Crestinismul si evolutia spirituala 2

Iasmin08 spune:

Dumnezeu insusi este smerit. Iata cat de frumos o spune in Evanghelia dupa Marcu, capitolul 10, versetul 18:

18. Iar Iisus i-a raspuns: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decat unul Dumnezeu.

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

crinuta spune:

Nu am apucat sa citesc tot ce ati scris pt ca in continuare sunt in criza de timp, si mi-e dor de voi, insa o sa va spun ce cred eu despre smerenie.

Cand eram mica si participam la concursuri, le castigam, eram laudata, ma simteam extraordinar de bine, sincer, stiam ca sunt buna, si incet, incet a inceput sa mi se urce la cap.
A urmat apoi ceva care mi-a schimbat oarecum traiectoria, spre binele sufletului meu, care atunci a inteles ca nimic nu este de la noi, ca talentul meu, precum al altora este un dar primit pt care eu, Ioana, nu am nici un merit.
Nu stiu daca stiti despre acel englez, Stuart Sharp Rexford, care fara studii muzicale a ajuns un compozitor celebru. Ma rog, e un exemplu, sunt cu miile.

Privind acum viata cu alti ochi, incerc sa evit pe cat posibil mandria, ceea ce inainte nu prea reuseam.
Spuneai Patou ca smerenie nu= cu calcatul in picioare. Ce inseamna a fi calcat in picioare? Intreb asta, pentru ca pentru unii poate insemna altceva.
Hai sa vedem ce a facut Isus cand a fost mai mult decat calcat in picioare. A ripostat?> A amenintat? A trimis ploaie de foc sa ii omoare pe cei care urmau sa il rastigneasca, incepand cu fariseii, continuand cu Pilat, etc? A tacut.
In multe din mesajele SALE, Dumnezeu ne indeamna sa tacem atunci cand suntem nedreptatiti. N-am inteles asta multa vreme, pt ca eu sunt o fire razboinica, detest nedreptatile, pt ca am avut parte de ele, vreau dreptate, sunt o patimasa, nu tac daca observ o nedreptate, deci acest indemn era clar imptoriva firii mele, si cu toate acestea, asta e calea.
Daca de exemplu cineva ne jigneste, avem 2 variante: tacem, pentru a nu continua scandalul, sau incepem sa combatem si ce-o iesi o iesi.
Eu prefer sa tac, si nu consider ca atunci cand tac sunt calcata in picioare, pt ca demnitatea mea, sufletul meu nu-l poate nimeni calca in picioare decat cu acceptul meu.



Crinuta si minunea ei

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=hcq4pnMzTRM&NR=1" target="_blank">Faustina's life"

www.youtube.com/watch?v=RapW4MuYFXk&feature=related" target="_blank">Divine Mercy

crinuta spune:

Asa este.

Crinuta si minunea ei

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=hcq4pnMzTRM&NR=1" target="_blank">Faustina's life"

www.youtube.com/watch?v=RapW4MuYFXk&feature=related" target="_blank">Divine Mercy

crinuta spune:

Sunt multe motive pt care avem nevoie de smerenie, dar acum imi vin importante in minte:

1) de un suflet smerit diavolul nu se apropie. Fecioara Maria insista mereu pe smerenie in mai toate aparitiile ei. Diavolul o uraste pentru ca este smerita.

2) fara smerenie, un suflet nu se poate debarasa de lucrurile care il tin departe de Dumnezeu, imlicit nu poate crea o relatie stransa cu EL. Ce poate fi mai rau decat asta??????

Crinuta si minunea ei

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=hcq4pnMzTRM&NR=1" target="_blank">Faustina's life"

www.youtube.com/watch?v=RapW4MuYFXk&feature=related" target="_blank">Divine Mercy

crinuta spune:

Va recomand cartea: " Cand Domnul vorbeste inimii" ( Gaston Curtois).
Oricum va voi cita eu din ea din cand in cand.

va pup

Crinuta si minunea ei

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=hcq4pnMzTRM&NR=1" target="_blank">Faustina's life"

www.youtube.com/watch?v=RapW4MuYFXk&feature=related" target="_blank">Divine Mercy

crinuta spune:

Ce mi-ati facut? Am treaba, dar nu pot sa nu spicuiesc putin din cuvintele LUI..., ma fac fericita, in ciuda necazurilor...


"Viata sa iti fie nesfarsit dialog cu Mine. Se vorbeste mult de dialog la ora actuala. De ce sa nu dialoghezi cu MIne? Nu sunt oare prezent in inima ta, scrutandu-ti imboldurile inimii, atent la gandurile tale, ingrijindu-Ma sa-ti orientez doritnele? Vorbeste-Mi simplu,fara sa iei in seama constructia frazelor. Sunt mai atent la cea ce vrei sa spui decat la cuvintele de care te slujesti".


"Voreste cu Mine inainte de a vorbit despre Mine. Vorbeste-MI cu simplitate, cu familiaritate- si cu zambetul pe buze/ Ce pot spune despre Mine cei ce vorbesc despre mine fara ca Eu sa vorbesc prin Ei?> Circula atatea idei false despre mine, chiar si printre crestini, cu atat mai mult printre cei ce cred ca nu cred in Mine.
Nu sunt otrtionar, nici neindurator. Oh, daca as fi pentru oameni cel viu, apropiat si iubitor! As vrea sa fiu Prietenul tuturor, dar cat sunt de putini cei care ma considera Prieten. Ma judeca si Ma osandesc fara sa ma cunoasca! Sunt sters din orizontul lor. Nu exist practic pentru ei, si totusi sunt aici, coplesindu-i neincetat cu tot felul de binefaceri fara ca ei s-o stie. Tot ceea ce sunt ei, tot binele pe care-l savarsesc, Mie ,mi-l datoreaza.
Doar cei ce au facut liniste in launtrul lor Ma pot auzi."





" Mai intai sa-mi ceri cu mai multa tarie sa te lepezi de tot ce te impiedica sa-Mi asclti Cuvantul, sa-l intelegi, sa-l asimilezi, sa-l pui in practica. Cu adevarat, Eu sunt in tine Cel ce-ti vorbeste. Dar nu Ma poti auzi decat daca Ma asculti. Nu Ma poti asculta decat daca iubirea iti este cu adevarat purificata de orice inchidere in sine si ia chipul iubirii ce se daruie in comuniune cu iubirea mea."


" Ca sa-Mi auzi glasul trebuie sa-ti impui o dispozitie a spiritului care iti ajuta gandul sa fie la unison cu al meu.

1 Deschide-ti mai intai sufletul cu credinta-cu credinta, adica fara reticente, cu dorinta intensa de a Ma asculta, cu vointa de a implini jertfele pe care Duhul meu ti le-ar sugera.

2. Alunga hotarat din suflet tot ce nu e in Mine sau conform Mie. Indeparteaza preocuparile inutile sau inoportune.

3. Smereste-te. Spune-ti si repeta adesea ca, prin tine insuti nu esti NIMIC, ca prin tine insuti nu esti in stare de nici un bine, de nici o roada, de nici o lucrare profunda si durabila.

4. Reaprinde in tine iubirea pe care ti-am sadit-o in inima. Ca urmare a vietii tale exterioare, jarul e in primejdie sa se stinga. Trebuie sa-ti reaprinzi necontenit flacara inimii- si pentru aceasta arunca cu generozitate in foc vreascurile jertfelor tale; cheama-L adesea pe Duhul Sfant in ajutor, repeta-MI cuvintele de iubire care Ma vor atrage spre tine si-ti vor face auzul spiritual mai fin.

5. Apoi adora-MA in tacere. Ramai senin la picioarele Mele. Asculta-Ma cum te chem pe nume".






Crinuta si minunea ei

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=hcq4pnMzTRM&NR=1" target="_blank">Faustina's life"

www.youtube.com/watch?v=RapW4MuYFXk&feature=related" target="_blank">Divine Mercy

Iasmin08 spune:

Povestire foarte folositoare si minunata, despre un om cu simplitate sfanta si fara rautate

Aflandu-ma eu odata in partea Tebaidei pentru folosul si incredintarea cea de la parinti, barbati cu fapte bune, care locuiau acolo pustnicindu-se, aveam multa grija si osardie sa aud invataturile cele mantuitoare si folositoare de suflet si cuvintele cele duhovnicesti ale oamenilor celor cu adevarat ceresti si ingeri pamantesti, ca sa le am in cugetul meu si sa iau ceva roada buna. Si intre celelalte povestiri care se spuneau spre folosul celor ce ascultau, unul din batranii zisi mai sus, avva batran cu varsta si renumit in viata monahiceasca, a zis si aceasta istorioara vrednica de pomenire:

S-a intamplat odata de a trecut prin partile acelea un pustnic vestit in fapte bune. Si multi ascultandu-l si folosindu-se, isi marturiseau la el pacatele lor. Intre ei s-a aflat si un om cu simplitate si fara rautate, cu mestesugul pastor, care din copilaria lui s-a hranit si a crescut in pustie, nestiind altceva fara numai a paste oi. Pe acesta cuviosul a inceput a-l intreba si a-l cerca in chip duhovnicesc, ispitind adancul inimii ca sa cunoasca daca nu cumva si el, ca un om purtator de trup, a facut vreo greseala, ca sa-l indrepteze.

Dupa ce l-a marturisit cu de-amanuntul dupa randuiala, l-a intrebat si despre pacatele cele de moarte unul cate unul, ca sa poata sa raspunda mai usor. Dar el mereu zicea ca are dorinta sa se mantuiasca si sa ajunga cu lesnire in Rai. Atunci batranul l-a sfatuit sa se tina totdeauna de calea cea dreapta, ca sa afle ceea ce doreste. Iar acela i-a raspuns cum ca are trei zile de cand tot umbla pe cale dreapta si nu doreste altceva, fara numai mantuirea lui. Si vazand cuviosul simplitatea si nerautatea lui, a randuit sa fie primit in manastirea de acolo, de aproape. Egumenul l-a primit cu bucurie ca pe un trimis al lui Dumnezeu, l-a facut monah, imbracandu-l in chipul monahicesc si i-a randuit sa ingrijeasca biserica. Iar el a primit cu bucurie si-si facea slujba fara lenevire.

Intr-una din zile egumenul s-a dus la el si l-a aflat ca ingrijea si curata biserica si-l sfatuia ca sa faca cu grija si cu osardie slujba lui, ca sa aiba plata de la Dumnezeu si sa ajunga degraba in raiul pe care-l doreste.

Iar el a pus metanie egumenului si i-a zis:

- Iti multumesc, sfinte parinte al lui Dumnezeu si cinstite staret, ca ma sfatuiesti cele de mantuire. Insa si eu te rog pe Sfintia Ta ca sa-mi spui ceva. Acela care sade sus, deasupra, pe bolta bisericii, ca legat si nu poate sa se miste, nici sa se pogoare deloc, si care nici n-a mancat nimic de cand am venit eu in biserica, cine este ?

S1 zicea aceasta nestiind ca este Hristos, zugravit sus ca de obicei. Si mirandu-se egumenul de nevinovatia si nerautatea inimii lui, i-a zis glumind:

- Acesta pe care-L vezi acolo sus, avea in grija biserica mai inainte de tine. Si fiindca nu ingrijea cu osardie si cum se cuvenea, l-am canonisit sa stea acolo precum vezi. Pentru aceasta ia aminte si tu, sa nu patesti asemenea.

Dupa ce a auzit acestea, acel om cu adevarat binecuvantat si fara rautate a tacut, nemaizicand nimic egumenului. Dar seara, dupa ce si-a luat merticul sau de paine de la chelar, s-a inchis inauntrul bisericii. Si dupa ce s-au linistit toti parintii, el, crezand de adevarate cuvintele egumenului, pe care i le-a spus glumind, cum ca Stapanul Hristos a fost slujitorul Bisericii si pentru ca nu facuse cu osardie slujba Lui L-a canonisit sa stea acolo sus, de jos l-a chemat sa se pogoare, mahnindu-se si durandu-l inima pentru El, si i-a zis ca si catre un viu:

- Pogoara-te, frate, ca sa mancam!

Iar Cel ce locuieste in cei smeriti si blanzi si fara rautate, Domnul cel smerit, Cel ce se odihneste in inimile oamenilor blanzi si iubeste smerenia si nerautatea, a zis, o, minune!

- Ma tem sa Ma pogor, ca nu cumva sa afle egumenul si-ti va face ceva rau si vei avea necaz din pricina Mea.

Iar cel smerit a zis iarasi:

- Pogoara-te fara indoiala si fara frica, ca toti se linistesc si dorm si eu am usile incuiate bine, si nu ne va simti nimeni. Ca imi este jale de tine sa stai flamand atatea zile. Si martor imi este Domnul, ca de nu te vei pogori, nici eu nu voi manca.

Atunci S-a pogorat Hristos Cel aratat si, sezand, mancau si vorbeau impreuna, veselindu-se. Si facandu-se aceasta in toate serile, trecand catva timp, s-a auzit in manastire ca monahul cel nou are pe cineva ca care vorbeste in biserica. Si se mirau toti, stiind bine ca acolo, inauntrul bisericii, nu era nimeni si nici cu putinta sa se afle altul in ceasul acela, in care toti se odihnesc. Si de multe ori se duceau si bateau la usa pe dinafara, ca sa vada cu cine vorbeste. Dar indata ce faceau zgomot cei de afara, Cel ce manca cu monahul cel simplu se scula degraba de la masa, se inalta sus si sedea la locul lui nemiscat si fara sa graiasca, ca si mai inainte. Atunci calugarul nostru deschidea usa si intrand monahii il intrebau cu cine a vorbit. Iar el se lepada, zicand ca nu este nimeni, ci numai el singur. Si, neafland nimic, se intorceau mirandu-se.

Dupa mai multe zile, fiindca tot se auzea vorbire inauntrul bisericii, calugarii au pus un frate, care era mai iubit acestuia decat altii, ca sa-l intrebe, fagaduindu-se cu juramant ca sa nu spuna la nimeni. Asadar, ducandu-se fratele acela, il intreba cu dinadinsul, dar el nu voia sa marturiseasca adevarul. Insa mai pe urma, dupa ce l-a jurat, abia i-a spus pricina cu sila, cum ca se pogoara Stapanul nostru Iisus Hristos, pe care el Il socotea ca sta pentru certarea egumenului, si manca si vorbea impreuna cu El. Si cum ca Cel ce i S-a aratat, i-a fagaduit pentru binele ce i-L face de-L ospateaza mereu, ca are sa-l ia in casa Tatalui Sau, sa-i faca un ospat minunat si atat de dulce, incat sa nu-l uite niciodata, incredintandu-l ca are un Tata preabogat si preabun.

Acestea daca le-a auzit acel prieten al lui, inspaimantandu-se, binecuvanta pe Dumnezeu pentru minunea pe care s-a invrednicit a o auzi. Si alergand degraba a povestit egumenului totul, mirandu-se si el mult dupa ce a auzit. Si a castigat mare evlavie fata de monahul acela si, chemandu-l indata, voia sa auda si din gura lui acea vedere minunata si facatoare de bucurie. Intrebandu-l, mai intai nu voia sa-i spuna, pricinuind ca fara de vina il cleveteste prietenul lui, spunand lucruri care el nu le-a vazut si aceasta o facea ca se temea, ca sa nu se manie egumenul pe cel ce era canonisit ca mananca, bea si vorbeste impreuna cu el, ca sa-i mai dea si alt canon.

Dar fiindca egumenul ii dadea indrazneala si-l jura ca sa-i spuna tot adevarul, i-a spus cu de-amanuntul toate. Si la urma a cerut voie de la egumen sa-l lase sa mearga la ospatul pe care i l-a fagaduit prietenul lui si care il va face in casa Tatalui Sau. Iar egumenul i-a fagaduit ca-l va lasa cu bucurie numai daca si el va fagadui ca-l va chema la acel ospat. Atunci cel fara rautate i-a fagaduit ca va pune osardie sa roage pe prietenul lui, ca sa-l ia si pe egumen la ospat.

Dupa intelegerea aceasta s-a dus iarasi la biserica. Si dupa ce a innoptat, luandu-si dupa obicei merticul sau (portia de paine), a inchis bine usile si a chemat iarasi pe fratele, ca sa se ospateze. Si in timp ce mancau si vorbeau impreuna despre bunatatile pe care avea sa le dobandeasca in casa Tatalui Sau, monahul si-a adus aminte si de egumen, si se ruga cu dinadinsul sa-l primeasca si pe el la acel ospat. Iar Stapanul Hristos i-a raspuns ca egumenul nu este vrednic sa se impartaseasca nici din faramiturile ce cad din masa aceea, si i-a spus sa nu-l mai supere pentru aceasta, ca nu se poate.

Si facandu-se dimineata, egumenul astepta raspunsul cu frica si cu cutremur, voind sa stie de-l primeste si pe el Stapanul Hristos sa se odihneasca cu sfintii Lui. Si auzind de la cel fara rautate ca nu este vrednic sa dobandeasca astfel de veselie, s-a mahnit foarte tare si a ramas in mare necaz cu inima. Dar stiind noianul cel nemarginit al milostivirii lui Dumnezeu, care face voia robilor Lui celor simpli si fara rautate, precum era si acesta despre care ne este cuvantul, a cazut picioarele lui si se ruga cu lacrimi, zicand:

- Fiule, roaga pe Iubitorul de oameni Dumnezeu sa nu ma urasca pe mine, pacatosul, intinatul si nevrednicul mai mult decat toti oamenii, ci sa merg si eu impreuna cu tine la acea cina cereasca. Roaga si sileste pe Cel nesilit, de este cu putinta, sa ma ierte, caci stiu ca o sa te asculte pentru simplitatea si nerautatea fericitului tau suflet.

Cu acestea si altele mai multe fiind rugat acel monah de catre egumenul lui, noaptea cand a sezut sa manance iarasi cu Stapanul nostru Hristos, i-a spus din nou despre egumen. Dar Domnul i-a raspuns:

- Ti-am spus, frate, ca nu este vrednic din pricina neinfranarii lui. Si sa nu-ti pese de el.

Atunci cel simplu si fara rautate a zis Stapanului Hristos:

- Bine ai zis ca egumenul nu este vrednic de masa cea de sus. Dar pentru painea cu care ne-a hranit atatea zile, care, daca ne lipsea, muream de foame, primeste-l. Oare sa nu-l primesti pentru aceasta facere de bine a lui ?

Atunci Stapanul Hristos, vazand nerautatea si multa iubire de oameni a sufletului celui urmator lui Hristos si zambind pentru cuvantul lui, a zis:

- Pentru dragostea ta si pentru grija ce o ai pentru aroapele tau si pentru ca sa nu te mahnesc, il primesc. Spune-i dar sa se indrepteze bine si dupa opt zile sa veniti amandoi, impreuna, la bucuria cea pregatita.

Si iesind afara, monahul cel simplu a spus aceasta veste prea veselitoare si plina de bucurie egumenului, mai intai sa se pregateasca prin marturisire si pocainta, in acele opt zile, si apoi sa mearga impreuna cu el. Iar egumenul s-a bucurat foarte mult si indreptandu-se prin marturisire si pocainta adevarata, cu inima infranta, dupa opt zile, impartasindu-se cu Preacuratele si de viata facatoarele lui Hristos Taine, bolnavindu-se putin, s-a odihnit in Domnul Dumnezeul nostru.

Iar cel simplu si-a dat sufletul sau cel sfant acolo unde manca si vorbea cu dulceata cu iubitul sau Stapan. Si asa s-a suit egumenul cu cel simplu la viata cea fericita si nesfarsita, pe care, sa dea Dumnezeu s-o dobandim si noi cu darul Lui. Amin.

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Iasmin08 spune:

Cel simplu care ruga pe Hristos sa coboare si sa manance la masa este cel care avea smerenie desavarsita..

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Iasmin08 spune:

Tot o povestire despre smerenie: Cuvioasa Anastasia: http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfanta-anastasia-88715.html

Despre care maicile din manastire credeau ca e ..''netoata'':

"Stareta ii raspunse: "Stapane, aceasta nu e decat o simpla netoata, care si-a pierdut mintile; asa ii sta ei in obicei, sa se puna pe jos oriunde apuca."

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

mamabear spune:

pentru povestirea minunata.
Am o gramada de treaba, dar am sta in fata calculatorului si am citind.