intrebare agnostica

Raspunsuri - Pagina 9

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Iasmin08 spune:

Crinuta, eu am fost binecuvantata cand nu mai credeam sa sper!!
Duhovnicul meu este arhimandrit la una din manastirile de aici si nu a fost primul la care am mers. De faptul sotul meu a insistat sa mergem impreuna la acelasi duhovnic, l-am urmat si nu imi pare rau. Am avut serioase indoieli cand l-am vazut tinerel (adica nu a trebuit sa ajunga la 90 de ani, nu sunt sigura ca are nici macar 50 de ani) Ei bine, am avut ocazia sa vad ca Dumnezeu lucreaza prin el, m-a surprins citindu-mi gandurile sau ''vazand in duh'' provenienta pacatelor mele. Sincer, nu stiu ce m-as face fara duhovnic. Eu si sotul meu citim carti ''duhovnicesti", le discutam in limita timpului si pe urma daca sunt neintelegeri le discutam cu duhovnicul (cerem binecuvantare pentru anumite lucruri, tot la el am dus si baiatul la spovedanie..etc) Este ca si cum ne-am predat viata in mainile lui, daca el greseste, atunci va fi vina lui As avea iar de zis multe (toata taina ascultarii sta in mainile lui) dar o sa le vezi mai bine cand va ingadui Dumnezeu sa gasesti duhovnic

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Iasmin08 spune:

Acum despre roadele ascultarii: era un parinte batran si a venit la el un tanar calugar sa faca ascultare. Era tanarul calugar atata de cuminte de bland si de fervent in indeplinirea a tot ceea ce spune parintele sau duhovnic... Asa ca parintele sau a vrut sa il dea pilda. L-a pus pe acest tanar calugar sa ude un bat (simplu batz) de lemn cu apa. Fiind o zona desertica trebuia ca tanarul sa care zilnic apa de la o distanta considerabila. Ei bine, dupa 3 ani acel bat a infrunzit, apoit a facut chiar si fructe. Atunci parintele a cules aceste fructe si le-a dus in biserica, a chemat toti ''fratii'' si a zis ''veniti, fratilor si gustati roadele ascultarii" Adica orice iti spune parintele duhovnic sa faci este sub ascultare, el va da socoteala - nu tu. De aceea este de folos sa cerem binecuvantare de la parinte cand incepem sa citim la Psaltire sau altceva, chiar si sa facem metanii.
On topic: daca duhovnicul iti spune ca poti ''ucide'' pe un demon, tu ascultand nu mai esti sub pacat (nu era nici asa, dar pp ca ar fi) caci ai facut ascultare.

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Katya spune:

Buna seara/ziua iar!

Draga Patou,daca n-ai mincat decit jumatate de ciocolata,tocmai ai exersat infrinarea!Da acuma sa ne-ntoarcem la oile noastre…

M-am tot gindit la postarea ta de pe pag precedenta,despre Jertfa lui Hristos,si cred ca n-o vedem la fel.Tu spui asa:" Suntem regenerati prin jertfa lui Isus, iar Dumnezeu ne priveste prin intermediul lui Isus, ca prin niste ochelari care ne fac sa parem perfecti in ochii Lui, chiar daca nu suntem. De aceea trebuie sa ne cerem iertare de fiecare data cand astfel de ganduri ne trec prin cap.
Asa nimeni cum suntem, Dumnezeu a murit pe cruce pentru noi, si asta spune ceva despre felul in care Dumnezeu ne priveste, iar daca noi credem ca ne putem mantui prin fapte nu facem altceva decat sa/i strigam in fata "n-avem nevoie de jerta ta, putem sa fim mantuiti si fara"

Eu de ex o vad asa:Dumnezeu s-a tot minunat de cit de tare cadea omenirea,in ciuda potopului,focului,asa ca ,din necomparata si necomparabila cu nimic pe lumea asta iubire a Sa catre noi,ni L-a dat pe Fiul Sau drept jertfa.Deci nu ni L-a dat pe Hristos pt ca ne-a vazut perfecti ca pe Hristos,ne-a vazut pacatosi,tocmai,dar ne-a iubit chiar si asa,ca pe Fiul Sau.Dar de ce?ca noi sa urmam exemplul Fiului,adica sa ne schimbam o data,sa luam aminte macar de data asta, sa ne iubim si iertam aproapele si dusmanul pina la jertfa,sa ne purtam si noi crucea fara sa ne plingem.Deci eu inteleg ca am de dus o lupta,deci am de facut ceva-deci am fapte de implinit.

