Help: probleme cu baietel de 4ani

conchita spune:

eu cred ca tu te exprimi din parti si le intorci ca la ploiesti. i-ai raspuns Sabinei la faza cu lipsa de incredere a copilului cand e adormit de parinti. acum cica stai, solutia ta cu lipsa ritualurilor si cu abtinerea de la risipa de energie se refera la copiii cu anxietati.

eu zic sa te chinui in continuare cu tzucaharele logice, poate iti iese a tzaspea oara.

Sabina spune:

pai cu cat un copil are mai multe anxietati., cu atat mai mult parintele trebuie sa fie langa el.
A, ca trebuien rezokvata SI cauza primordiala a anietatii, rezolvare care va duce si la o adormire lina, asta-i partea a doua si e valabila pt orice fel de tulburare.

In plus de asta, unii copilasi sunt mai sensibili prin natura lor interioara, au imaginatie, isi inchipuie tot felu de lucruri.....fara vea vreo problema de incredere.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

accept92 spune:

conchita am sa raspund aici, si imi cer scuze pentru off-topic, atitudinii tale fata de postarile mele. Caci s-a conturat de mult un pattern al reactiilor tale de fiecare data cand te lovesti de sistemul meu de valori complet diferit de al tau. DA!, eu admir oamenii si copiii puternici, independenti, curajosi, neinfluentabili, care cad si se ridica. Sensibilitatea, empatia si alte chestii care sunt foarte sus pe scara ta de valori pe mine ma lasa rece, ba chiar prea multa sensibilitate ma face sa 'schimb canalul'. Desi nu am spus-o niciodata dar nici nu am ascuns-o, este evident atata timp cat sunt sincera ca metodele si stilul tau de abordare a copilului nu sunt ceva ce eu sa admir sau sa recomand. Am vazut ca te oparesti de fiecare data cand realizezi asta iar eu nu am nici un motiv sa neg si nici sa ma justific. Ma mira insa consecventa cu care devi de fiecare data un arici, ca nu ai reusit inca sa te obisnuiesti cu ideea ca exista si oameni care gandesc altfel si pentru care metodele si stilul tau sunt complet gresite. Eu sunt foarte constienta ca si reciproca este valabila si mie se pare absolut normal sa fie asa. Deci te incurajez sa renunti la stilul asta agresiv de a intoarce fiecare cuvintel pe toate partile, nu stiu ce incerci sa demonstrezi, eu vreau sa cred totusi ca esti capabila sa intelegi niste idei destul de simple si de clare. Te rog frumos daca ai idei diferite de ale mele sa le expui, cred ca este suficient intr-o dezbatere, daca sunt argumentate chiar si mie imi face placere sa le citesc, si chiar daca eu nu am sa fiu deacord cu ele, sigur vor fi altii.

pisicuta si matei spune:

Am sa incerc sa raspun pt lara_c - adevarul este ca in cazul nostru "povestea" a inceput din nevoi materiale -nu am putut sa ii luam patut din prima zi asa ca a trebuit sa doarma cu noi in pat, insa apoi am decis sa nu il luam pt ca ii era foarte bine cu noi in pat, se simtea minunat- era evident pe fetisoara lui cat de multumit era sa fie mereu langa mama lui. Eu am fost genul de mama care l-a tinut in brate mereu cand a avut nevoie, i-am dat sa suga cand a vrut mi s-a parut aberant sa ii fac un program ca asa zic cartile..si apoi am cictit in Dolto este este ff bine pt psihicul copilului, ca in general cei care dorm langa parinti (nu neaparat in pat cu ei) sunt mai sociali, mai deschisi. In plus am incercat sa nu ii creez eu probleme - copilul meu dormea cu lumina, cu TV-ul dat drumu pe canal de muzica...ma uit la sotul meu saracul - daca vecinii de deasupra se uita la TV el nu poate sa doarma...ce sa mai vorbim de lumina....mi se pare ca multi parinti gresesc incercand sa isi "apere" copii.
In consecinta..da il culcam in pat si apoi imi vedeam de treaba, ma trezeam dimineata si el inca mai dormea...suna soneria de la ceas si pe el nu il trezeste


Oricum in cazul nostru cu siguranta nu este vorba de teama de abandon - doarme ff bine singur in camera, nu este nici o problem, cred insa ca este teama de monstri alte creaturi...dar el a incetat sa ne mai spus de asta si noi am interpretat gresit crezand ca a disparut. Oricum legat de asta am citit un sfat comic : "spray de monstri" - un recipent cu apa si stropesti prin toate cotloanele si daca este mai marisor bb poti sa ii dai lui recipentul sa poate stropi in caz ca apare vreun monstru/extraterestru/fatoma.
Ieri spre exemplu nu a vrut sa il lase pe tatal lui sa il tunda si situatia incepea ff asemanator cu ce se intampla la culcare numai ca mie mi=a picat "fisa" ca se temem de durere...si am insista si l-am lasat sa testeze si pana la urma a fost totul ok, toti fericiti .

