Cresa sau bunici?

strunfita spune:

ANCA_A, exact asta vroiam sa zic si eu. Ai mei parinti stau la 35 km de Timisoara si sunt o gramada de oameni care fac naveta zilnic pana in Tm la job, se aduna cate 3-4 pe-o masina sau vin cu trenul/ocazie.
REDAI, supararea nu cred ca e asa de mare cu mama ta, totusi ai lasat copilul in grija ei, nu? Chiar daca nu poti face naveta zilnic, macar o data la 2 zile te-ar ajuta f. mult. Dar asta ar insemna sa-ti tii si apartamentul si cheltuielile ar fi mai mari.

redai spune:

Iese din start din discutie sa mai locuiesc cu ai mei in casa. Nu mai locuiesc de 15 ani (am stat intr-un camin, am facut o scoala mai speciala), ies scantei urate daca stam mai mult de 3 ore impreuna.Plus ca m-as trezi la 6 dimineata sa fac foc la baie sa am apa calda si seara as ajunge pe la 9 jumate ,10. Ce am castigat? Am incercat 2 saptamani, chiar dupa ce am plecat de la sot,dar nu a mers, ajungeam rupta si nu mai eram buna de nimic.Plus ca pe masina mea nu ma pot baza ca ajung cu ea in fiecare zi la munca, e mai veche.
Din tot ce am dobandit in timpul casatoriei am ramas cu masina, dar asta e alta poveste, nu mai vreau nimic care sa imi aminteasca de acea perioada.Am vb cu avocat, nu prea are rost sa cheltui banii tinand cont ca daca nu ne intelegem un expert evaluator de la tribunal costa 3% din valoarea evaluata, Insemnand sa o platesc eu, plus avocat, plus drumuri...as ramane cu vrei 500-1000 eur.Oare chiar merita luni de stres,avocati,martori pentru acesti bani?

accept92 spune:

redai eu te inteleg ca nu vrei sa te muti la mama ta. Cred ca dupa ce ai iesit dintr-o relatie abuziva cu sotul tau nu este cea mai fericita idee sa te supui abuzurilor psihologice ale mamei tale. Acest tip de abuz poate fi mult mai distructiv, fiind 'pavat cu intentii bune' si condimentat cu o doza mare de santaj emotional. Este mult mai greu sa iti construiesti un zid de aparare impotriva acestui tip de abuz decat impotriva abuzului cu cartile pe fata din partea unui barbat.

In toamna baietelul tau poate incepe gradinita, de aceea nu cred ca ar trebui sa-l mai treci cateva luni prin cresa doar pentru a-i schimba mediul atat de curand. Mai sunt pana atunci 6 luni, agata-te de faptul ca este o situatie provizorie si expoateaza la maxim aceste luni pentru tine...ai mare dreptate ca ai nevoie de liniste dupa divort, nu stiu daca ai fost genul de femeie care s-a mutat din casa parintilor in casa sotului...dar daca da...ai sansa 6 luni sa fii cu adevarat independenta, sa-ti limpezesti mintea, sa te regasesti sau poate chiar sa te descoperi acum, sa lucrezi la tine. Permite-ti sa fi un om cu adevarat liber si vei descoperi in tine puterea de a merge mai departe raportandu-te la situatia ta ca la o sansa la un nou inceput.

Ca sa simti in permanenta caracterul provizoriu al despartirii de baiatul tau incepi si cauta-i de pe acum o gradinita (oricum imediat incep inscrierile) si pregateste-te pana la cel mai mic detaliu pentru noua viata pe care o veti incepe impreuna din toamna (pregateste-i camera, asigura-te ca vei avea pe cineva care sa il ia de la gradinita cand vei sta peste program sau va sta cu el in alte situatii cand nu vei fi disponibila, etc)...Oricand te apuca dorul de el orienteaza-ti gandurile spre planuri de viitor, spre ceea ce va urma cand veti fi impreuna.

Sacrificul tau nu ii va aduce copilului nici un beneficiu pe termen lung, nici relatiei dintre voi. Ziua in care ii vei impune mamei tale respectul pe care ti-l datoreaza va fi de fapt ziua in care vei fi cu adevarat pregatita sa fii mama si femeie. Esti o mama foarte buna si acum, cand spun ca vei fi pregatita ma refer la faptul ca din momentul acela ti se va parea totul usor si nu vei mai avea nevoie de sfatul sau confirmarea nimanui cand vei fi pusa in situatia de a lua decizii.


