RUGACIUNE COLECTIVA PT A DOBANDI PRUNCI BUNI (53)

Lili_g spune:

Nike, asa sa fi, optimista. Toate cele facute cu rugaciune si cu binecuvantare Domnul le are in paza. Tu esti spovedita, impartasita, parintele duhovnoc se roaga pentru tine si toate sunt incredintate Domnului si sfintilor spre ajutor!

Asta e calea cea buna si alta eu nu cred ca exista!

Domnul si Maicuta sa te binecuvinteze si sa te tina in paza lor.
Eu te pomenesc in rugaciunea me in fiecare zi pe tine si pe bebelusul tau.

Te imbratisez cu drag si recunostinta pentru ca esti un exemplu bun pentru noi toate prin curajul si optimismul tau din care ne impartasesti si noua.

Lili

alinuk spune:

dragelor mult incercate....haideti

pic cu pic strangem oceanul in maini si daruim mai departe copilashilor care sunt in suferinta

haideti, sa trecem pe aici, sa ne informam, sa nu mai stam cu mana in san...ca nu vine nimeni la usa sa ne intrebe daca ne doare ceva

DA!! NE DOAREEEEEEEEEE
...acest sistem sanitar care este intr-o mare nevoie de AJUTOR si de care mai devreme sau mai tarziu ne vom lovi si noi, fiecare dintre noi sub o forma sau alta...mai mult sau mai putin direct!!!!

haideti aici, sa sprijinim impreuna, fiecare cum poate si cum are disponibilitate:

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=147487


PS: Dumnezeu sa va indrume pasii si sa va aduca bebelusul mult dorit la san




Alinuk
mamik de Andu mik si Teo voinik

nasterea - ca un cadou
www.youtube.com/watch?v=k0TSNlh-ZpE" target="_blank">botez bb Andu
www.flickr.com/photos/13087113@N06/" target="_blank"> franturi de viata
....................................................
Nimic nu-i intamplator!
...................................................

Lili_g spune:

Va trimit o marturie pe care am citit-o de curand la site-ul maicii Siluana.

Aceasta este mãrturia mea, a unei fete, acum mãrturia unei mame.

În urmã cu 8 luni aflam cã sunt însãrcinatã... tânãrã, studii superioare, un job bun, cariera înainte, necãsãtoritã, dar într-o relaþie serioasã cu un bãrbat, toate pãreau perfecte... ºi nu era loc pentru nimic în plus.

Într-o zi de aprilie... apar cele douã liniuþe pe un test de sarcinã fãcut fãrã mari emoþii. Alerg într-un suflet sã îi spun iubitului meu care se bucurã iniþial... apoi îi zic mamei care mã trimite direct la avort.

Pe lângã insultele ºi „poveþele” cã îmi distrug viaþa, cariera, tinereþea, cã nu e bãrbatul potrivit, cã sunt o inconºtientã... mama mã întreba zilnic dacã m-am programat la avort.

Plângeam zi ºi noapte mãcinatã de gânduri, nu mai mâncam, eram ca o stafie. Mergeam la serviciu ºi înapoi plângând în continuu. Disperatã, îi spun iubitului meu cã mama nu mã susþine... ºi el, în loc sã mã sprijine, dã bir cu fugiþii, spunându-mi sã fac ce cred, cã e doar decizia mea, cã nu m-am consultat cu el când am rãmas însãrcinatã ºi, prin urmare, sã nu îl consult nici acum. În clipa aia am simþit cã sunt singurã pe lume, vedeam totul ca pe un coºmar.
Încercând sã mã informez despre ce înseamnã de fapt avortul, am dat peste acest site ºi am scris un email, neºtiind dacã îmi va rãspunde cineva sau nu, însã mã gândeam cã mãcar mã descarc, spunând povestea mea.

ªi miracol... în câteva minute primesc rãspuns de la o Maicã spunându-mi sã am curaj, cã sunt binecuvântatã cu un copil, care nu e o povarã, ci o bucurie. Tot aceastã Maicã mã îndruma cãtre un preot, la o mãnãstire, pentru a vorbi cu cineva ºi a prinde curaj.
Aºa am ºi fãcut. Slãbitã ºi fãrã vlagã, am mers la acest preot, mi-am spus povestea din întunericul în care mã vedeam, ºi am plecat cu capul sus, bucuroasã cã am în pântece o viaþã, o viaþã ce era copilul meu.

Pentru iubitul meu sfatul a fost cã, dupã o relaþie lungã, dacã existã iubire, mi se va alãtura, iar pentru mama, care mã împingea la avort, o propunere: dacã ea doreºte ca eu sã fac aceastã crimã, cu care eu nu sunt de acord, sã mã lase sã nasc ºi îi voi da ei sã ucidã pruncul. Pentru cã, sã-l omori atunci, la câteva zile de la concepþie, sau la o zi dupã naºtere, ar fi acelaºi lucru, tot o crimã!

Au urmat opt luni de sarcinã, opt luni deloc uºoare, cu suiºuri ºi coborâºuri, dar cu siguranþã opt luni frumoase, timp în care mi-am fãcut noi prieteni, fete cu aceleaºi probleme, sau pur ºi simplu oameni care mã admirau pentru curajul meu ºi puterea mea. În astfel de momente vezi cine þi-e prieten, observi cã, pânã la urmã, familia e tot ce conteazã, apreciezi viaþa cu adevãrat... viaþa ta, ºi viaþa din tine!

Cu rugãciune, credinþã ºi muuultã rãdbare, toate s-au întâmplat precum Maica mi-a zis: „ai curaj, ºi toþi îþi vor fi alãturi, când vor vedea ce curajoasã eºti!” Nu voi uita niciodatã aceste cuvinte... puþine ºi atât de rãsunãtoare.

Dupã câteva luni, iubitul meu a revenit în viaþa mea, mai atent ca înainte, mama mi-a devenit cea mai bunã prietenã ºi acum e mandrã cã e bunicã, fiind sprijinul meu cel mai mare. Am reuºit parcã din nimic, sã cumpãr ºi sã primesc lucruri pentru copil, astfel cã, în ziua când am nãscut, prematur chiar, aveam tot ce trebuie pentru el ºi pentru mine.

În urmã cu douã sãptãmâni, dupã un travaliu destul de lung, dãdeam naºtere fiului meu, un copil perfect sãnãtos ºi frumos, primit cu emoþie ºi dragoste de familie ºi de apropiaþi. Un copil special, un copil luptãtor, un supravieþuitor, copilul ce îmi va spune mie „mama”, iubitului meu „tata”, ºi mamei mele „bunica”.
În concluzie, povestea s-a terminat cu bine... sau povestea de-abia acum începe, greul a trecut, MULÞUMESC LUI DUMNEZEU cã nu m-a lãsat o secundã, ºi cã m-a luminat sã scriu, sã mã rog, ºi sã nu cedez, ºi azi sunt un exemplu cã se poate. Oricât de disperatã pare situaþia la un moment dat, nu trebuie sã ne pierdem cumpãtul.

Toate se rezolva cu credinþã ºi speranþã.

Nu are rost sã zic cã sunt momente când o vãd pe mama cã mã priveºte cum alãptez... ºi ºtiu la ce se gândeºte, ºtiu cã ar vrea sã dea timpul înapoi sã nu îmi fi spus niciodatã sã fac avort, ºtiu cã ºi tatãl copilului regretã cã nu a fost aici cu mine la greu... dar i-am iertat.

Mã uit acum la el cum doarme liniºtit, îi urmãresc respiraþia, miºcãrile, ºi mã gândesc cã urmeazã primul Crãciun cu copilul meu, ºi va veni prima varã cu copilul meu ºi ochii mi se umplu de lacrimi de bucurie!

Fetelor, oricât de disperatã ar pãrea situaþia, oricât ar argumenta cei din jurul vostru cã nu e momentul, cã nu sunteþi pregãtite pentru un copil, nu cedaþi presiunilor.

Dacã Dumnezeu v-a dãruit un copil, chiar dacã pare un accident, NU ESTE. Dumnezeu are planuri mari cu viaþa voastrã, care va deveni foarte frumoasã din clipa în care vã veþi bucura cã sunteþi atinse de bucuria de a dãrui viaþã!

Nimeni nu are dreptul sã hotãrascã în locul vostru ºi nici pentru copilul vostru. Sufletul acela mic din pântecele vostru vã are doar pe voi, ºi vã iubeºte din clipa în care a luat fiinþã, milimetric fiind.

Luptaþi pentru viaþã, pentru cã avortul nu înseamnã sã scapi de problemã ci, din contra, avortul va fi cea mai mare problemã a vieþii voastre, ce vã va urmãri pânã la moarte!
Alegeþi viaþa! E minunat sã îþi vezi bebeluºul de doar câteva zile zâmbind... nu vã privaþi de la sentimentul dragostei în forma ei cea mai purã!

A fi mama e cel mai frumos lucru, iar sã lupþi pentru viaþã, e o luptã în care nu ai cum sã greºeºti, pentru cã îl ai pe Dumnezeu alãturi!

Andreea


http://www.sfintiiarhangheli.ro/node/1823

nike974 spune:

multumesc pt incurajari lili.nu sunt un exempplu, poate doar in ceea ce priveste indelunga cadere a mea in pacat.
Dumnezeu m-a binecuvantat cu enorm d emulte lucruri si oamnei pe care nu ii merit.nu am facut nimic pt asta.
dr mi-a spus ca sarcina asta s-ar putea sa fie ultimul lucru pe care il voi face in viata.pai asta nu inseamna decat ca suferinta te duce in rai,dar,repet, nu merit asta.
Doamne ajuta!
sunt plina de bucurie si pace si nu intleeg ce am facut ca eu sa primiesc aceasta imensa binecuvantare.

Lili_g spune:

Nu cred ca trebuie sa facem decat sa Il chemam pe Domnul in viata noastra chiar suntem pacatosi, sa lasam pacatul si sa ne ducem la El sa ne vindece. Si atunci El ne iarta, ne spala si ne trimite binecuvantari. Iar crucea pe care trebuie sa o ducem cu totii, o ridica El de pe umerii nostrii slabi, si ne ajuta sa o ducem cu pace sufleteasca, ne daruieste magaiere caci ne cunoaste bine, El fiind parintele nostru.

Eu nu te laud ca sa te mandresti ci ca sa sti ca lucrarea ta este de folos si unora mai slabi asa ca mine.

Lili

anadomnica spune:

Seara buna fete curajoase si optimiste
Imi permit mai intai sa ofer un si o imbratisare calda pt. mamica noastra Laura, si sa-i dea Maicuta Domnului putere sa treaca cu bine de toata aceasta incercare cu boala. Sa fie Maya sanatoasa si viguroasa! Eu m-am folosit mult de ce ai povestit - si eu sunt una din mamicile care citesc din umbra, sunt mai cruda si invat.
Lili imi pare rau sa aud de sarcina oprita in evolutie. Sa-ti traiasca printesele, sa te mangaie ele. Poate va veni in curand si al patrulea sufletel in casa ta sa va gangureasca - e atat de frumos cu multi copii; eu vin din familie de 4: 3 fete si un baiat. M-am bucurat de povestea vietii sfintei Xenia pe care ai postat-o si cred ca daca voi mai avea o fetita am sa aleg acest nume ca mult mi-a placut viata sfintei si multa intelepciune a dovedit.
georgia - ma bucur sa vad ca mai scrii pe la noi. Despre tine ce ne mai zici? Au "disparut" de aici asa de multe veterane... mi-e dor de ele, de tine, de toate, ma gandesc la voi si ma rog sa aveti cat mai curand zambete de bebelusi in case.
Victorita- ce frumos, ce emotionant. Mi-aduc aminte ca in rugaciunile mele de gravida te-am pomenit pt. nastere de prunci si cred ca am ajutat si eu putin alaturi de toate fetele de aici la aceasta minunata implinire a burticii tale... dupa atatea nereusite. Si indraznesc sa te rog ca la randul tau sa pomenesti alaturi de numele de familie in rugaciunea ta pe vreo fata de aici ce ti-e draga, caci rugaciunea gravidei parca induioseaza mai mult mila Domnului. Sarcina usoara in continuare, sa-ti tii flacaul sanatos in brate - eu ti-am dorit fetita... cine stie, poate vine si o fetita la voi . Sotul ce zice? El care nu mai credea? care nu mai spera? sa aiba acum un mostenitor... cred ca e in al noualea cer.
Nike - mult curaj ! Se poate si cu sarcina toxica - multe zambete pe buze. Daca vomiti acum mult e semn bun, e semn ca bebe se prinde bine, bine si se dezvolta frumos si armonios. Patimesti tu putin acum si vezi ce bucurie dupa aia.
Va pup pe toate, fara exceptie, am raspuns si eu cateva cuvinte la fetele care am crezut ca au nevoie. Sper sa fie cu folos.
"Sus sa avem inimile"!!!


Doamne ajuta!
Mami de Maria (20.10.2009)

deeva73 spune:

Sara buna fete dragi si Cipicah,

Azi am vorbit la telefon cu cleopatra, de 3 saptamani ii in medical, nu se simte bine. Sa ne rugam pentru Claudia bolnava, sa-i deie Domnu Bunu tamaduire.

Va pup ca nu pot sa mai stau pe net acuma.
Intru maine si mai scriu, ma iertati ca ma grabesc asa tare.

Domnu' Bunu ne intoarce binele cu bine si mare va fi rasplata Lui.

nike974 spune:

fetele,
mi-a dat dr voie acasa.
ce sa spun??????
eco.am plans.e cel mai frumos bebe din Univers si ii bate inimioara tare,tare.amvem capsor, manute si piciorulele incep sa se formeze.avem 6 saptamani si ne-am fixat fix in centru.

AM GASIT ANTESTEZIST!!!!!!!numai ca am facut alergie la parfumel dansei si nu am putu vb mult.
NIMENI NU A VRUT SA IMI IA SPAGA!
am ramas impresionata.dr e un super om.a spus ca nu vb decat dupa ce nasc.
spera sa ajung la 7 luni.
am iesit pana maine,ca am examen.
pupicei si va doresc sa traiti ceea ce eu am trait azi.E cel mai mare dar de la Dumnezeu!

ALRAK spune:

Bunul Dumnezeu si Maicuta Sfanta sa te ajute sa ai o sarcina usoara .
Gandeste ca trebuie sa ajungi la 9 luni. (Forta gandirii pozitive ajuta foarte mult).
Te pup si ma bucur mult pentru tine

tuturor

Doamne Ajuta!

nicholetea spune:

Prietena mea buna nu reusea sa aiba copii, sa hotarat sa sa ceara si ajutorul lui Dumnezeu sa dobandeasca un copil, sau spovedit si impartasit si ea si sotul ei au mers la cateva slujbe, si-au schimbat mult modul de a gandi, si au invatat s anumai invinovateasca pe altii pentru faptul ca nu au un copil, au inteles ca ei sunt vinovati pentru ca nu au un copil, ei au gresit undeva si dumnezeu stie asta, si astazi a venit sa ma anunte ca os a fie mamica. In concluzie cu dumnezeu totul este posibil