Ce sa zic?la ortodocsi asa e:credinta e insotita de fapte...mintuirea nu se da gratis,Fiul a platit,nu?Si cit a actionat,nu?Noi cum o obtinem?

Draga Crinuta,si eu te citesc cu placere,atita am invatat de la tine si de la toate fetele care au scris,chiar si o dilema sau o intrebare daca-ti vine de la cineva si tot e bine,ca te cercetezi si te afli.

Si poate o sa-L auzi pe Domnul,cine n-ar vrea?Sigur ca nu deznadajduim si speram:sa ne dea si noua.Daca facem ce trebuie,daca devenim vrednici,poate ca nu-i exclus sa ni se intmple si noua minunea.Si ai vazut:de obicei sfintilor sau marilor duhovnici Domnul le-a vorbit,dar si lui Iorgu din postarea lui Iasmin de la sb cu inchinatul in fata bisericilor.Toate-s cu putinta la Dumnezeu,nu?Dumnezeu nu se departeaza de noi,noi ne departam de El,asa e,cum zici:El ne vrea pe toti sfinti-si atunci L-am simti si poate auzi,dar pina atunci...

Cu deznadejdea,poate povestim,si eu cred ca am simtit-o o data,dar poate a fost totusi doar o angoasa mai profunda,m-am spovedit si m-am linistit.Si preotul la care merg nu e un preot de manastire,deci tu roaga-te inainte de spovedanie si Domnul va fi acolo,linga scaun.

Mai vorbim,n-am citit-o pe Iasmin,ca iar tb sa ies,va salut si imbratisez pe toate si pe fetele care au scris pe primele pagini si pe Conchita de asemenea!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Iasmin08 spune:

Katya, jertfa este continua, nu se sfarseste. In fiecare duminica, atunci cand spune ''luati, mancati, acesta este trupul Meu" jertfa se savarseste din nou. Ca sa ne putem impartasi cu trupul si sangele.
Crinuta: ''Domnul este Dumnezeul meu, de cine ma voi teme?" Adica ... de ce deznadejde????

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns patou spune:

Eu vad diferenta intre lege si har exemplificata prin viata lui Pavel. Inainte de a-l intalni pe Isus pe drumul Damascului era sub Lege, iar apoi sub har, si schimbarea din viata lui a fost extraordinara.
E adevarat, credinta trebuie insotita de fapte (asta e o piatra de poticnire pentru protestanti care cred ca fiind sub har totul le este iertat). Dar tocmai harul inseamna ca avem puterea, prin Duhul Sfant sa ne rastingnim firea pamanteasca , sa nu mai fin sclavii ei si sa putem spune „nu mai sunt eu cel ce traiesc, traieste Domnul in mine”
Ti-as copia toata epistola lui Pavel catre galateni care vorbeste despre har si lege, ma multumesc doar la cateva exemple.

„Asa ca cei ce se bizuiesc pe credinta, sunt binecuvantati impreuna cu Avraam cel credincios, caci toti cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sunt sub blestem; pentru ca este scris:”Blestemat este oricine nu staruieste in toate lucrurile scrise in cartea Legii, ca sa le faca.” Si ca nimeni nu este socotit neprihanit inaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este invederat, caci „cel neprihanit prin credinta va trai” galateni 3:8-13

„Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege, ca rascumpere pe cei ce erau sub Lege, ca sa capatam infierea. Si pentru ca sunteti fii, Dumnezeu ne/a trimis in inima Duhul Fiului Sau care striga: „Ava, adica:”Tata!” Asa ca nu mai esti rob, ci fiu si daca esti fiu, esti mostenitor, prin Dumnezeu" Galateni 4:4-6


www.pecontpropriu.unblog.fr" target="_blank">blogul meu

mihaela

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

doamnelor, va ador. Katya si Iasmin, va sorb cuvintele, idem Patou.

legat de cerere si crinii campului, eu cred ca se face o confuzie. la faza cu crinii si pasarelele, e vorba sa nu ne ingrijoram, nu sa nu cerem ca are grija Domnul de noi asa de la sine. cererea de binecuvantare si pentru putere de stat pe calea dreapta e ca un fel de recunoastere a lui Dumnezeu: te cunosc, iti fac declaratie de dragoste, ramai langa mine, te rog. odata incheiata rugaciunea, ar fi un pacat sa ne mai facem griji - ar dovedi neincredere in Dumnezeu. iar daca El decide altfel, tot nu trebuie sa ne ingrijoram, caci, nu-i asa, Faca-se Voia Ta. noi cerem punctual, ce credem noi ca e spre folosul nostru, aici e buba. si dupa aia ne scarpinam in cap: dar cum, de crinii campului are grija, iar de mine ca vreau un BMW si-o vila cu piscina, nu?? eee. :-))

va citesc cu mare atentie, aseara am recuperat din urma si unele mesaje le-am citit de cateva ori.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns patou spune:

Citat:
Deci nu ni L-a dat pe Hristos pt ca ne-a vazut perfecti ca pe Hristos,ne-a vazut pacatosi,tocmai,dar ne-a iubit chiar si asa,ca pe Fiul Sau.Dar de ce?ca noi sa urmam exemplul Fiului,adica sa ne schimbam o data,sa luam aminte macar de data asta, sa ne iubim si iertam aproapele si dusmanul pina la jertfa,sa ne purtam si noi crucea fara sa ne plingem.Deci eu inteleg ca am de dus o lupta,deci am de facut ceva-deci am fapte de implinit.


Ni l-a dat pe Hristos tocmai pentru ca nu eram perfecti, iar imperfecti fiind nu puteam mosteni viata vesnica. Eu cred ca jertfa lui Isus ne-a dat puterea sa-i urmam exemplul (uite apostolii cat de mult s-au schimbat dupa ce Isus a fost rastignit) In ce priveste faptele intru totul de acord cu tine.

Conchita , ca nu te-ai suparat ca am deviat de la subiect. In legatura cu cererea si cu crinii sunt de acord cu tine, cu mentiunea (oare de ce am mereu cate o mentiune) ca trebuie sa indeplinim cateva conditii pentru ca sa beneficiem de acele binecuvantari. ce-mi vine acum in minte este Ioan 17:7 "Daca ramaneti in Mine, si daca raman in voi cuvintele Mele, cereti orice vreti vrea, si vi se va da"

Ceea ce n-am inteles eu este daca jertfa lui Isus este valabila si pentru cei de sub Lege (din vechiul Testament) sau daca ei vor fi judecati dupa Lege. Voi ce parere aveti?

www.pecontpropriu.unblog.fr" target="_blank">blogul meu

mihaela

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns crinuta spune:

Citat:
citat din mesajul lui Iasmin08

Crinuta, eu am fost binecuvantata cand nu mai credeam sa sper!!
Duhovnicul meu este arhimandrit la una din manastirile de aici si nu a fost primul la care am mers. De faptul sotul meu a insistat sa mergem impreuna la acelasi duhovnic, l-am urmat si nu imi pare rau. Am avut serioase indoieli cand l-am vazut tinerel (adica nu a trebuit sa ajunga la 90 de ani, nu sunt sigura ca are nici macar 50 de ani) Ei bine, am avut ocazia sa vad ca Dumnezeu lucreaza prin el, m-a surprins citindu-mi gandurile sau ''vazand in duh'' provenienta pacatelor mele. Sincer, nu stiu ce m-as face fara duhovnic. Eu si sotul meu citim carti ''duhovnicesti", le discutam in limita timpului si pe urma daca sunt neintelegeri le discutam cu duhovnicul (cerem binecuvantare pentru anumite lucruri, tot la el am dus si baiatul la spovedanie..etc) Este ca si cum ne-am predat viata in mainile lui, daca el greseste, atunci va fi vina lui As avea iar de zis multe (toata taina ascultarii sta in mainile lui) dar o sa le vezi mai bine cand va ingadui Dumnezeu sa gasesti duhovnic

