Cand si cum vorbim despre droguri cu copii?

conchita spune:

ina, tu ai spus ceva despre cheia tuturor problemelor, recomandand-o tuturor - ti-am oferit, normal, feedback. eu am alt punct de vedere despre asta, nu cred ca e cazul sa o iei personal. avem perspective diferite si, daca tu ti-ai impartasit-o pe a ta, asta nu inseamna ca nu pot sa imi expun si eu convingerile, chiar daca sunt contrare alor tale.

"stilul corect" mi l-am expus deja - nu fortatului sa manance, sa doarma si sa faca pipi caca atunci cand vrea parintele. plus consecventa, plus oglindirea vorbelor parintesti in faptele parintesti, caci ei invata prin imitatie, parintii sunt modelul. motivarea copilului nu prin forta, ci prin intelegerea consecintelor si asumarea lor in mod direct - nu prin pedeapsa sau constrangere. deocamdata da rezultate excelente, multumesc pentru intrebare. tot ce vreau e sa am incredere ca atunci cand ramane fara mine va stii sa aleaga spre binele ei, sa nu actioneze autodistructiv si distructiv, sa iubeasca o viata sanatoasa, echilibrata si fericita pentru ca e convinsa ea singura, fara spectrul meu infricosator deasupra mintii ei speriate, ca asta e alegerea cea mai buna. nu de teama mea, nu din dorinta disperata de a nu i se refuza jucariile preferate - as seta-o iremediabil drept victima pentru urmatoarea persoana in viata ei de care s-ar atasa si ar intelege imediat ca ar fi victima perfecta pentru santaj emotional.

Llaura spune:

Ca de la baba la fetica , That 70s Show este ff misto

sinzi_ana spune:

Depinde si de copil...
La noi functioneaza (poate genetic) metoda cu "speriatul" pentru ca David e tare interesat de tot ce tine de anatomie si cum functioneaza corpul uman, e o enciclopedie medicala, si ii e teama de orice l-ar putea imbolnavi...mereu a fost precaut si nu s-a aruncat cu capul inainte fara a calcula sansele de reusita.
Nu stiu cat e "fobie" pentru ca e constient de prea multe, sau pur si simplu asa ii e caracterul...dar...e interesant cum renunta constient la ceva ce i-ar place, doar pentru ca stie ca "nu e sanatos".
Acum nu stiu cat l-o tine, daca e pe termen lung...dar...sper ca, daca ii cultiv pasiunea asta in continuare, va lua si deciziile corecte in cunostinta de cauza mai tarziu...

Cred ca, atat la copii, cat si la adulti, cat mai multa informatie, este ceea care ii ajuta sa inteleaga mecanismul functionalitatii drogurilor...La inceput basic, si apoi cat mai complex...(dar ca sa ajungi la un nivel matur intelegere pana nu e tarziu, niciodata nu e prea devreme...)

blackpanterro spune:

Doar atat se acumuleaza cu varsta? Ma asteptam la words of wisdom dar daca numai atat se poate caut in alta parte.

PS. Mama are 49 de ani dar e una dintre cele mai cool femei pe care o cunosc, ea a copilarit cu mine si eu m-am maturizat cu ea, deci clar varsta nu e un bun criteriu pt coolness.

Conchita, asa gandesc si eu. Crescand cu cat am fost batuta si amenintata mai mult cu atat mai mult am facut prostii dar cand am scapat de taica-miu si mama mi-a oferit incredere si dragoste am dorit din tot sufletul sa nu o fac sa sufere. Am vrut sa incerc anumite chestii si atat, nu as fi putut niciodata sa ii provoc durere dupa ce ea mi-a oferit o viata adevarata.

Adriana 11w si Aidan Alexander - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier

Llaura spune:

Pantera, nu mai tii la glume? "Fetica" nu e deloc jignitor, e un cuvant foarte dragut chiar.

Doloress spune:

Conchita si eu am cam aceleasi orientari in educatie, insa ce facem cand exemplul personal nu e suficient? Pentru ca in cazul majoritatii prietenilor mei nici macar nu se consuma alcool in casele respective, iti dai seama ca droguri la generatia parintilor lor nici nu se pomenisera.
Cum facem sa ne considere pe noi cei "cool"?

conchita spune:

Doloress, sincer-sincer, eu cred din toata inima, cu toata convingerea ca daca suntem noi insine si-i iubim respectuos, cladindu-le increderea in sine si ocupandu-le viata cu partea frumoasa a ei - hobbies, activitati, calatorii, voluntariat -, fiindu-le alaturi cu intelegere mereu si sadindu-le in suflet convingerea ferma ca nu le suntem dusmani, ci cei mai mari prieteni...sansele noastre de a modela sunt mai mari decat sansele anturajului sau majoritatii...dar desigur ca putem numai spera ca va fi bine, depinde de copil in primul rand, el alege ce model urmeaza.