Sunt sigura ca schibarea l-a afectat, doar suntem noi cu nervii la pamant. oricum rezista eroic as putea spune, il salveaza faptul ca este fff sociabil si educatoare imi spune mereu ca desi nu stie limba se descurca exemplar; oricum este f istet si in doar 2 luni intelege o gramada si foloseste cateva cuvinte + ff comic a realizat singur singurel ca daca pui "o" la sfarsitul cuvintelor romnesti obti cuvinte italienesti( suntem in IT) -ceea ce este f adevarat numai ca nu la toate cuvintele :))) si cand vrea neaparat sa vorbeasca cursiv in italiana pune "o" la sfarsitul tuturor cuvintelor si iese o alta limba


Ups am iesti din decor, dar azi sunt mai euforica - ma scuzati de off topic ;)

buli spune:

ce dragutz .... auzi cu "o" la sfirsit
MatteO

apropo de asta cu monstrii, la noi a mai functionat si un tricou fermecat (tricou banal cu un extraterestru-ceva desenat pe el :D)

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

ruxij spune:

Eu am citit doar prima pagina. Din ce vad aici pana la urma au iesit contraziceri. Imi cer scuze dc. sunt tardiva, vin sa spun de metoda vazuta de mine la supernanny in cazuri identice si cred ca functioneaza. Eu nu am aplicat, ca nu a fost nevoie.

Ea spune ca trebuie sa pui copilul in pat, ii spui ca e ora de culcare, apoi te asezi jos pe podea cu capul in jos si nu scoti nici un cuvant. El se da jos, tipa, urla, vine la tine, te bate,zgarie etc. NU SPUI NIMIC, FARA UN CUVANT il pui inapoi in pat si te asezi iar pe podea. Repeti asta pana cand adoarme. Prima oara poate dura si o ora. E f. important sa nu vorbesti cu el. Cu timpul iesi din camera direct, dupa noapte buna. Daca iese din camera, il duci inapoi fara sa ii vb. Tb sa nu ii vb ca sa inteleaga ca decizia e finala, e ora de culcare, nu de negocieri.

Sabina spune:

LOl, Ruxij, chestie mai stupida n-am auzit in viata mea, copiii mei sunt mult mai inteligenti de-atata, cred ca ar rade de mine copios sa ma vada facand asa ceva

Accept, si ce te faci daca bebe doi o sa fie un copil sensibil?



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

ruxij spune:

Intre timp am citit de la inceput si am vazut ca a mai sugerat cineva aceasta metoda. Eu cred ca este o metoda buna. Cred ca merita sa o incerci si vezi ce iese. Totul e sa nu renunti, oricat plange si loveste.

freedelia spune:

Lara, sa incerc si eu sa raspund, ca eu am 2 copii si inca unul luna viitoare. Copiii mei, primii doi, sunt la diferenta de 2 ani. Primul a dormit in patul nostru de la inceput, apoi la 15 luni, cand am ramas gravida, l-am mutat in patul lui LIPIT de al nostru, cu gratiile lasate in jos, deci practic in acelasi pat, insa nu la mijloc, ci la margine, pe partea mea. Cand a venit fetita, si-a ocupat locul, bineinteles tot la noi in pat, la mijloc. Apoi am schimbat locurile in functie de ce doreau copiii, de care adormea primul, etc. Nu a fost absolut nici o problema. Uneori, dupa 5-6-7 luni, il lasam pe el la margine si uneori ma trezeam dimineatza si erau amandoi in patut, foarte scumpi. Cu cateva luni inainte de a implini John 3 ani, i-am spus ca la 3 ani va avea camera lui, cu patul lui si l-am incantat cu tot felul de povesti. La 3 ani a dormit in camera lui, evident ca a fost o trecere foarte lenta, eu ma culcam cu el la inceput, apoi stateam in camera, langa pat, apoi la usa, pe fotoliu, la calculator, apoi eram in cealalta camera si el se culca singur. Avea zile cand cerea sa doarma la noi in pat si nu ziceam nu, alteori imi cerea sa stau cu el pana adoarme, etc. Nu i-am refuzat niciodata nimic si nu a mers la somn plangand. Dupa inca vreun an, ne-am mutat si am luat pat suprapus. El a dormit sus din prima zi, stiind ca patul de jos era pentru Jodie, cand va implini 3 ani. Si exact asa s-a intamplat, tot o tranzitie usoara.

Copiii mei, acum in varste de aproape 6 si aproape 4 ani, dorm la ei in camera, dar pot veni la noi oricand. Daca e intuneric inca afara, ma duc la ei, ii pun inapoi in pat si eventual stau cu ei pana adorm (se intampla foarte rar, o data sau de 2 ori pe luna poate). Daca deja s-a luminat, ii primim la noi in pat si dormim impreuna pana dimineata. Vinerea este ziua de dormit la noi in pat. Luam un film de familie, il vedem si apoi ne culcam. De cateva luni, de cand eu ocup spatiu dublu, nemaifiind loc, tati se duce dupa film si se culca fie pe canapea fie la ei in camera. Uneori, John vrea sa doarma cu tati (avem 2 canapele, una mai mare si una mai mica) asa, ca barbatii.