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori




Esti fericita. Eu as acea unul, e clarvazator, e vizionar, primeste mesaje de ani de zile, dar e foarte departe de mine.
Emana o pace nelumeasca, pacea aceea la care tindem cu totii, insa tot o cautam unde nu trebuie...

Eu insa doresc un duhovnic langa mine, pentru spovada saptamanala, sau de cate ori este nevoie, care sa ma indrume bine. Ce l-as vrea pe Padre Pio, dar... este sus...




Crinuta si Rayan

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=4L0eM4tODYc" target="_blank">Asculta




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns crinuta spune:

Citat:
citat din mesajul lui Katya

Buna seara/ziua iar!

Draga Patou,daca n-ai mincat decit jumatate de ciocolata,tocmai ai exersat infrinarea!Da acuma sa ne-ntoarcem la oile noastre…

M-am tot gindit la postarea ta de pe pag precedenta,despre Jertfa lui Hristos,si cred ca n-o vedem la fel.Tu spui asa:" Suntem regenerati prin jertfa lui Isus, iar Dumnezeu ne priveste prin intermediul lui Isus, ca prin niste ochelari care ne fac sa parem perfecti in ochii Lui, chiar daca nu suntem. De aceea trebuie sa ne cerem iertare de fiecare data cand astfel de ganduri ne trec prin cap.
Asa nimeni cum suntem, Dumnezeu a murit pe cruce pentru noi, si asta spune ceva despre felul in care Dumnezeu ne priveste, iar daca noi credem ca ne putem mantui prin fapte nu facem altceva decat sa/i strigam in fata "n-avem nevoie de jerta ta, putem sa fim mantuiti si fara"

Eu de ex o vad asa:Dumnezeu s-a tot minunat de cit de tare cadea omenirea,in ciuda potopului,focului,asa ca ,din necomparata si necomparabila cu nimic pe lumea asta iubire a Sa catre noi,ni L-a dat pe Fiul Sau drept jertfa.Deci nu ni L-a dat pe Hristos pt ca ne-a vazut perfecti ca pe Hristos,ne-a vazut pacatosi,tocmai,dar ne-a iubit chiar si asa,ca pe Fiul Sau.Dar de ce?ca noi sa urmam exemplul Fiului,adica sa ne schimbam o data,sa luam aminte macar de data asta, sa ne iubim si iertam aproapele si dusmanul pina la jertfa,sa ne purtam si noi crucea fara sa ne plingem.Deci eu inteleg ca am de dus o lupta,deci am de facut ceva-deci am fapte de implinit.

Ce sa zic?la ortodocsi asa e:credinta e insotita de fapte...mintuirea nu se da gratis,Fiul a platit,nu?Si cit a actionat,nu?Noi cum o obtinem?

Draga Crinuta,si eu te citesc cu placere,atita am invatat de la tine si de la toate fetele care au scris,chiar si o dilema sau o intrebare daca-ti vine de la cineva si tot e bine,ca te cercetezi si te afli.

Si poate o sa-L auzi pe Domnul,cine n-ar vrea?Sigur ca nu deznadajduim si speram:sa ne dea si noua.Daca facem ce trebuie,daca devenim vrednici,poate ca nu-i exclus sa ni se intmple si noua minunea.Si ai vazut:de obicei sfintilor sau marilor duhovnici Domnul le-a vorbit,dar si lui Iorgu din postarea lui Iasmin de la sb cu inchinatul in fata bisericilor.Toate-s cu putinta la Dumnezeu,nu?Dumnezeu nu se departeaza de noi,noi ne departam de El,asa e,cum zici:El ne vrea pe toti sfinti-si atunci L-am simti si poate auzi,dar pina atunci...

