Bunicii ingrasa copiii

ocebine spune:

Am vorbit direct despre situatie...nu paralel.

Corinadana are dreptate ca nu toti copiii din USA sint supraponderali din cauza bunicilor. Mie studiul respectiv mi se pare extrem de subtire. Obezitatea la copii nu se datoreaza in principal bunicilor...este o concluzie absurda.

Si daca nu suportam o ciocolata in plus, atunci ar trebui ca parintii sa angajeze o bona care sa indeplineasa strict cerintele parintilor.
Un set de bunici care ingrijesc cu dragoste nepotii lor sint de apreciat nu de blamat pentru o situatie mult mai complexa decit pare la prima vedere. O ciocolata in plus se compenseaza cu 2 ore in plus in parc cu parintii care pot alerga in voie...


Edit sa adaug: sa nu uitam ca si generatia noastra a fost crescuta in parte de catre bunici si nu eram obezi.

Anamaria

"With sufficient thrust, pigs fly."

Natasa spune:

Hai sa fim seriosi, uitati-va la copiii obezi din jur si poate unii sint crescuti de bunici, dar majoritatea sint crescuti de parinti (mame) care sint prea moderni/comozi ca sa mai gateasca ceva sau sa faca un sendvis copilului. Lucrez intr-o scoala si vad nenumarate cazuri de copii obezi care nu-s crescuti de bunici....
E adevarat ca bunicii sint mai permisivi cu nepotii si la noi e la fel, in sensul ca mai scapa intr-o punga de pufuleti sau o ciocolatica inainte de masa, dar cu siguranta asta nu-mi face copilul obez. Mama ii face prajituri baiatului meu de cite ori merge pe acolo, dar si noua ne facea si n-am avut absolut niciodata probleme cu greutatea. Ca in toate cele in viata, secretul e "masura".

accept92 spune:

Dar nu asta este concluzia studiului. Bineinteles ca exista si alte cauze ale obezitatii. Studiul trateaza una dintre ele, ceea ce nu inseamna ca o pune pe primul loc sau le exclude pe celelalte.






Dar de ce trebuie vazute lucrurile im alb si negru? Adica nu exista solutii de mijloc?

Eu nu sunt in situatia de a-mi avea copiii in grija buncilor (desi acestia si-au exprimat disponibilitatea di dorinta) si totusi chiar si intr-o ora pe saptamana petrecuta la parintii mei nu as inchide ochii la 'o ciocolata in plus' (pun ghilimele pentru ca in cazul nostru, la 2 ani ai copilului, de ciocolata si alte dulciuri cumparate nici nu poate fi vorba). Atata timp cat constientizez ca nu este un lucru bun de ce as privi in alta parte, ca si cum as avea de ales intre a accepta si a strica relatiile? Denota lipsa de respect sau de apreciere daca avem pretentia in calitate de parinti sa fim singurii care decidem asupra obiceiurilor alimentare ale copiilor? Si sa cerem parintilor nostrii sa ne respecte acest drept?

Responsabilitatea pentru copii este a parintilor, indiferent cine ii creste. Parintii sunt responsabili pentru obezitatea copilului datorata unei proaste alimentatii, indiferent cine a pus copilului ciocolata in mana. Tendinta actuala si sanatoasa (cred eu) este aceea de a alege chiar si gradinita tinand cont de obiceiurile alimentare practicate acolo...deci daca de la o gradinita avem pretentii de la bunici de ce nu am avea?

ocebine spune:

Parerea mea de mama ajutata de parinti(bunicii copiilor mei) este ca persoana care este aproape de copil in acel moment are responsabilitatea. Este foarte usor sa transmiti la telefon indicatii pretioase, dar mai greu cind esti in focul situatiei. Educatie prin telefon nu se face. Asa ca mai usurel cu respectul parintilor nostri fata de noi...totusi ne-au crescut si pe noi si isi dedica timpul copiilor nostri, nu plecind in cruise prin Caraibe (cum de fapt ar trebui pentru ca deja responsabilitatile lor fata de noi si le-au cam incheiat).

Bunicul e bunic, nu angajat cu responsabilitati fata de sef. Tonul supara. Sa faci paralela intre gradinita (si deci asteptari de client/utilizator) si bunici mi se pare o mare lipsa de respect. Dragostea de bunici nu se poate compara in nici un fel cu dragostea (de fapt indatorirea/serviciul) unei educatoare.



Anamaria

"With sufficient thrust, pigs fly."

accept92 spune:

Aici gandim complet diferit, dar nu are sens sa continuam pe firul asta intrucat ar fi off-topic.





Este cazul tau particular si relatia ta particulara cu parintii tai. Nu pretinde si de la altii aceeasi atitudine. Pentru mine respectul este o conditie minimala de a putea avea o relatie cu cineva, putem sa nu ne iubim sau sa nu ne apreciem...daca ne respectam e loc de buna ziua.

ocebine spune:

Vorbim totusi despre PARINTII care ne-au crescut si pe noi si care (sper ca si in cazul tau) ne-au dat o educatie buna, un inceput bun, un sfat bun, o mingiiere (sau mai multe)... nu de vinzatoarea de la colt sau colegul de servici.

