cit adevar poate fi

Natasa spune:

Nu comentez remarcile despre citi bani dau unii pe lucruri ca nu e treba mea si nici nu-mi place sa ma uit in traista nimanui, dar imi permit sa spun ca unele mame (ca tati n-am auzit) abereaza la greu. Cit imi era puiul mic auzeam zilnic (desi nu intrebam niciodata) de copii care la 4-5 luni se ridicau singuri in picioare, la 7 le turuia gura (dar vorba cuiva, nu in parc pentru ca batea vintul, acolo doar isi sugeau degetele), la 1 an citeau si numarau pina la o suta (am auzit si asa ceva) si tot atunci incepeau si studiul unei limbi straine, numai de citit Shakespeare in original nu le-a trecut prin cap sa mai spuna. De ce unele mame au placerea sa fie mitomane habar nu am, eu stiu doar ca ma amuzam de prostiile lor, nu m-am gindit niciodata sa-mi compar copilul cu povestile lor...
Stiu pe cineva care mintea inclusiv cu chestii care in mod normal sint credibile, ca de exemplu ca bebelusul ei dormea toata noaptea de la nastere. Numai ca sa vezi intimplare, vecina de sub ea auzea cum plinge bebelusul noapte de noapte ore in sir. De ce se minte cu asa ceva chiar nu pot pricepe, poate un psiholog poate da o explicatie.

Lali spune:

Sper sa nu te superi dar cred ca ar fi mai OK daca ai pune intrebarile astea la topicurile unde ai citit despre copii care stau in fund inainte de vreme, merg la 5 luni, mananca castraveti si mamaliga din prima, mamicile au prea mult timp liber sau stau cu bebeii 4 ore la -20 de grade si rup carucioarele pe zapada...
Aici e asa, o barfa.
Poate exista explicatii logice, poate nu .
Fenomenul ciorii care isi lauda puii nu s-a inventat de cand cu forumul asta, iar aici eu am auzit mult mai multe sfaturi impotriva a ceea ce sustii tu acolo decat pro.

Ellenuta spune:

unombun eu te inteleg, sa stii. si eu ma mir si ma inchin .. dar, fiecare isi creste copiii asa cum doreste (cu riscurile de rigoare avand in vedere ca-i pun in fund la 4 luni, ca-i forteaza sa "mearga", ca le dau cine stie ce bazaconii de mancare) .. nici anna mea nu face parte din categoria "geniilor" .. are 4 luni jumate si nu tine jucarii in mana, nu se intoarce de pe spate pe burta, nu sta in fund .. tind mereu sa fac comparatie cu primul copil care, fara sa exagerez, la 6 luni mergea de-a busilea, la 7 luni s-a ridicat singura in picoare si mergea tinandu-se de patut sau tarc .. dar, fiecare copil are ritmul lui de dezvoltare. mai devreme sau mai tarziu, toti vor sta in fund, vor merge, vor vorbi, vor manca singuri ..

nu are rost sa-ti generezi un stres in plus ..

cat despre partea cu achizitiile ptr bebelusi .. iar vin si spun .. fiecare cumpara ce crede de cuviinta sa le faca viata mai usoara si pe bebe mai fericit ..

iahim spune:

...

iulia_b spune:

Am si eu o cunostinta cu un baiat cu un an mai mare ca al meu si care atunci cand ne intalnim (inevitabil, pentru ca avem un cerc comun de prieteni) vorbeste cam 75% din timp numai despre copil (si mare, are aproape 8 ani). Devine deranjant la un moment dat, pentru ca te cam saturi sa auzi ce mananca, cu ce se imbraca, ce facea la 2,3, 4 ani si tot asa...de fiecare data cand ne vedem. Si bineinteles ca este cel mai precoce, bun, cuminte, etc.. Asta n-ar fi nimic daca baiatul respectiv nu s-ar aseza in randul celorlati copii pe-un piedestal. El este cel mai tare, restul sunt niste prosti. Si pe cuvant de pionier ca0-i cel mai obisnuit baiat din cati ii cunosc. Fecior'meu e mai zapacit asa, in sensul ca nu prea vrea sa stea la masa si sa scrie, nu prea vrea la gradinita ( in grupa pregatitoare), si cu toate astea stie sa scrie, sa citeasca. Si m-a intrebat mirat de ce A. i-a spus prost cand el abia silabileste desi e in clasa 1 si el citeste cursiv. Asa a fost el crescut, pe de o parte e bine sa-i spui ca-i inteligent, cuminte...dar la un moment dat poate sa cada in ridicol.

