu mai spun, cum ii diagnostichezi pe aia "sensibili" ? Nu exista sistem de refeinta de la care sa pleci ... asa cum unii dintre noi sunt mai sociabili si altii mai rezervati, asa unii sunt mai receptivi la stres si altii nu. Singura solutie este AUTOCONTROLUL si siguranta de sine. Daca noi nu ne protejam (de toata lumea, inclusiv in propriile familii), nimeni n-o s-o faca, ca nimeni nu stie mai bine ca noi ce ne afecteaza.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

ma refer la acele legi care , cum spui tu, recompenseaza cinstit munca in plus si induc asteptari realiste in finalizarea proiectelor, astfel incat acest spirit competitiv sa nu fie in halul asta exacerbat....



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buflea spune:

Citat:
citat din mesajul lui Guestus

Citat:
citat din mesajul lui buflea

Ah ! Si inca ceva - stresul nu este legiferat pe nicaieri ca fiind boala profesionala, nicaieri in lume. Si nici in "vest" nu curge chiar miere la robinetele companiilor. Exista, ca si in Romania, unele locuri de munca mai buna si altele mai putin bune.
Aici in America, in capitalismul salbatic, nici nu mai vorbesc. Interesant este insa ca, in general, daca oamenii sunt platiti pentru orele peste program, brusc le trece stresul ... deci nu munca in sine streseaza ci lipsa recompensei.

ce spui tu buflea este ca o firma privata nu este o agentie de spa si relaxare...corect?

Pai acum, fara suparare ... o firma privata isi vede de interesul ei, care este business-ul ... la angajare se semneaza un contract in care angajatul munceste pentru firma si firma il plateste. Mi se pare absolut normal ca firma sa vrea sa traga maximul din aceste contract si asa ar trebui sa faca si angajatul. Pe toate caile existente ...
Se intampla sa stai peste program, iti iei zile libere alta data, ceri plata suplimentara - sa vezi cum se dezumfla stresul.

Sigur ca lupta asta este de multe ori inegala - dar este inegala peste tot in lume, nu numai in Romania. Cand situatia devine de nesuportat contractul se rupe si gata. Sau se moare la serviciu ... dar nu e nimeni de vina, decat mortul ...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns paula2003 spune:

Stresul se capata in timp , odata cu inaintarea in varsta si ritmul aler din ultima vreme.
Trebuie sa ne gasim in noi timp si sa ne incaracm bateriile, macar la sfarsit de saptamana. Este greu, dar trebuie incercat.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Guestus spune:

Citat:
citat din mesajul lui Sabina

ma refer la acele legi care , cum spui tu, recompenseaza cinstit munca in plus si induc asteptari realiste in finalizarea proiectelor, astfel incat acest spirit competitiv sa nu fie in halul asta exacerbat....



cine sabina sa vina cu legile...statul...sau cine?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buflea spune:

Citat:
citat din mesajul lui Sabina

ma refer la acele legi care , cum spui tu, recompenseaza cinstit munca in plus si induc asteptari realiste in finalizarea proiectelor, astfel incat acest spirit competitiv sa nu fie in halul asta exacerbat....

Pai atunci sa redefinim stresul ...deci nu ne imbolnavim / murim de prea multa munca ci ne imbolnavim / murim ca nu suntem recompensati pentru ea ? Adica murim de ciuda

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

cred ca din nemultumirea si frustrarea ca munca e in zadar, da.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns paula2003 spune:

Munca, nu cred ca esti pretuit prin volumul de munca ci prin afinitati. Sunt convinsa ca afinitatea intre oameni este mai presus decat valoarea ta ca om. Eu am tinut cont si de afinitate cu cei din jurul meu. Degeaba esti capabil daca nu are cine sa te sustina pentru a scoate in evidenta valoarea ta. Sustinerea, poate fi sentimentala, materiala si din interes. Acum suntem liberi sa o alegem pe cea pe care ne-o dorim.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buflea spune:

Citat:
citat din mesajul lui Sabina

cred ca din nemultumirea si frustrarea ca munca e in zadar, da.


Pai e de discutat notiunea asta de "in zadar" ... cand faci ce iti place, nimic nu e in zadar. Mut stacheta si mai jos, cand nu iti displace ce faci iar nimic nu e in zadar. Tu cand exersezi la instrumentele tale muzicale, o poti face ore in sir, nu-i asa, sau dupa 8 ore incepi sa devii frustrata, respectiv stresata ca nu mai esti platita ?

Deci nu CANTITATEA de munca ne omoara ci modul in care o percepem.

Ce sa faca legea aici ?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buflea spune:

Citat:
citat din mesajul lui paula2003

Munca, nu cred ca esti pretuit prin volumul de munca ci prin afinitati. Sunt convinsa ca afinitatea intre oameni este mai presus decat valoarea ta ca om. Eu am tinut cont si de afinitate cu cei din jurul meu. Degeaba esti capabil daca nu are cine sa te sustina pentru a scoate in evidenta valoarea ta. Sustinerea, poate fi sentimentala, materiala si din interes. Acum suntem liberi sa o alegem pe cea pe care ne-o dorim.

Corect ... foarte corect. Nu CANTITATEA dauneaza ci alte multe elemente care vin cu responsabilitatile seerviciului - beneficiile (nu neaparat banesti), colectivul, perspectivele, business-ul in sine (eu de ex am lucrat intr-o companie care a dat faliment si desi lucram strict 8 ore era o atmosfera la serviciu de zici ca traiam cu o boala terminala).

Mergi la inceput