Divortat sau nu? (split-2)

conchita spune:

multumesc, DarkBendis.

Vik, eu cred ca si Mihuta, ca inainte copiii erau crescuti de sat, familion, tot tribul contribuia. de aceea mamele faceau enspe copii si tot mai puteau zambi dupa. pe vremea mea, maica, sleep overu' asta care acum se face intre straini si playdates erau intre verisori, vecini. copiii erau tarla de la un membru al familiei la altul, vacantele la tara la bunici, etc. mama avea momente de respiro. acum, mai ales ca parinte singur, pai iti cad peretii in cap cateodata, mai ales cand ai nevoie si te uiti in jur si-ai doar cunostinte si rude politicoase, dar distante (vorbesc in general, nu e cazul meu). premeditat tre sa te uiti la straini ca la potentiali parinti de copii buni de playdates si sleep over. cu tatal, vizitele sunt programate, eventual de instanta, deci daca zice acolosha doua uichenduri pe luna, pai mama poa sa lesine de oboseala cu doua zile inainte de vizita, nu are solutie. baby sitter? e scump si riscant. rude? unde, in postmodernismul asta unde fiecare cu a ma-sii, de parca independenta castigata are avantaje mai breze decat solidaritatea si confortul emotional incredibil dat de o familie mare, unita, iubitoare.

sau cine stie, am eu o viziune romantata a ideii de familie - mare, frumoasa, galagioasa, unita, armonioasa... cat despre copiii proveniti din divort, scuzat sa-mi fie cinismul, dar sa ne referim comparativ la cum erau tratati inainte, chiar la generatia mea sau a parintilor nostri si cum sunt acum? au doua case, o pereche de wii, doua camere cu tot ce trebuie -ca vinovatia parintilor divortati e maaaare si se compenseaza cu jucarii de ultima clasa, haine de firma, cursuri de dans, inot, sah, gimnastica, aselenizare si tot asa. da, au traume emotionale ca parintii nu mai sunt impreuna. ar fi avut de-a dreptul cosmaruri pana la adanci batraneti, insa, daca parintii ar fi ramas impreuna! decat sa aiba the worst dintr-o familie unita, mai bine au the best din doua lumi, a mamei si a tatalui. mai ales ca si tatii s-au schimbat enorm enorm de cand cu share custody asta. pe vremea mea, maica, nu erau AP-uri si psihologi si consilieri la scoala si campanii anti-palmute si parinti care sa creada in drepturile copilului, copiii nu erau pe piedestal cum sunt si-acum prin Bali si in lumea civilizata si nu numai (da, cu exceptii multe, dar trendul e spre civilizare si umanitate). si totusi, mama singura se zvarcoleste de neputinte si vinovatii ca a gresit. a gresit unde?! ca a dat viata unui copil minunat si il creste cu absolut ce are ea mai bun si mai valoros?!

nu am renuntat la tot material din vanitate de cocos. ci in schimbul sole custody pentru sonia. cu mentiunea scrisa, semnata, parafata ca daca va incerca vreodata sa revendice custodie comuna, imi e dator din urma si juma din bunuri, si alimony si tot.

da, am citit despre Carmen - o mama-mama. si-a consumat ultima picatura de energie si de viata ca sa le fie bine copiiilor sai. mama. punct. casatorita sau divortata, astea-s amanunte.

abdominabila

mihuta spune:

Si eu o plang in seara asta pe Carmen, pe puii ei cei frumosi si pe sotul ei. Cand ma gandesc cum Sophia care e cam de varsta puilor ei graviteaza in jurul meu ca un mic satelit, mi se rupe sufletul de durere pentru cei doi micuti care vor trebui sa invete sa traiasca fara mama.

Conchita, asa e, de aia existau familii mari pentru ca fratii participau la munca din gospodarie si la cresterea celor mici, sub supravegherea adultilor din jur. Si un copil crescut astfel, probabil ca pe la 2-3 ani deja prefera compania copiilor (la care avea acces in mod liber) lasand-o pe mami libera...pentru un alt copilas.