Cu deznadejdea,poate povestim,si eu cred ca am simtit-o o data,dar poate a fost totusi doar o angoasa mai profunda,m-am spovedit si m-am linistit.Si preotul la care merg nu e un preot de manastire,deci tu roaga-te inainte de spovedanie si Domnul va fi acolo,linga scaun.

Mai vorbim,n-am citit-o pe Iasmin,ca iar tb sa ies,va salut si imbratisez pe toate si pe fetele care au scris pe primele pagini si pe Conchita de asemenea!





Katya draga, exact asa este si la catolici, si banuiesc ca si in cadrul altor religii. Fara fapte.... suntem pierduti.

Crinuta si Rayan

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=4L0eM4tODYc" target="_blank">Asculta




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns crinuta spune:

Citat:
citat din mesajul lui patou

Eu vad diferenta intre lege si har exemplificata prin viata lui Pavel. Inainte de a-l intalni pe Isus pe drumul Damascului era sub Lege, iar apoi sub har, si schimbarea din viata lui a fost extraordinara.
E adevarat, credinta trebuie insotita de fapte (asta e o piatra de poticnire pentru protestanti care cred ca fiind sub har totul le este iertat). Dar tocmai harul inseamna ca avem puterea, prin Duhul Sfant sa ne rastingnim firea pamanteasca , sa nu mai fin sclavii ei si sa putem spune „nu mai sunt eu cel ce traiesc, traieste Domnul in mine”
Ti-as copia toata epistola lui Pavel catre galateni care vorbeste despre har si lege, ma multumesc doar la cateva exemple.

„Asa ca cei ce se bizuiesc pe credinta, sunt binecuvantati impreuna cu Avraam cel credincios, caci toti cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sunt sub blestem; pentru ca este scris:”Blestemat este oricine nu staruieste in toate lucrurile scrise in cartea Legii, ca sa le faca.” Si ca nimeni nu este socotit neprihanit inaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este invederat, caci „cel neprihanit prin credinta va trai” galateni 3:8-13

„Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege, ca rascumpere pe cei ce erau sub Lege, ca sa capatam infierea. Si pentru ca sunteti fii, Dumnezeu ne/a trimis in inima Duhul Fiului Sau care striga: „Ava, adica:”Tata!” Asa ca nu mai esti rob, ci fiu si daca esti fiu, esti mostenitor, prin Dumnezeu" Galateni 4:4-6


www.pecontpropriu.unblog.fr" target="_blank">blogul meu

mihaela




Despre ce lege vorbim, legea stabilita de oameni? N-are nici o valoare in fata lui Dumnezeu.
Singurul nostru punct de referinta este legea lui Dumnezeu.

In cazul lui Pavel, inainte de evenimentul de pe drumul spre Damasc, el considera ca apara credinta neamului sau, iar pe crestini ii considera eretici, acuzandu-i ca doresc sa insele lumea.

Nu stiu daca ati vazut filmul " Sf. Petru" cu Omar Sharif, daca nu vi-l recomand cu caldura.
Scena cu Pavel e extraordinara, muzica de asemenea ( na bine, cand vorbim de Marco Frisina e clar ca muzica e geniala), o tot revad, e tulburatoare. Recunosc ca sunt impresionata de Pavel, de faptul ca din prigonitor a devenit apostol, din faptul ca a inteles ca mesajul nu era destinat doar evreilor ( asa cum credeau unii apostoli), ci tuturor oamnenilor, insa, fara Duhul Sfant nu ar fi ajuns niciodata sa intelegea adevarul. Schimbarea s-a produs brusc, n-a avut nevoie de scolire, deci asa lucreaza Duhul Sfant.


Crinuta si Rayan

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=4L0eM4tODYc" target="_blank">Asculta




Mergi la inceput