Ellenuta spune:

???!!!

blackgirl0 spune:

O mizerie de subiect, plin de frustrari.

Si eu am nemultumirile mele legate de al meu copil (cat mananca, ca nu are greutatea standard, ca in afara de "ma-ma" si "ta-ta" alte cuvinte nu stie, ca nu face "paa"), dar in veci nu mi-ar fi dat prin cap sa deschid topic cu asa ceva.

Vreau ca si al meu sa stie mai multe? Pai atunci stau mai mult pe langa el, ii arat, ne jucam, facem gimastica, ne uitam pe carti colorate, i-am cumparat magneti de pus pe frigider la nivelul lui cu animale si fructe.

Si daca alti copii stiu si pot mai multe... ce??? Ma bucur pt ei si pt mamicile lor, asta este. In viata totul se compenseaza la un moment dat. Nu vb prea mult, insa a inceput sa mearga bine de la 10 luni. Se joaca, rade, este sanatos, este mai mult decat pot sa-mi doresc. La ce bun sa ma frustrez degeaba?

De la mine o steluta!

Fomalhauti spune:

Unombun, eu nu prea am citit pe forum pe la "scutece". In schimb am observat in parc tot ce spui tu. Dar nu m-a deranjat niciodata. In schimb pe mama o deranja ingrozitor.

Imi amintesc ca mama mi-a vorbit zile de-a randul despre o mamica pe care o cunosteam amandoua din parc si pe care a auzit-o povestind ca fiul ei a mers cu mult inainte de un an. Si mama isi amintea cu precizie ziua in care mamica respectiva venise in parc cu bomboane, servind lumea, ca e ziua micutului, implinea un an si COPILUL NU MERGEA. Si eu o tot intrebam ce e cu asta. Dar mama era suparata-foc.

Nu ma supara nici cand unii incearca, ostentativ sa-si demonstreze "superioritatea". Imi amintesc de un bunic...Omul nu mintea dar...Baiatul meu a zis un cuvant pe care numai eu l-am inteles. Si bunicul respectiv m-a intrebat "Dar cat are?" I-am spus si bunicul a spus cu superioritate: "Aaaa, al meu e mai mic cu doua luni. Si...Ia spune tu..." Si a inceput sa-l puna pe copil sa spuna tot felul de cuvinte. Sincer, mi s-a parut deplasat....Partea nostima insa a urmat...Fiindca la un moment dat fiul meu s-a ridicat de la nisip, s-a dus la tobogan, s-a urcat singur pe scari, in timp ce celalalt copil abia facea cativa pasi. Nici nu m-am ostenit sa-i spun bunicului ca al meu se urca pe tobogan de mai bine de doua luni...Bine, eu chiar stiam ca este o intamplare si nu inseamna nimic: pur si simplu unii copii se dezvolta mai devreme, altii mai tarziu si unii se dezvolta mai devreme sau mai tarziu intr-un anumit domeniu si tocmai invers in altul (cel despre care vorbesc acum a mers foarte devreme - nu iti spun cand, ca zici ca sunt si eu ca persoanele citate, dar a vorbit dupa doi ani).

Si sa-ti povestesc ce am citit. Niste psihologi americani au facut un studiu. Au luat un grup de copii pe care i-au stimulat intens inca de la nastere, atat motor cat si intelectual. Acei copii au mers si au vorbit mult mai devreme fata de un alt grup de copii, crescuti obisnuit. Numai ca, desi psihologii au continuat sa-i stimuleze, la varsta de 3 ani nu mai existau diferente semnificative intre cele doua grupe. Si (asta era de asteptat) nu existau diferente in ceea ce priveste inteligenta.