Chiar citeam (cred ca in Our babies ourselves de Meredith Small) ca de fapt la vanatorii culegatorii de acum un milion de ani, barbatii mergeau la vanatoare si aduceau proteinele, femeile aduceau cam 80% din necesarul hranei din cules diverse, dar hrana pentru mama care statea cu bebelusul in jurul focului era asigurata de bunica (mama mamei), sigur, e o speculatie, dar cam asa am evoluat noi. Monogamia sau familia nucleara a aparut ca modalitatea barbatului de a se asigura ca isi creste copiii sai si nu ai altuia. In societatile matriliniare sunt mai degraba monogamii in serie.

PS , balinezii sunt foarte draguti cu bebelusii dar la fel ca (prea) multe alte culturi situatia se schimba dupa ce cresc. Ca sa nu mai spun ca in caz de divort la hindusi copiii raman la familia sotului. Ceea ce are sens in cultura lor, ca acolo sunt mai safe decat cu o noua familie.

Dani_B spune:

Dragele mele (nici nu mai indraznesc sa zic 'dragele babei', va citesc de citva timp...si am ajuns la concluzia ca mai baba ca mine nici una...fiecare cu povestile voastre frumoase.

Despre mine: abia am iesit dintr-un mariaj destul de lung (16 ani), prea putin intemeiat pe dragoste. 'Dragostea' a fost ceva ce a venit cu timpul(da mai mult din partea mea, ca din a lui...); intre timp aventuri (tot de-ale lui), fling-uri, iesit cu 'foste prietene' si lasat nevasta acasa cu bebe sau copil mic, ma rog, tot tacimul.

Capacul a fost povestea cu madam mai baba ca el cu 7 ani si ca mine cu 14!!! de atunci am zis ca totul s-a dus de ripa, cind credeam ca ne mergea bine, el ofta de dorul ei. Aici sa ne intelegem: mai mult 'affair' sentimentala decit fizica. Cind barbatul mai degraba iese in oras cu alta si-i povesteste cite in luna si in stele, iar acasa vine si nu te mai baga in seama decit sa te critice, concluzia e ca are nevoie de o mama si nu de o nevasta. Ori prefera sa aiba si una si alta, pt varietate.

In fine, baiatul meu, ajuns acum la virsta adolescentei incepea sa vada si sa simta. Ceea ce nu merge spre mai bine nu poate decit merge spre mai rau.

Chiar daca am ramas 'singura' la virsta asta, imi dau seama ca am cel putin sansa sa imi acord o sansa. O buna prietena zicea: singuratatea care doare cel mai tare e singuratatea in doi. Asta a fost si bine ca s-a terminat. Regrete? Da, regret ca nu am avut curajul sa termin mai devreme, acum vreo 10 ani de ex, cind eram inca tinara. Insa important nu e ce ti se intimpla, ci cum reactionezi.

Daca in Rom femeile divortate au un statut aparte, cel putin aici in Fr lucrurile stau altfel.
In ceea ce priveste statul impreuna de dragul copiilor, ca sa nu-i pasam de la unul la altul, asta va spun din ce-am trait ca pur si simplu nu merge. Cind relatia intre cei doi se deterioreaza, copiii sufera primii. Cine are indoieli sau se simte singur si nefericit, dar vrea sa traga mai departe de dragul copiilor, de frica ca-si va pierde statutul social, etc. etc... frica asta nu face decit sa prelungeasca starea de suferinta si confuzie.

Specific: nu indemn pe nimeni sa se desparta. E foarte greu si doare. Insa, cred eu, exista doua posibilitati: continui sa fii nefericit, ori schimbi ceva. Sta in puterea noastra sa ne schimbam pe noi insine, caci pe celalalt e mai greu... dupa atitia ani de casnicie, ai vazut ca nu se poate; atitudinea noastra se poate schimba si perceptia despre relatiile sanatoase de cuplu si de familie.