De acord, avem vederi total diferite ceea ce totusi nu impiedica un dialog.


Anamaria

"With sufficient thrust, pigs fly."

cosmi1975 spune:

nu bunicii ingrasa copiii....ci indiferenta parintilor si lipsa de timp dedicata copiilor

XIO spune:

Nu stiu , eu sunt crescuta de bunici si n-am fost in viata mea grasa sau putin grasuta sau cu putina grasime .
Dulce mancam saptamanal sau o data la cateva zile, la mancare eram foarte mofturoasa dar trebuia sa mananc si ce nu imi place.
Si acum cand mananc bunicii si parintii imi spun "doar atat ai mancat? pai asta nu e mancare !!".Si cand termin o farfurie este chef mare , chiar i-am spus bunicii ca nu vad de ce trebuie sa bag in mine ca in spital .
Nu cred ca tine de bunici chestia cu indopatul , si oricum trebuie sa tineti cont de diferenta dintre ei si voi : ca voi stati toata ziua pe net si vedeti toata ziua la TV ce sa mancati si ce sa nu mancati , iar ei au crescut in alta lume.Pe atunci nu erau nutritionisti , nu era diabet ca acum , mancarea era sanatoasa indiferent de nr de calorii , carbohidrati sau lipide.
Vorba unui cantec , cand eram mici mancam paine goala cu unt si dulciuri cu tonele dar nu eram grasi. Acum cei mai multi copii freaca menta in fata calculatorului si isi misca fundul numai pana la baie si inapoi , ca e rusine sa faci sport.


***Fur is for petting**

[url=http:/www.4animals.ro/ajuta.html/]Ajutati animalutele[/url]


[url=http:/http://www.adoptiicaini.ro]Adoptii catei[/url]
[url=http:/http://www.adoptiipisici.ro]adoptii pisici[/url]

gabitza2005 spune:

Eu sunt de acord cu tine in ceea ce priveste respectul si aprecierea pe care trebuie sa le aratam parintilor nostrii dar din ceea ce am observat eu parintii mei se poarta total diferit cu nepotul decat s-au purtat cu mine. Cu el sunt mult mai permisivi, intelegatori -il rasfata in toate felurile (i-au permis chiar sa foloseasca un perete din casa pe care sa coloreze pe mine cred ca ma pedepseau).
Si ca sa vorbim despre mancare mie nu-mi dadeau toata ziua prajiturele si caramele "ca strica dintii " dar in schimb pentru fimiu sunt la discretie. Pana sa-l las pe la ei copilul nu stia ce sunt bomboanele si guma de mestecat.
Sa nu intelegeti ca i-am acuzat de ceva sau m-am certat cu ei . I-am rugat ca pe viitor sa incerce sa respecte indicatiile mele si sa nu mai indoape copilul toata ziua cu mancare.
Eu una consider ca bunicii au un rol foarte important in viata copilului si beneficiile prezentei lor in viata acetuia sunt mult mai mari dacat cateva grame in plus la cantar.
Nu vorbesc de cazul unui copil obez cand toata familia ar trebui sa fie constienta de situatia copilului si sa respecte regimul strict al acestuia.



Cum spunea cineva pe aici: "ce bine ar fi daca am trai cu aer"

ingeras26a spune:

Hmmm, subiect pe gustul meu!
Maya este un copil foarte pofticios, care a mancat foarte bine inca de cand s-a nascut. Tocmai de aceea am incercat ca mesele sa fie cat mai mult bazate pe fructe si legume, alimente naturale (am avut, din fericire, posibilitatea sa-i dau mai mult carne de pasare de curte, curcan, oua de la soacra). Nu i-am dat cereale ca sa nu se ingrase, nu i-am dat dulciuri, decat foarte, foarte rar si mai mult facute in casa.

Ei, mama si tata au avut grija la asta, nu am avut probleme.
Soacra mea la fel, ne intelegem minunat si mi-a inteles temerile. Am rugat-o clar: dulciuri nu, ca nu e cazul, mesele fixe, rontaieli cat se poate de rar, ca doar e si ea copil...si mi-a respectat dorinta.
Socrul meu in schimb, este o persoana destul de ursuza si careia nu prea ii intri in voie (adica eu inainte sa nasc nu prea comunicam cu el). De cand am nascut-o pe Maya, ea este viatza lui. Nu am vazut ever oschimbare mai mare la o persoana, dar, atentie, numai cu ea. Evident, se aplica si la rasfatz, si la mancare si la orice. parca scopul lui in viatza este sa manance Maya in continuu. Ii zic nu-i dati acum "x", se duce la bucatarie, se ascunde de mine, cheama copilul si ii da. Am avut 1000 de discutii pe tema asta, se supara, etc, nu am rezolvat-o, insa o controlez. Tot timpul cat suntem la ei.
Nu vreau sa creez discutii, pentru ca o iubesc toti atat de mult si se comporta atat de frumos, m-as bucura sa aiba toti copiii astfel de bunici...
dar da, daca ar sta la ei si nu as controla tot timpul, in mod clar s-ar ingrasa...

Ingeras, mami de Maya
Maya va avea o surioara sau/si un fratior! cand va vrea Dumnezeu...
3 sarcini pierdute 5-8 sapt