Cred ca pentru ca am fost atat de flexibili si disponibili cerintelor lor, a mers totul fara problme. Acum, cand o sa vina bebe, vom vedea. Ne vom adapta nevoilor lor. Daca vor vrea sa daorma cu mine si bebe, probabil ca tati va trebui sa se mute un pic in alta camera. Sau vom pune de la inceput patutul, ca o extensie a patului mare, iar unul din ei (probabil cu schimbul) va dormi acolo, celalalt in patul nostru, dar inspre patut, iar bebe la mijloc. IN fine -- se pot gasi solutii, numai sa fii disponibil sa le cauti.

Vreau sa intreb mamicile care dorm cu copii in camera (fara nici o rautate) cum faceti sa nu ii trezesca alarma voastra (sau a sotului ca banuiesc ca macar unul lucreaza),

Copiii mei nu s-au trezit niciodata de la alarme, sau daca se trezeau, adormeau la loc imediat. Asta daca nu era si ora lor de sculare. De exemplu, daca se culca la 8 si suna alarma la 7, se trezesc si nu mai adorm. Dar s-ar trezi oricum, si fara alarma, tot in jur de 7.

cum nu se trezesc cand intrati la dus/ cand aprindeti lumina sa va imbracati /machiati.Fiica noastra doarme in camera alaturata si se mai intampla chiar si asa sa o trezesca alarma.Chiar si astazi.Si imi pare super rau caci pt ea o jumatate de ora in pus e ff importanta.Se intampa rar totusi, asta cred ca e a treia oara.Daca ar fi in camera cu noi s-ar intampal in fiecare zi.

Nu se trezesc, nici cand aprindem lumina, nici daca dam drumul la televizor, nici daca vorbim...


Iar daca dorm in pat cu voi, va culcati la ora 8 cu ei odata sau ii lasati singuri in pat?La fel, dimineata va ridicati si ii lasati acolo (ma refer la copii mai mici sub 36 de luni care pot cadea din pat)?

Da, ii lasam singuri in pat, si da, au mai cazut Nu des, dar s-a intamplat.

Daca aveti 2-3 copii si evident nu e loc in camera/pat pt toti nu vi se pare mai traumatizant sa ii spuneti copilului mai mare - maine venim cu sora ta de la maternitate , tu te muti in alta camera/pat.

La asta am raspuns deja la inceputul mesajului.


Fiecare isi creste copilul cum crede /poate, bineinteles.Ceea ce nu inteleg eu (iarasi fara rautate spun) este ca cele ce aleg sa isi culce copii in camera /pat cu ele sau ii adorma tarziu (peste ora 20.00) din diverse motive (am mai intrebat aici pe forum si mi s-a spus raspuns ca unele mame in CIC 2 ani nu vor sa se trezeasca la 7 dim si ca unii tati vin tarziu de la serviciu si vor si ei sa se joace cu copilul....motive ce eu ma abtin sa le comentez...) sunt cei ce au probleme cu copiii de genul - au 3 ani si nu dorm toata noaptea- se trezesc de cateva ori pe noapte /urasc ora de somn/nu adorm singuri/agresivitate/ etc.
Daca metoda asta chiar e buna, cum se face ca nu functineaza?

Copiii mei au dormit mereu cand le-a fost somn. Nu cred ca exista o ora cosmica la care trebuie sa dormi ca sa iti creasca creierul sau sa ti se prezerve pielea. Consider ca in primii ani de viata (pana spre 4-5-6 ani sa spunem) copiii nu au nevoie de un program structurat, totul trebuie sa se desfasoare conform nevoilor lor. Daca unii copii dorm pana la ani 2 somnuri in timpul zilei si 10-12 ore noaptea, altii nu mai dorm deloc dupa-masa de la 1 an. John pana pe la 3 ani se culca seara dupa 10, avea o energoe de zile mari de la 7 incolo. In majoritatea zilelor, somnul de prans era de 2 ore cel putin si nu inainte de ora 2. Iar dimineata se scula dupa 9. La 3 ani jumate, cand a inceput sa mearga la gradinita si trebuia sa se trezeasca la 7, am inceput sa urmam o rutina si si-a reglat somnul dupa ea, fara probleme. Cu Jodie, datorita rutinei lui John, a cam urmat-o si ea de la 1 an jumate.

Sunt mame care isi culca copiii cu ele in pat si la ore tarzii din motive egoiste (nu vor sa se culcae si ele devreme si le enerveaza sa stea dupa ei pana adorm, sa stea cu ei in camera, etc). Acesti copii nu au neaparat nevoie sa se culce tarziu, dar asa se culca din cauza mamelor lor. Din ce am observat eu, acesti copii sunt cei care in general dezvolta probleme legate de somn -- nu dorm bine, sunt nervosi la culcare, etc. Nu cei carora le sunt urmate nevoile (adica se culca cand sunt obositi, dorm cu mama pt ca asa doresc, etc)

M-am intins mult, sper sa aiba sens ce am scris.



31+, John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006)
POZE

Sabina spune:

Ruxij, cum poate ceva complet artificial sa fie bun?
cum sa stai sa te bata copilu, hai ma ca e hilar.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo