dependent de jocuri

happiness spune:

Si fiica-mea(7 ani)este innebunita dupa jocuri si de multe ori trebuie sa-i spun de 2-3 ori sa inchida si abia apoi "aude"...In general nu sta foarte mult,ca nici nu are timp(scoala,lectii,dans),iar cand e cazul incep sa numar de la 10 la 1 si desi nu ii place deloc ,se conformeaza.Nu sunt de acord cu interzicerea totala,nu vreau sa risc as o gasesc prin vreun net cafe ca eu nu o las acasa pe net.Totul este permis,adecvat varstei desigur,dar cu o limita.De multe ori ii arat site-uri cu jocuri in engleza,ca ii place foarte tare sa exerseze,sau se joaca pe Pticlic,ceea ce nu e cgiar o pierdere de vreme,mai si invata cate ceva.De multe ori insa,ii ofer alternativa:sa ne jucam amandoua,sa mergem afara la o plimbare,sa citim,si renunta la calculator imediat,fara regrete.

ankalaura spune:

Si e mare lucru sa cititi voi inainte? In Sindbad nu este nici o referire la nici un sex. Poate ca in alte povestiri, dar cititi inainte!
Noi am luat si versiunea originala Ispirescu si zau ca n-am putut citi, si nu din cauza referirilor la sex, ca de-alea nu erau, dar exprimarea mi s-a parut absolut imposibil de digerat.
Apoi, am mai intalnit si vocabular pe care noi nu il agream, si am "editat" si acolo...
Deci nu vad sa tratam altfel situatiile. Eu oricum citesc inainte, sa vad daca apar cuvinte nepotrivite (idiot, cretin, tampit... - ca da, apar...)

Dar asa nu mai citim nimic copiilor. Si fratii Grimm si Andresen... sunt o multime de povesti anapoda.... Inclusiv una despre incest...

Lala_D spune:

Off topic :

Cu singura diferenta ca Filofteia are copil de clasa a treia care citeste singur asa ca de pomana ar citi ea inainte .

Asa incat cartea asta merge ori inainte de varsta scolara citita de parinte selectiv ori dupa 11 ani, citita de copil singur.

lara_c spune:

Adio jocuri?
Dulcetica, eu nu vreau sa te dezamagesc dar nu ai nici o sansa de adio.Si nici nu are trebui sa incerci asa ceva.
Iti dau exemplul personal.Am primit la 9 ani primul joc video (computer system, cu consola mare ce se atasa la TV si 2 joystickuri si vreo 100 de jocuri in memorie).Acum , aproape 20 de ani mai tarziu am Nintendo DS (pe cel roz...)si WII si nu merg la scoala ci la serviciu am un bebelus si unul pe drum si multe alte responsabilitati.Mentionez ca nu sunt si nu am fost niciodata dependenta de jocuri.Dar imi plac, nu vad de ce sa nu tin pasul cu ce noutati apar si sa mi le cumpar doar fiindca nu mai am 9 ani.

Acum dependentei, da , trebuie sa ii spui adio...Dar 'nu te mai juca atat si treci la lectii' nu o sa il faca decat sa urasca si scoala on top of it.Mai ales daca va sesiza legatura dintre inceperea scolii si interzicerea jocurilor.
Poti sa il indepartezi incet incet pana la un minimum (care repet este ok la orice varsta) numai captivandu-l cu altceva.Voi ce faceti in we?Urcati-va in masina si mergeti undeva.In masina /avion/tren e ok sa foloseasca nintendo(ce altceva ar putea sa faca?).Odata ajunsi la destinatie, nu.Face ce face toata familia fie ca e vb de plaja, iarba verde, muzeu , vizitarea unui oras sau a unei tari straine.
Incercati sa luati pauze si vacante cat mai dese.Dupa amiaza mergeti undeva cu familia.Curand se va obisnui cu acest mod de viata si nu va mai vrea el toata ziua la nintendo cand poate merge la mare /munte/vacante diverse.Sau chiar parc de distractii/ muzeu/vizita la zoo.
Daca nu ii oferi nicio alternativa sigur ca nintendo pare cel mai placut mod de a-ti petrece timpul liber.Si daca nu ar fi nintendo ar fi TV si daca nu ar fi TV ar fi laptop sau IPod s.a.m.d.

Pana atunci incearca sa faci nintendo sa lucreze in favoarea ta.Eu am pe nintendo o colectie de 100 de carti (nu stiu daca exista si in romana sau daca fiul tau vb engleza dar merita sa te interesezi de acest 'joc').Uite asa citeste si 'joaca' nintendo in acelasi timp.Este de fapt doar o colectie electronica de carti si nimic mai mult.Cumpara-i nintendo WII Sports.Va face sport si efort fizic mai mult decat la o sala de sport( si il poti si tu folosi cu succes daca esti pasionata de fitness, tenis, ski)

Uite ceva detalii:

The game is a collection of five sports simulations, designed to demonstrate the motion-sensing capabilities of the new players. The five sports included are tennis ,baseball ,bowling, golf and boxing Players use the Wii Remote to mimic actions performed in real life sports, such as swinging a tennis racket The rules for each game are simplified to make them more accessible to new players.The game also features training and fitness modes that monitor players' progress in the sports.

Nu exista 'copii' intre 6 si 106 de ani care sa nu adore nintendo wii.Deci ma indoiesc ca va ingrosa randurile mormanelor de jucarii pe care fiul tau nu le baga in seama.

Cat despre 'embargo' cum il numesti tu, crede-ma ca nu il poti impune decat cuiva care nu a crescut cu jocuri si nu le-a prins 'gustul'.

Bafta mare iti doresc!

Lara w8+ si Huckleberry Errie

Hawaii MexicoUS*Europe_and US * Wedding * ErinnKendall*KUALA LUMPUR * Bangladesh_Singapore_Bali

filofteia spune:

Eu citesc tot ce-i dau inainte lui fiimiu, ca sa stiu ce sa-l intreb. Sincer si problemele de mate le fac inainte, ca multe sunt gresite in culegeri. Am invatat, iar, inaintea lui substantivul, adjectivul, etc...Eu sunt o mama mai nebuna si lejera .

Lala D mersi pentru sustinere.

Si la subiect... nici eu nu cred ca dupa ce incepe scoala "adio jocuri", va veni in contact cu colegii si vor face schimb de impresii... atunci va fi cazul unui program... eu am unul scris , pe care-l mai consultam din cand in cand. O parte din reguli ar fi... nu se deschide calculatorul decat vineri, sambata, duminica, TV dupa ora 20, retragerea la culcare la ora 21, ma rog... adaptat in functie de copil si programul de peste zi.

ruxandra_sb spune:

Se poate si fara jocuri. Niciodata nu mi-au placut si nu m-au interesat jocurile. Chiar daca am avut acces la calculator din copilarie, in plus lucram si io si sotul meu prin zona.. Poate tocmai de aceea incercam sa ne tinem copiii cat mai departe de ele. Mai ales ca nu le prea vedem avantajele.

Cel mare (8) nu are acces la jocuri. La pc mai niciodata, si atunci sub stricta supraveghere. Sa dea din taste va invata una, doua.. nu aici ii baiul. Deocamdata preferam ca in timpul respectiv sa se joace de-adevaratelea. Sau chiar sa piarda vremea .

Stim ca va veni si acel moment.. dar il amanam cat putem. Din fericire si colegii de scoala au parinti mai asa mai.. conservatori, dusi.. ... Asa ca presiunea colectivitatii inca nu se simte.



Rasul e ca stergatorul de parbriz: nu opreste ploaia, dar iti permite sa iti vezi de drum. (Jeanne Wasbro)

ankalaura spune:

Off topic - (a propos de dat din taste, sunt de acord cu Ruxandra)
- cititul, dar mai ales scrisul la calculator, nu au nimic a face cu scrisul de mana, nici macar cu scrisul literelor de tipar!
- desenatul la calculator, de asemenea, nu are nimic de a face cu talentul copilului in a desena, si nici nu are legatura cu operatiunea de a desena pe hartie.
Deci niciodata nu voi intelege dorinta multor parinti de a avea, inca de la grupa mica eventual, optional de "calculator" la gradinita Si nu voi intelege nici fericirea parintilor, ca al lor "stie sa scrie" la calculator.. Ala nu e "scris"
Eu una nu va utilitatea invatarii deschiderii fisierelor si salvatului in calculator, iar a folosirii internetului.. cu atat mai putin.
Nici sa izolezi copilul complet nu e o idee grozava, ca doar nu vrei sa fie al tau cel picat din luna cand toti ceilalti au deja experienta vasta in ale calculatorului.
Singura solutie pe care o vad eu, este sa avem masura. Si evident, masura asta sa fie controlata.

nelia spune:

La noi e ca la Ruxandra, poate tot pentru faptul ca vrei 15 ani pentru noi calculatorul a fost instrumentul principal la munca, iar acum tot in fata lui ne stricam ochii pentru ca sintem la studii amindoi. Stiind aceste lucruri si pornind de la firea Agatei care, daca o las pe ea sa hotarasca, nu se poate desprinde de filme, de exemplu... am lasat filmele in weekend si in zilele libere, in care nu are scoala, dar nu are acces deloc la jocuri. Are citeva educative, mai are citeva de fete, cu imbracat, tuns, etc. - ii place moda si e foarte cocheta, dar si astea sint destul de rare. Educatie se poate face si fara calculator la virsta asta (are 8 ani jumate), ca destul mai incolo totul va fi pe calculator. Nu are DS, nu are Nintendo, nu are Wii... i-am explicat de ce, i-am spus ca dau dependenta, ca ea e un candidat perfect pentru asa ceva dupa cum o vad cu filmele, ca sint adolescenti care au fost lasati de mici sa faca asta cit au vrut care au ajuns sa stea numai in fata calculatorului in detrimentul altor activitati si chiar distrugindu-si sanatatea... si a inteles, nu sufera, stie un pic despre ele pentru ca avem prieteni care merg si cind mergem in vizita este initiata de acestia... A suferit un pic la inceput cind ea nu stia despre ce vorbesc copiii, dar acum se duce in grupurile unde se discuta despre altceva... desi nu pare, sa stiti ca sint multi copii care nu au pasiunea aceasta, asa ca nu o vad ca pe o izolare, dimpotriva, prefer asa... sint atitea subiecte interesante despre care se poate discuta pe lumea asta.

Stie sa foloseasca calculatorul destul de bine, stie sa scrie pe calculator, stie sa caute pe Google pentru proiectele de la scoala, am invatat-o si sa deschida un document, sa si-l puna in folderul ei... De asemenea, am invatat-o sa deseneze in Adobe Photoshop, sa scoata ochii rosii de la poze, sa le taie asa cum vrea ea sa fie tiparite, sa faca felicitari... Stie oricum mai multe despre calculator cit stiam eu la 30 de ani. Nu ma ingrijoreaza deloc ca nu stie cine stie ce jocuri, are dexteritate la ele si in intuitie buna, dupa ce e invatata cum sa se joace, ne bate pe toti. Nici noi nu sintem cu jocurile, asa ca daca nu vede la noi, nici nu-si doreste. Ii voi lua de toate, dar numai atunci cind consider ca stie sa-si gestioneze timpul, sa-l imparta intre activitati si scoala... deocamdata eu sint cea care o fac pentru ea si imi este si asa destul de greu, nu mai bag si alte piedici ca e ca si cum mi-as bate cuie in talpa. Nici cablu nu avem, avem televizor, se prind citeva posturi cu antena de camera, sint desene si emisiuni pentru copii, cred eu ca e suficient. Cea mica nu e atrasa absolut deloc de calculator, nici macar la filme si desene nu se uita prea mult... la ea cartile sint baza, sta ore intregi cu cartile in mina.

Deci, in locul tau, eu nu as impune reguli, nu as da pedepse sau recompense, ci l-as lua deoparte si i-as spune sincer si direct ca lucrurile au mers prea departe, ca ai gresit cind l-ai lasat atit de mult in fata calculatorului (jumatate de ora inainte de culcare e mult si obositor, dar e in regula la 4-5 si cred ca la virsta lui, asta ar trebui sa fie durata. In viata nu ai timp sa stai in fata calculatorului prosteste, ci daca o faci sau orice alta activitate, o faci ca sa te relaxezi, dar la el a ajuns ca o ocupatie principala si tu, ca mama, trebuie sa corectezi situatia. E mare, intelege mai bine decit arata! Si as face un pact, o zi sau doua pe saptamina fara calculator sau televizor, ci biblioteca sau citit. Apoi as lasa maxim jumatate de ora pe zi pentru ca este o pasiune pentru el si nu e bine sa distrugi pasiunile copiilor, ei si le schimba des, dar noi, ca parinti, trebuie sa le oferim posibilitatea sa le aleaga... si asta se face numai daca aduci la cunostinta lor tot ceea ce s-ar putea transforma in pasiune pentru ei: sport, lectura, jocuri, emisiuni preferate, filme, desen, pictura, muzica, dans etc., etc. Sint atitea lucruri frumoase de facut in lumea reala, mult mai multe decit in lumea virtuala, incit a sta doua ore pe zi la nici 7 ani in fata calculatorului este o limitare, cred ca asta trebuie sa inteleaga copiii zilelor noastre de la noi.

columbiana spune:

Cred ca se omite un factor important: personalitatea si inclinatiile copilului; este normal ca pe o fetita interesata de papusi, etc o tii mai usor deoparte de calculator decit pe un baietel inclinat spre tehnica si electronica- pe unele nici macar nu le intereseaza subiectul calculator, si atunci apare mindria parintilor:)); nu cred ca-i o mindrie sau jena ca sta copilul sau ca nu sta pe comp., cred ca e un compromis intre personalitatea copilului si interesele sale;
nu vad nimic rau ca printre alte activitati (citit, sport, etc) pe care le practica se include si calculatorul, controlat, monitorizat si limitat ca timp; gasesc mai daunator mobilul la 5-8 ani decit calculatorul; este o realitate a lumii noastre; eu cel putin gerez toata partea financiara a familiei pe calculator (plati, impozite, etc), inscrierile la activitati, bilete la spectacole, cumparaturi online, corespondenta cu familia din Romania, lucrarile copilului - toate se desfasoara pe calculator; cum ar fi sa-i impun lui sa nu-l atinga, nu stiu.
copilul meu a invatat sa vorbeasca cu ajutorul programelor pe comp; inca nu stia vorbi, dar scria in word cuvinte care-l interesau si mi le arata, primele cuvinte din vocabular au fost cele invatate intr-un program specializat; pentru noi a fost un util extrem de folositor in dezvoltarea lui.

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

nelia spune:

Revenisem sa mai citesc, ca am raspuns inainte de a termina toate posturile, dar nici acum nu apuc, ca trebuie sa ies... dar revin, e un subiect care ma intereseaza.

Ana, da, sint de acord cu tine, daca e vorba de statul la calculator, dar nu si de petrecut ore intregi jucind jocuri pe calculator, pentru ca Dulcetica spune ca a devenit dependent de jocuri pe playstation si nintendo, nu neaparat de calcualtor.

Sincer, eu nu le vad o utilitate atit de mare acestor jocuri in formarea copilului incit sa le rezervi atit amar de timp. Pe de alta parte, altfel se pune problema cind este vorba de stat pe calculator, nu neaparat ca sa se joace si, mai ales, cind ai un mic geniu in acest domeniu. Baiatul tau, de exemplu, este special, un mic geniu in ale calculatorului. Ei, cind ai asa ceva, atunci se cam schimba datele problemei. Eu ma refer la copiii care nu au aceste talente, dar totusi stau ore intregi pe jocuri, in fata calculatorului in detrimentul altor activitati.

Agata nu e deloc interesata de papusi, de exemplu, ca fetitele in general, acum a inceput sa se joace cit de cit cu ele. Insa ea este pasionata de filme, la ea am facut totusi greseala sa o las sa vada filme peste virsta ei de mica si acum le maninca pe piine, ca tatal ei. Nici mincare nu-i trebuie daca o las la filme... Dar stie tot, o intereseaza filmul in sine, dar si cum e regizat, cum e filmat, de cine, cind... si tine minte tot. Dar mi-e teama ca daca ii dau unda verde la calculator, in citeva luni nu o mai ridic de acolo, e genul...

Baiatul prietenei mele este ca baiatul tau si ca multi baietei pe car ii cunosc, chiar si citeva fetite. Ambii parinti matematicieni si informaticieni ff buni, baiatul ii intrece. Eu il stiu de cind avea 4 ani, cind abia invatam sa dau drumul la calculator... el facea deja programele, avea citeva jocuri... nu mai spun ca deja dadea clasa la jocuri la orice adult pe care il stiam. Am spus mai sus ca nu e bine sa distrugi pasiunile copiilor, ci doar sa intervii acolo unde vezi ca e nevoie. Baiatul respectiv este astazi este student eminent in informatica! Nu stiu cum ar fi putut sa faca altfel parintii lui, nu l-au lasat nici tot timpul, au negociat cu el la greu statul la calculator, dar nici nu pot sa spun ca a avut alta pasiune in afara de aceasta. Dupa 15 ani l-au lasat in pace... si uite unde a ajuns.

Dar dependenta de jocuri este altceva decit o pasiune pentru calculator, este o dependenta care trebuie tratata ca atare, altfel se ajunge la drame.