Eu iti doresc numai bine si sa reusesti sa faci timpul sa lucreze in favoarea ta!

elenuta23 spune:

draga mea, e greu sa dai sfaturi in situatia ta
cel mai important e ca ai hotarat sa spui stop , e cel mai bine pt tine si mai ales pt psihicul lui David, care e un scump si un dulce

dupa parerea mea,cel mai bien e sa il lasi la tara, chiar daca uneori se uita in gol sau e pierdut.....

de ex cand eram mici parinti mei auveau posibilitate sa ne aiba alaturi de ei, insa fratele meu a facut bronsita , avea as bronsic si i-a recomandat sa il duca vara la munte sau mare cate 2-3 luni, era ff mult pt ei si au optat sa il duca la munte , acolo locuiau bunici materni si de la 1,5 ani a crescut acolo fara noi , iar eu acasa cu ai mei,
a fost greu dar alata solutie nu aveau , alege si tu varianta care sa ii fie bine lui D , pt ca el e cel mai important in aceasta situatie

iti doresc numai bine si sa treci cu bine peste




Elena , mamica lui Dragos Stefan (9mai2007) si Iulia Anamaria (16 sept2009)

mami_alexia spune:

Of, mai, Lore,...mama denaturata zici? Atunci eu cum sa ma numesc? Exista un termen mai mult decat denaturata? Adica Alexia e la 350 km departare. Si am si eu momentele mele de colaps insa DE FIECARE DATA imi aduc aminte cum mi-o luau din brate la cresa, cum plangea cu toata fiinta ei ca nu vrea sa mearga acolo, cum ma certam la propriu cu ingrijitoarele sa-si schimbe atutudinea si sa imi permita sa ii fac o trecere usoara, de la viata de familie non-stop, la cea de cresa pentru cateva ore. Si am avut acelasi parcurs nebunesc al bolilor, cu o saptamana la cresa si 3 acasa, toate culminand cu internare in spital. Atunci am constientizat ca ne chinuim prea mult, nu noi parintii, ci pe ea. Si da, e din octombrie la bunici, la 350 km departare si mergem la ea cam o data la 3 saptamani. E cumplit de greu pentru noi insa pentru ea e mai mult decat bine. Bunicii o iubesc enorm si sentimentul e reciproc, are un verisor care locuieste in aceeasi casa si e de aceeasi varsta, si efectiv are un parcurs de crestere normal si echilibrat. Bineinteles ca are si ea momentele ei de dor, spune la toata lumea care vine in vizita ca "mamica ei e la scoala si taticul ei e la serviciu" dar ca vor veni si "mergem la Cluj la gradinita". Si e cumplit de greu cand o aud spunand lucrurile astea dar trec peste toate aceste obstacole cu sentimentul ca e fericita si sanataoasa! Ceea ce iti recomand tie este ceea ce caut si eu . Stabilitatea. La mine e vorba de stabilitatea unui loc de munca, care sa ne permita sa o aducem pe Alexia in Cluj. La tine trebuie sa gasesti un echilibru. Ar fi foarte important ca divortul sa se finalizeze si sa primesti acei bani pe care tatal trebuie sa ii plateasca pentru David, sa te poti baza pe ei. In 2-3 luni eu zic ca puteti rezolva si problema cu pampersul si din iunie de cand David implineste 3 ani, il poti duce la gradinita. Cel putin asa gandesc eu si pentru Alexia. M-am gandit ca e mai bine sa mearga la grdinita din primavara-vara, sa se obisnuiasca, sa se acomodeze, nu sa mearga din nou din toamna, cu toti copiii la un loc, si cu un inceput nebunesc al bolilor. Si chiar daca lucrezi pana la ora 18, sunt sigura ca vei gasi pe cineva care sa il ia pe David de la gradinuta pana iesi tu de la serviciu (cel putin asa gandim si noi ca va trebui sa facem, noi probabil va trebui sa angajam pe cineva). Cam asta e tot ceea ce am vrut sa-ti spun, iti doresc multa intelepciunea, sa iei decizia cea mai buna

---

MAMI(Adriana) & ALEXIA(28 aprilie 2007)

www.alexdamian.com/" target="_blank">Sa-l ajutam sa lupte...

N-AVETI UN LOC DE MUNCA PENTRU MINE?!