A, da, mai e problema olitei...Eu mi-am pus copiii pe olita cel mai devreme la doi ani si jumatate. Am citit ca atunci copilul este dezvoltat motor, stapan pe musculatura lui si stie sa anticipeze...Asa am citit eu, mi s-a parut corect si am aplicat. Daaa, am citit si despre faptul ca ar putea fi facut mult mai devreme. Da si am mai citit ca ar putea fi facut mult mai devreme dar necesita cu mult mai mult efort atat din partea copilului cat si din partea parintelui. Asa ca nici nu m-am apucat. Vara, in parc, se observa uneori ca am copilul in pampers (eventual si cand schimbam pampers-ul). Si, nu o data, mi s-a intamplat sa fiu intrebata "Dar cat are?" Si spuneam "Doi ani si..." Unele mamici doreau pur si simplu informatia. Dar mi s-a intamplat sa mi se spuna cu o "superioara uimire": "Doi ani si...?! Vai, dar al meu, de la un an..."

Asa ca, obisnuieste-te ca abia incepe...

Fomalhauti spune:

In legatura cu diferite obiecte cumparate...E un pic alta problema...Dar tot una din cele pentru care nu merita sa-ti faci griji...Eu una te invidiez daca nu cazi in "plasa" reclamelor de tot felul, inclusiv celor facute de diverse persoane in parc sau pe forum.

Eu am o varsta. Dar continui sa am tendinta de-a crede tot felul de reclame. Am luat multe plase, dar continui. Uneori mi se pare ca sunt groaznic de fraiera, dar ma consolez cu ideea ca fac parte dintr-un mare grup, ca doar nu se fac toate reclamele numai pentru mine. Si, nu, chiar nu am foarte multi bani, dar uneori "mi se pune pata" ca ceva imi trebuie neaparat.

Da, atunci cand esti ca mine cumperi o gramada de lucruri absolut inutile. Si mai ales pentru copil, ca la mine ma mai abtin, dar la copil, daca e "neaparat necesar"....

Asa, ce-mi amintesc...Am cumparat pentru bebe de cateva luni o carte. O carte speciala, cu modele geometrice in alb-negru ca "la asta se uita nou-nascutii", asa mi-au explicat. Nimeni nu s-a uitat vreodata la cartea aia...

Fiul meu cel mare are 18 ani. Cand eram gravida cu el nu existau nici reviste nici magazine cu produse speciale pentru gravide. Dar mi-au cazut in mana niste reviste frantuzesti si erau acolo mamici in salopete. Si mi-as fi dorit si eu o salopeta, eu nu aveam decat rochii de gravida. Si atata mi-am dorit...Si, mult mai tarziu, la alta sarcina, mi-am cumparat si eu salopeta de gravida. Ce minune! Era iarna. Eu aveam nevoie des la toaleta si de fiecare data trebuia sa scot paltonul si nu aveam unde sa-l agat. Si, pana am invatat, imi deschideam bretelele si le dadeam pe spate, fix in WC....

Si ar mai fi scaunul acela de masina, cosulet. Cand au aparut, mi-a trebuit si mie, neaparat. Noi aveam alt scaun de masina, mai bun as zice acum. Dar mie imi trebuia din cel cosulet, ca sa pot sa merg peste tot, sa iau copiii mai mari de la scoala, sa ma duc si la cumparaturi cu cosuletul in mana...Doar erau peste tot pozele alea cu mame tinere si zambitoare ducand copilul in cosulet...Si am primit cosuletul...Si am avut surpriza ca nu pot sa-l duc decat pe distante foarte mici. Cosuletul 3-4kg (parca), copilul nascut cu 3,6 si crescand rapid...Si daca ar fi fost o sacosa nu ar fi fost chiar asa simplu sa te plimbi zambind cu 8-10kg, dar nu era o sacosa, pozitia bratului cu cosuletul nu este drept in jos, ci oblic...

Cum spuneam, daca nu cumperi toate prostiile, eu una te invidiez...

Natasa spune:

Eu cred ca frustrarile sint ale mamelor care simt nevoia sa minta, sa exagereze si pe care le privesti siderat si nu stii daca sa le spui ca mint sau sa le lasi sa abereze in continuare. Repet, nu ma refer la puterea de cumparare a fiecaruia ci la seria "al meu face la olita de la 2 luni".