din ce-am citit, extremele in educatie sunt cele mai favorizante pentru comportamentul adictiv - adica fie indiferenta din partea parintilor, fie prea multa strictete si control. calea de mijloc ar fi solutia, si-ar fi si usoara daca am fi noi roboti perfecti sa nu gresim niciodata - or cum asta nu e posibil...:-)

Doloress spune:

Cred ca pentru un adolescent un voluntariat la un organism de intr-ajutorare a persoanelor cu adictii ar fi super-elocvent. Adica sper(din pacate in domeniul asta nu exista garantii...) Merci pentru idee, e de retinut!

conchita spune:

cu placere si sunt de acord ca nu exista garantii. noi avem doua persoane in familie cu adictii si cumnata mea se foloseste de povestile lor in discutiile cu copiii ei, o fetita de 12 ani si un baiat de aproape 15. probabil ca voi proceda la fel. discutiile despre cazuri concrete sunt un alt mod de a introduce subiectul in dezbatere si de a afla ce gandesc copiii despre asta - ca victimele sunt doar exceptii si ca poti recurge la droguri daca pastrezi o limita? caz in care e clar ca sunt deschisi sa incerce, crezand ca lor nu li se va intampla ceva rau.

eu valorizez mult sportul. sport, sport, cat mai mult sport la varsta adolescentei ca sa le sublimeze schimbarile hormonale, un alt factor important al "rebeliunii" si-al dorintei de a incerca senzatii tari prin droguri. asa cred eu, ca un copil ocupat (nu cu jocuri la computer sau lipit de tv cu orele), cu o viata plina si frumoasa, cu prieteni educati sanatos e mai putin supus riscurilor de orice fel - intrarea in gangs, droguri si alcool, infractionalitate de minori.

dar inainte de toate sta importanta sinceritatii in relata parinte-copil. nu cred ca un copil, daramite un adolescent, va fi satisfacut cu o explicatie simpla de genul drogurile te pot omori, ca mai mult de-atat ii e frica parintelui sa detalieze si deci, omiterea poate fi o forma de minciuna si manipulare. cred ca e ok sa recunoastem ca senzatiile induse de drog sunt speciale, cu mentiunea ca starea de exaltare este totusi o necunoscuta - in functie de psihicul fiecaruia, unii au cosmaruri si halucinatii, altii pica in extaz. si ca drogul nu face decat sa exalte la maxim o dispozitie psihologica pe care o ai oricum si care poate fi culminata si prin alte cai - o aventura in jungla amazoniana, saritul cu parasuta, castigarea unui concurs...caci pe alta limba i se spune stare de fericire indusa de adrenalina, cu singura diferenta ca dupa ce trece efectul drogurilor, ramai cu cenusa, dependenta si pornirea autodistructiva, sa nu mai zic de violenta asupra celorlalti. ideea e ca nu cred in exagerari, in fond mincinoase, chiar facute cu buna intentie, pentru ca un copil isi da intotdeauna seama cand vrei sa-l manipulezi in felul asta si isi pierde increderea in tine.

vikinga spune:

conchita, de acord cu tine. bine ca ai scris tu si inca f bine si f complet, ca-mi vine greu cu bb in brate si chiar vroiam sa scriu la sub asta avind in vedere ca trecui pe strada aia.. si mai e ceva. asta e preintimpinarea.daaaar daca totusi se inimpla, chit ca anturajul e bun, chit ca e un copil bun care distinge binele de rau, insa daca sa zicem e fata si se indragosteste de vreun bad boy, stiti cum e iubirea la acea virsta..arde tot in cale, ridica si doboara si uite asa poate si corupe.asa ca mai trebuie noi ca mame sa invatam semnele folosirii drogurilor, sa invatam sa-i detectam, sa stim sa intervenim, sa ajutam si mai ales ei sa stie ca si chiar de gresesc noi suntem primii alaturi de ei. e un aspect ffffff important, sa stie sa nu le fie frica sa ceara ajutorul.primul ecstasy poate ingrozi, mai bine sa stie sa ceara ajutorul la dr ori parintilor nu sa se bazeze pe prieteni.mai revin cind am timp zilele astea.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo www.youtube.com/watch?v=ULmPKIoDDDA&feature=related" target="_blank">pe tarimul nostru de vis.