cat de des??
Raspunsuri - Pagina 5
baicualina spune:
asa cum am promis am revenit!
s-au calmat lucrurile intre noi doi , insa poate si datorita voua acum privesc lucrurile altfel!
e foarte adevarat ca orice shut in... e un pas inainte!asa e!
culmea e ca mi-am cumparat pantofiori mai decupati decat ce purtam pana acum, nu sa-i fac lui in ciuda ci asa s-a nimerit si chiar i-a si vazut si nu s-a mai mofturit...:p
poate ca i-a placut chiar
insa asa cum e el, timid si fara prea multe cuvinte a "uitat" sa-mi spuna...
e incredibil ce mult schimba situatia chiar si o mica cearta..
cred ca am mai spus si mai sus: nu cred ca are pe cineva, sandalutzele erau pentru mine desi acum nu le mai gasesc
unde le-o fi ascuns oare?
si mi-am dat seama ca de fapt el are marea problema COPILA in permanenta, doar ca atunci cand gaseste un moment sau motiv bun isi mai varsa din nervi, nu conteaza motivul...
voi analiza si de acum incolo sa vad daca am dreptate sau nu
va 
pup pe toti!si va urez o primavara superba!
Luna1 spune:
Fratele meu si-a dorit foarte mult un copil. Dupa multe insistente sotia (in calitate de fosta acum) a facut-o pe nepoata mea. Insa dupa nasterea ei dialogurile frecvente erau cam asa "du-te la tac-tu ca el te-a vrut". "ia du-o afara tu(fratele meu) la plimbare ca tu ai vrut-o", astfel de replici se intaplneau zilnic iar cand fratele meu era acasa mama fetei nu avea treaba cu copilul pe motiv ca el a vrut-o, el sa se ocupe de ea.
La 11 ani ai nepoatei mele, dupa divortul parintilor, aceasta a ales sa traiasca alaturi de fratele meu in alta tara, departe de mama, ea neavand niciun atasament fata de mama ei ci doar fata de fratele meu.
Mi se pare trist ca un barbat se leaga inca de faptul ca el nu a dorit cu adevarat copilul. Ok, pana sa vada copilul este discutabil. Insa in momentul cand il vezi poti avea doua reactii: sa vrei sa o ieie la fuga fata de o astfel de responsabilitate, ori sa te indragostesti iremediabil de puiul tau. Ori sotul tau se pare ca a simtit fuga de responsabilitate insa a ramas din motive numai de el stiute. Iar acum iti plateste o polita.
Trist, ce sa zic. Imi pare tare rau pentru tine si fetita ta.
Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)
baicualina spune:
Luna1
da, trist dar adevarat!
poate ca pe undeva e si vina mea....ca nu am terminat mai de mult situatia asta...insa acum am mai mult curaj!nu spun ca deja vorbim despre divortz dar nu mai sunt asa speriata de gand si de ideea ca s-ar putea intampla in viitoarul cel mai apropiat!
ma gandeam de diminetza ca sunt persoane care intra aici doar ca sa ne ajute pe noi cele care avem probleme si nu prea stim cum sa iesim din ele...si cel mai important e ca toate sfaturile care se dau aici sunt venite din suflet!
asta e de admirat!
iulix spune:
La subiectul asta ai atins o coarda sensibila la mine. La noi nu exista zi fara vreo certa, "bataie" a se intelege cu ghilimelele de rigoare(o mica harjoneala). Nu stiu daca e bine, sau e normal dar a ajuns de mult sa ma deranjeze si nu prea pot face nimic ca sa pot opri. Adica ii explic sa nu mai faca lucrurile pe care eu le detest si el tocmai aia face.
Asa ca incerc sa ma tin tare desi nu mai stiu cat o sa mai reusesc, cu toate ca tin la el enorm.
Imi pare rau ca in situatia vostra copilasul v-a departat, dar poate asa e mai bine, pt. ca ti-ai dat seama in sfarsit ce vrea si cat de mult s-a schimbat. Dar el inainte de a se naste bebeb sau inainte de a afla ca esti graviduta ti-a dat impresia ca nu e prea incantat de idee?
Asa ca eu zic sa ridici capul, sa te bucuri de copilas si daca el vrea sa plece e liber pentru ca e singurul care are multe de pierdut.