Sper ca dupa atita poliloghie, se va intelege ceva.

casandra spune:

Azi am fost la un schit ortodox rusesc, in afara orasului. O mana de oameni, o bisericuta mica, mica, dar o atmosfera si o muzica absolut deosebita. In altar, am vazut un candelabru cu 7 lumanari, cum am mai vazut la evreii care sarbatoresc Hanukha. Acolo am simtit cu toata fiinta mea, ascultand cantari dumnezeiesti intr-o limba necunoscuta, ca Dumnezeul Vechiului Testament este cel care ne vorbeste in Noul Testament, acelasi de cand lumea. O pace adanca mi-a inundat sufletul. Dupa Liturghie, parintele ne-a invitat la o ciorba si prajitura de post. A fost ceva din alta lume, o lume mai buna, mai simpla si mai calda.

Gabi_K spune:

off topic, o precizare: acel candelabru cu 7 brate se numeste menora (fiind unul din simbolurile religioase evreiesti), dar nu se foloseste de hanukkah. Candelabrul de hanukkah are 8+1 brate.


Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
www.dropshots.com/kincses3#" target="_blank">poze noi www.dropshots.com/kincses4#" target="_blank">poze si mai noi
www.dropshots.com/kincses5#" target="_blank">poze cele mai noi
Povestea nasterii: Lili si Robert

pepene spune:

conchita, multa sanatate si de la mine. sa te odihnesti si sa te simti mai bine curand.

vikinga, si eu cred ca o femeie care pune mai mare accent pe profesional poate fi fericita si in cadrul familiei. din pacate (pt. mine ), cred ca ii e mai greu sa gaseasca un barbat care sa accepte acest lucru si sa o sustina in realizarea echilibrului.

de familia ta sunt indragostita

casandra, stiu ce simti cu biserica. asa simt si eu. o mare liniste.

vikinga spune:

Mai Dani dar ce porc de barbat ai mai avut si tu... scuza-ma dar asa-mi veni sa o zic de-a dreptul...Aiurea sentimentul ala de care zici tu cu ce pacat ca nu ai divortat acum 10 ani macar. Da de gindit.Dar mai bine mai tirziu decit niciodata si sa stii ca nu te cred ca esti cea mai baba, de fapt nu-i nici una, doar asa-s modeste rau fetele astea. Imi aduc aminte ca nush pe unde o citeam eu pe Yasmine acum parca vreo 2-3 ani, zicea ceva de genul ca cine se uita la ea cu 2 copii, ca nu mai e tinara, nu mai retin bine, ceva de ochelari cu lentile groase, in fine se descria ea in treacat asa modest de io chiar am crezut-o, adica ma rog, daca asa zicea ea:) nu o stiam din poze si pe urma eu nu am stat niciodata sa vizualizez fizic pe o fata chiar de imi era draga ci mai mult intra in categoria de senzatii: bun, rau, dulce, acru, enervant, haios, plictistor, rece etc. Noah si acum noi doua gravide in acelasi timp ne-am gasit la un grup la vorbe si fetele aveau si un loc unde-si puneau poze asa numai intre ele cu burticute, hainute de bebei, dupa luni de vorbit dau si eu de adresa respectiva, hoinaream pe acolo si deodata dau de Yasmine sclipitoare, 90-60-90 cu burtica atasata, par de diva, zimbet de holywood, distinsa, lady lady dar sexoasa asa cu rafinament nush cum sa zic si am picat in admiratie. Asa ca nu mai cred pe nimeni ca-s patita.Ma gindeam asa la nenorocirea asta de vina pe care multi o tirasc ca o povara in spate. Si eu le-am avut pe ale mele si tare m-au indispus si nu stiu mi-au luat din frumusetea cu care ar fi trebuit sa vad in jur, de ex mi-au luat din relaxarea cu care ar fi trebuit sa-mi fac prietene noi aici la inceput, pt ca duceam si eu in spate o vina, aia a unui trecut mai exotic si uneori ma simteam asa ca parca-s oaia neagra a grupului si nu ma refer aici deloc la orgini si accente, ca eu pe astea nu le-am avut niciodata. Plus ca mi-am luat si eu dusurile sloi nu alta:)), facute de alte femei nu in viata reala ci aici in asta virtuala dar atinge si asta oleaca, mdaa judecata femeilor... Dar din fericire am scapat de asta, m-am hotarit eu asa sa o dau jos de pe umeri si sa o las in drum, uite asa pentru ca pot si pentru ca merit si pentru ca era o mare mare prostie sa o duc dupa mine. Nu era o frustrare era chiar o vina, ca in primul rind ma judecam eu.. in fine e o poveste mai lunga..Si daca atunci aveam doar prietenii barbatului meu, pe urma asa m-am deschis eu ca o floare si ia uite in februarie am tinut la mine o "cafea" , babykaffee, cum se zice pe aici, adica asa o intilnire la ora 4 in cinstea bebelusului, cind prietenii vin sa-l vada pe bb sa aduca un cadou micut, de obicei femeile se ajuta intre ele, una aduce o salata, una prajituri, se servesc singure, string impreuna dupa. Si am tinut si eu ceva de gen pt ca mi-ar fi fost imposibil sa le las sa vina in vizita la spital, ar fi aratat ca la gara de nord:)) asa multe prietene care ma iubesc am! is iesita temporar de circuit, ca de ob avem intilniri, preocpari, cu unele merg la sport, cu unele la concerte, teatre, shopping......etc. Simbata viitoare am prima iesire, is invitata speciala, da' pt asta tre sa fac cinste grasa:)) Si nu e vorba doar de prietene, ci in primul rind fata de copii. Si raspunsul in cazul meu a fost infruntarea directa, mai si sa stiti ca mai multe minti ajuta cu toate ca nu credeam asta, ba o idee de la psiholog, ba de la sotz, ba de la una doua prietene si nu stiu undeva s-a facut deodata un clik si am inceput sa vad totul altfel, eliberat. Mama mea si-a carat si ea ani de zile o vina, mai grea. Se judeca ca nu a facut totul posibil pt mama ei si ca de ar fi facut si aia si aia poate ar mai fi trait inca un an doi. Eu de pe margine nu cred asta, bunica a murit la 76 de ani dupa al treilea accident vascular.Si a fost o femeie muncita, careia i-au murit doi copii, unul mic de 2 ani jumate unul cind era la anii maturitatii. A fost muncita ca orice mama de la tara, asta apropos de aerisirea de care aveau parte femeile pe vremea cind copiii cresteau impreuna in familii mari. Da, asa e, copiii mai aveau si unii grija altora insa femeile nu se aeriseau deloc in timpul asta ci mulgeau vaca, spalau la mina, ehei de vroiau numai sa se spele era o aventura, fa foc, lemne....Eu chiar cred ca femeile generatiei noastre au o viata mai usoara dar asta e alta discutie. Nu vorbesc de mamele singure care tre sa faca atitea, nici de mame asa ca si Carmen care a muncit pina la epuizare in n directii.Ma gindeam la mamele care au trait nenorociri adevarate...copii disparuti, furati, violati si omoriti..va inchipuiti cite ginduri grele..daca as fi facut asa, daca in ziua aia l-as fi tinut numai in casa..e atit de groaznic de trait cu asa ceva de imi e si frica sa gindesc mai mult daramite sa mai si scriu..Mi-am amintit de acel copil care s-a ratacit de linga mama lui pe linga o padure din constanta acum 4-5 ani, era cu mama si celalalt frate in vizita la o minastire pe acolo. A fost gasit mort dupa 5 zile. A fost si un subiect pe DC la acea vreme si eu in prostia infumurarii de tinara nevasta si mama de care am suferit din plin m-am gasit sa o mai si acuz pe mama ca mda daca a stat la gratare si bere si nu a avut grija de copii..nu a fost vb de as aceva, ea era cu ochii pe cel mic si stim si noi cele cu 2-3 copii cum poate fi...mi-a fost jena de mine cind am vazut cite ceva scris de acea mamica intr-un ziar cu care incepuse sa colaboreze. Mai se citea atita suferinta si chin si vina in vorbele ei...Sunt fel de fel de vinovatii, unele in fata carora doar poti sa te pleci cu respect in fata durerii fara sa indraznesti sa mai zici nimic. Dar unele chiar atirna de git aiurea, unele chiar pot si trebuie uite asa lasate-n drum. Si asta cu divortul e una dintre ele. Si eu una chiar cred ca oricit ai ascunde copiii simt. Si e pacat.Cind te simti vionovat si judecat si acuzatiile au efect multiplu, cind te simti vinovat parca vezi in orice semne de acuzare si parca doar alea sar in ochi.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo www.youtube.com/watch?v=ULmPKIoDDDA&feature=related" target="_blank">pe tarimul nostru de vis.

casandra spune:

Vikinga, eu apreciez foarte mult la tine ca esti o persoana deschisa, capabila sa exprime foarte cursiv si coerent ceea ce sime si traieste si sa vorbeasca fara rezerve despre momentele dificile din viata ei. Mi se pare extraordinar, culmea intelepciunii sa realizezi ca da, am gresit dar nu sunt o greseala. Teoretic, pare evident, dar pana ajungi sa constientizezi acest adevar simplu, sa il traiesti cu toata fiinta ta, e un drum lung si anevoios.

Si daca tot ai pomenit, si bine ai facut ca ai pomenit, de dusurile virtuale, duc in spate de cativa ani povara ca am participat candva la unul din ele. Cred ca prima data cand te-am intalnit pe DC, la un subiect despre dansatoarele din buric. Mie imi placea tare mult elenalove27, aveam o adevarat feblete pentru ea, ma impresionase povestea ei, cum a reusit sa isi faca o viata frumoasa, in ciuda conditiilor vitrege, problemelor pe care le avea cu mama ei, unor alegeri mai putin inspirate din tinerete. Nu am mai vazut-o demult pe DC, sper ca e bine, nu stiu ce e cu ea. Din curiozitate, am intrat la subiectul respectiv si-mi aduc aminte ca am avut o discutie destul de aprinsa cu tine. Ti-am vazut pozele, am ramas impresionata de cat de frumoasa poti fi, ce seninatate se revarsa de pe figura ta, din modul in care scriai am dedus ca esti foarte educata si sensibila si mi s-a sfasiat inima si nu puteam sa inteleg de ce tu ai fi facut asta. Imi aduc aminte ca mi-ai spus atunci ca sunt una dintre nevestele speriate ca le fug barbatii prin cluburi de noapte, ca sa admire dansatoarele si ti-am raspuns ca barbatul meu nu e dintr-astia. Eram convinsa ca nu e, as fi bagat mana in foc pentru el. Uite ca m-am inselat! Nu stiu nimic despre viata.
Ce vroiam sa zic e ca imi cer scuze ca m-am luat atunci de tine, ca mi-aduc aminte ca asta am facut, sunt fericita ca ai o familie asa frumoasa, dar fericita, fericita, ma bucur mult pentru tine si ma consider o mare norocoasa ca ma numeri printre prietenii tai.

Yasmine spune:

Alou Vik, tu musai vrei sa umblu cu roseata in obraz toata ziua.
EU ma bucur ca tu ma vezi 90-60-90 la cele 88 de kile cite aveam atunci, acu m-ai vedea uscata ca am scazut sub 80 .
Pot sa-ti spun ca in pozele alea, ceea ce se vede, e cum ma simt, si ma simt perfect, atunci ca si acum. Asta e principalul cred, cum traim viata, cum trecem peste obstacolele vietii, cum privim bolovanii pe care viata ni-i arunca in cale.
Apropos de kilograme, am vazut zilele trecute niste poze de ale mele, de la inceputul casniciei mele destructive cind aveam 58 de kile, sincer daca as sti ca slabesc si arat la fel ca atunci, mai bine ma lipsesc.
Acuma stii si tu ca toate facem greseli in viata, important e cum le reparam, si sa nu iesim prea busite din ele .

>>Daruieste lumii un zambet shi toata lumea iti va zambi!<< Charlie Chaplin
Corinna, Andreas Noël, Yasmin Serena si Mara Letizia

Luna1 spune:

Mai Vik nu stiu cum esti tu in realitate, dar "virtuala" iti sade tare bine, esti blanda, si buna, ca o raza de soare. Nah ca ma apuc naiba acum si scriu si poezii din cauza ta, eu care sunt afona.

Va "spionez" si eu pe la capitolele astea, deh in calitate de fosta single mom si actuala married imi permit sa citesc, sa va admir, va pupacesc pe toate, sunteti superbe.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)