Prietenie sau dependenta psihologica

blackgirl0 spune:

Atunci cred ca varianta descrisa de Cricor este cea mai buna. Multe activitati extra scoala, sportive/intelectuale, ceva-ceva trebuie sa-l atraga si pe copilul tau. Si daca are pasiuni comune si cu alti copii poate se leaga si-o pretenie mai de durata. Chiar si cu fetite!

Iasmin08 spune:

De discutat cu sotul meu am discutat acest aspect, mai cu seama cand mi s-a intors acasa puiul meu cu capul spart. Ionel l-a impins in timp ce alergau, al meu a cazut cu capul de un gard si a venit acasa cu capul spart. Am inteles ca Ionel a plans mult, si-a cerut iertare, nu a venit o vreme la noi pentru ca ii era teama sa nu care cumva sa ma razbun pe el. Eu l-am primit cu bratele deschise (sotul mi-a facut scoala, cica asa sunt baietii, se joaca mai...rough) si nu l-am certat, puiului i-am zis ca a fost un accident (ceea ce si cred).
Sotul considera ca asa sunt baietii, mai duri, asa se..''calesc'' ei. Eu nu vad situatia asa, de aia va si cer parerea aici, ca suntem toate mamici si stiti ca simt eu.

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

ladyJ spune:

Iasmin, sotul tau are dreptate intr-o privinta. Intotdeauna jocurile baietilor sunt ceva mai violente decat ale fetelor. Insa in situatia asta pare-se , violenta e de o singura parte, in sensul ca nu se bat parte-n parte..

Oricum Ionel asta are probleme de comportament...

Iasmin08 spune:

Eu cred ca i-a zdruncinat mult faptul ca le-a murit tatal cand ei aveau 7, respectiv 10 ani . Chiar in Ajunul Craciunului. Nu doar ei, intreaga familie. Subiectul fiind extrem de dureros (la ei mos craciun a venit cu moartea tatalui in dar), nu pot sa imi permit sa sugerez mamei (de altfel o dulce si o luptatoare) sa duca baietii la psiholog. Ma tem ca se va interpreta cu totul eronat.

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

ladyJ spune:

Bietii copii!
Totusi, poate iti faci curaj si vorbesti cu mama despre psiholog, ranile astea lasa urme foarte adanci in comportamentul copiilor.

Cygni spune:

O alta idee ar fi, la grupa de varsta pentru baietelul tau aici pe forum, sa discuti cu mamele de acolo si poate chiar gasesti mamici in zona ta sa puteti initia niste intalniri pentru copii pentru ca sa intre in contact si cu alti baieti/fete de varsta lui (in afara cadrului scolar)

Pe de alta parte as incerca si eu sa-l indepartez de acesti frati, cred ca e foarte dureros pentru mama lor si pentru ei ce s-a intamplat dar tu ai in primul rand rolul de a veghea la starea copilului tau. In momentul in care consideri ca se poate discuta cu mama copiilor, fara a se simti ofensata, poti incerca insa oricum eu mi-as tine copilul departe de ce i se intampla acum. Or fi jocurile baietilor mai dure insa ceea ce povestesti tu trece un anumit prag (al meu sigur ) de toleranta.

Si in afara intalnirilor cu alti copii, tot pentru sport as opta, ceva ce i-ar placea, organizat, este benefic pentru sanatate si elibereaza endorfine :).

Sper sa gasesti solutia sau solutiile potrivite

It is a miracle that curiosity survives formal education

rrox3 spune:

Iasmin eu nu cred ca baiatul tau sufera fiindca nu are frati. Si daca ar avea acum un frate diferenta de varsta ar face parteneriatul la joaca practic imposibil. Baiatul tau plange dupa un frate/ frati idealizati. Adica un prieten sau mai multi devotati, pe care sa nu fie nevoie sa-i cucereasca, sa-i atraga, sa nu fie nevoie sa faca nimic special ca sa-i aiba aproape si care sa nu-l poata abandona niciodata, orice ar face el.
Si asta fiindca are mari greutati in a-si face prieteni. Zici ca nu-l atrag altii, eu zic ca-i prea intimidat sa incerce sa se imprieteneasca cu altii sau ca pur si simplu nu stie sa o faca eficient. Acest Ionel probabil l-a abordat el pe baiatul tau si atunci baiatul tau s-a simtit pretuit si in siguranta sa fie prieten cu Ionel, fiindca era clar dorit ca prieten. Cu altii probabil nu are aceasta siguranta si atunci prefera sa nu se apropie de ei. Poate a avut si ceva esecuri si respingeri in tentative anterioare.
Ajuta-l sa-si faca alti prieteni. De asta are nevoie, nu neaparat de frati. Nu te mai simti vinovata ca-i copil singur la parinti.
Numai bine va doresc!

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Iasmin08 spune:

Cygni, rrox3, of fetelor, chiar nu stiu ce sa mai fac. Ma vad ca o mama paranoica, desi incerc sa ii fac anumiti prieteni, atunci cand ii vad alegerile ma cam iau cu mainile de cap. Problema e ca -asa cum am spus intr-unul din raspunsuri, dupa ora 7 cam greu mai ai cum sa dai de alti copii. Afara de cazul cand stau in apropiere. De obicei eu vreau sa fie la ora 7.30 cel tarziu in casa. Sa-si citeasca paginile pe care le are de citit, sa mai povestim si noi. Dar el spune ca se plictiseste cu mine si il inteleg. Insa nici nu pot sa bat din palme si sa apara in mod miraculos prieteni. Faptul ca am acceptat sa am peretii stropiti de acuarele, usa gaurita si altele- cate mi-au facut cand se aduna toti, spune multe despre incercarea mea disperata de a scapa de problema. Sportul e ok, dar nu rezolva problema. Baiatul meu vrea in fiecare seara la prietenul lui, avem mereu aceeasi discutie. Sper sa nu ajunga sa ma urasca la un moment dat, pentru ca ma simte ca nu prea imi convine ca se duce acolo. Cateodata mai si sun sa il chem acasa, ca maria sa se ia cu joaca si uita. Cand vine imi povesteste tot felul de chestii si ma enervez. Mama copiilor pe de alta parte ma asigura ca acolo totul e ok, copiii se joaca frumos, puiul meu e super cuminte si nu are probleme cu el. Dansa e o scumpa, dar eu chiar nu stiu cum sa procedez. Cateodata cred ca sunt deplasata, poate vreau sa am totul sub control?

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

moonchild spune:

Draga Iasmin,

Mi-a sarit in ochi bucata asta din postul tau: orice, absolut orice ar face, baiatul tau nu merita nici un fel de "tratament" de genul acesta!

Eu cred ca aici e cheia problemelor voastre: trebuie sa fii tu convinsa, trebuie sa fie sotul tau convins si apoi trebuie sa ii transmiteti si lui, sa ii intre "in sange" ceea ce am scris eu mai sus.

Nici tu nici el nu trebuie sa acceptati nici o forma de abuz din partea nimanui indiferent ca sunteti rai sau buni, ca vorbiti urat sau frumos..etc

Tine-i partea si ia-i apararea de fiecare data si asa va capata un model de aparare in fatza unui abuz..Eventualele greseli corecteaza-le numai si numai acasa, intre voi..

Scuze ca m-am "aprins" asa de tare..rezonez cu subiectul..

Iasmin08 spune:

Moonchild, ma bucur enorm ca rezoneaza cineva cu problema mea. Asa-i, ai dreptate, nimeni nu are dreptul sa il loveasca, sub nici un motiv. Eu ma gandeam ca nu stiu niciodata ce e in capsorul celor mici (mai ales ca acesti frati sunt speciali datorita durerii lor) Crede-ma ca daca era vorba de un adult, si chiar de un alt copil, foc si para ma faceam, leul e o pisicuta. Tind insa sa privesc acesti copilasi prin prisma dragostei fiului meu. de altfel au momente cand se poarta frumos cu el, alta data ii apuca o furie (eu una nu pricep unele chestii din comportamentul lor) si ii spun : ''pleaca si sa nu te mai intorci aici ca iti rup picioarele".
Saptamana trecuta a fost frumos, a iesit impreuna cu ei si cu alti copii afara la joaca. A venit intristat ca toti s-au apucat sa fuga dupa el sa il prinda si sa il bata ( ce fel de joc o mai fi si asta, Doamne, ca io nu pricep si pace). Iar un alt copilas intaratat de cuvintele lui Ionel ii spune puiului meu: " Sa nu te mai prind pe aici ca iti tai matzele cu cutzitu' " Va spun sincer, am ramas socata, primul lucru care am putut sa il spun fata de astfel de sentimente de ura intre ei a fost : Nu mai iesi afara, nu te mai duci acolo sub absolut nici un motiv
Nu vreau sa ii caracterizez cu ce-mi trece prin minte, imi vine sa fac o sedinta cu toti parintii acelor copii si sa discut cu ei, dar ma indoiesc ca vor intelege ceva din ce zic io. Mai degraba o sa-mi aud Haideti, doamna, ca sunt copii, se mai joaca si ei...

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori