Depresie - baietel de 7 ani
Raspunsuri - Pagina 3
iulia_b spune:
Mi-a spus cineva ca in suflet binele si raul sunt ca 2 flori, care cresc daca le uzi. Si ca avem tendinta de a igonora binele, considerand ca a fi normal sa existe. Si sa observam numai lucrurile rele sau care nu ne fac pe plac. Copilul cand vorbeste despre el este ca o carte de vizita. El trebuie sa spuna ca este frumos, destept, bun, etc. Trebuie sa avem grija sa cultivam partea buna a fiecarui copil, sa-i repetam de cate ori este nevoie ce deosebit este este. Nu sunt de acord cu santajul, in genul, fa de dragul parintilor sau de dragul de a fi pe plac lui Dumnezeu. Din pacate nu ma prea pricep la cuvinte si nu reusesc intotdeauna sa scriu ceea ce gandesc.
dry_votka spune:
Ce bine prinde "informatia" si faptul ca esti informat! Este foarte bine ca ai reusit sa o "iei din pripa" cum se spune, si deci esti pe calea cea buna. Mergeti asadar la un psihoterapeut bun, si ia bine aminte la sfaturile pe care ti-l da acesta. Si comunica foarte bine cu cel mic, capteaza-i increderea.
Intr-adevar baietelul tau are nevoie de "oblojire" 
, insa este bine sa inveti de la un specialist cum sa procedezi, pentru ca poate apare si reversul medaliei : baietelul sa devina dependent de aceasta "oblojire".
Cred ca este tare greu, dar cu rabdare si pricepere o sa depasiti aceasta etapa.
http://verze.ro
simtul umorului nu a murit
sanziana72 spune:
Buna Alina,
Chiar daca tu nu pui presiune asupra lui cu scoala, pare sa fie un copil ambitios si se streseaza singur incercand sa fie perfect in ochii invatatoarei (iar asta e foarte epuizant mai ales ca e singura relatie pe care o are la scoala neavand inca prieteni).
Schimband mediul (de la gradinita la scoala) se adauga si stressul de a se adapta si a construi noi relatii, plus sentimentul de izolare.
Pur si simplu nu mai face fata situatiei in care e pus si cauta solutii cum poate cu mintea lui de copil.
Incearca sa ii mai dai niste vitamine/minerale ca sa ii dea energie fizica.
I-ar prinde bine sa faca un sport care sa ii placa. Miscarea fizica va indeparta stressul si ii va lasa mai putin timp sa rumege ganduri negre. Va fi intr-un alt mediu in care sa isi faca posibili prieteni. Daca va fi mai stapan pe corpul lui, isi va recapata si increderea in sine. Totul e sa nu abordeze un astfel de sport cu aceeasi ambitie, ci mai mult ca o joaca, o placere.
Am auzit ca astfel de probleme se pot trata si cu remedii homeopatice, dar trebuie sa gasesti un medic care se pricepe.
Vad ca mai are putin pana implineste 7 ani. Poate ca inca nu era pregatit sa inceapa scoala. Nu e vorba atat de capacitatea intelectuala, cat de capacitatile emotionale. Scoala nu inseamna doar invatat, ci si sa inveti sa iti dozezi efortul ca sa rezisti la drum lung. Sa te adaptezi unui mediu nou, sa legi noi legaturi. Ori el era epuizat emotional dinainte din cauza tensiunilor din familia, aparitie celei mici, nu a mai avut resurse sa investeasca in noua schimbare care e scoala. Nu a mai putut sa se integreze.
Ai putea incerca sa il lasi sa se odihneasca, ca un concediu medical sau chiar sa amani scoala pe anul viitor. Acum inca e posibil, mai are timp.
Incearca sa privesti depresia ca pe o problema de sanatate. Te-ai fi invinovatit daca ar fi fost racit?
Astea sunt limitele lui fizice si psihice si modul lui de a reactiona. Intr-un fel e bine ca si le-a descoperit acum le puteti vindeca impreuna. Va trebui doar sa il inveti sa nu se suprasolicite nici pe viitor. Si sa il ajuti sa isi gestioneze ambitia facandu-l sa inteleaga ca sanatatea, iubirea si fericirea sunt mai importante in viata decat sa fii perfect.
Multa sanatate!
"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)
gaba-rema spune:
Am uitat sa spun ceva, alina023 : sa nu va faceti procese de constiinta ca depresia baiatului ar fi automat de la tensiunile din trecut. cunosc oameni care au crescut intr-un mediu model, ca la carte, cum vrei sa spui tu... si tot au facut depresii sau psihoze, unele urate de tot.
Nu zic ca tensiunile parintilor ar face bine psihicului copilului, Doamne fereste sa zic asa prostie, dar cred ca e vorba de o predispozitie a lui, vreo particularitate neurologica, genetica etc.
oricum, stiu ca va e greu, ca simtit nesiguranta, dar... se va rezolva, o sa vezi . baiatul tau e mic si se va reface repede si bine.
roli25 spune:
Draga mea Alina sunt cu tot sufletul alaturi de suferinta voastra. Desi am trecut printr-o perioada foarte grea cu Marc, cand a venit pe lume Andrei si am fost eu la un pas de depresie ca nu reusesc sa dovedesc situatia si ca nu am capacitatea sa-mi inteleg copilul care suferea de o gelozie acuta, totusi situatia nu se poate compara.
Deci nu ma simt in stare sa-ti dau vreun sfat, pentru sunt convinsa ca tie iti este mult mai greu cu Luca. El e mare si percepe altfel lucrurile. In plus este un copil foarte sensibil care are nevoie de multa iubire si dedicatie din partea celor dragi.
Ma bucur ca ati fost la psihoteraput si iti doresc sa iti dea Dumnezeu putere si sa iti arate calea pe care trebuie sa o urmezi ca sa il regasesti pe Luca de dinainte, copilul vesel si iubitor.
El e inzestrat cu un suflet mare si o minte luminata, tu esti o mama puternica si capabila de multa iubire, iar toate astea va vor ajuta sa depasiti acesta incercare.
Un singur sfat imi permit: nu te invinovati, pentru ca faci ceea ce trebuie. Slava Domnului ca exista parintii tai care te pot ajuta cu Ana in perioada asta.
mamica si puii dragi.
Roli mami de Andrei 
(16 ianuarie 2008) si Marc 
(9 iunie 2006)
www.flickr.com/photos/14037522@N04/sets/72157603790736786/" target="_blank">ANDREI
www.flickr.com/photos/14037522@N04/sets/72157603794082565/" target="_blank">MARC
www.flickr.com/photos/14037522@N04/2472556291/in/set-72157604930822343/" target="_blank">VACANTELE NOASTRE IN 4
BAIETII MEI IUBITI
Se zice ca doua lucruri sunt infinite pe lumea asta: universul si prostia umana. În privinta universului, eu înca mai am unele îndoieli. (A.Einstein)
patou spune:
eu n-as numi asta neaparat depresie, ci mai degraba o etapa oarecum normala legata de criza de la 7 ani. Este perioada cand copilul pierde ceva din copilaria lui (jocul, inocenta etc), si incepe sa perceapa realitatea intr-un mod diferit. de altfel varsta de 7 ani este varsta in care apare ratiunea si copilul intra intr-o lume in care emotiile au mai putin loc. indiferent cum ne-am comporta noi ca si parinti aceasta varsta este extrem de dificila pentru un copil.
www.pecontpropriu.unblog.fr
eladea2005 spune:
Alina, imi pare tare rau sa aud despre problema voastra, a lui Luca in special...
e greu sa ma pun in locul tau...n-am experienta in sensul asta, sfaturi nu am, dar imi imaginez prin ce treci...
ma rog pentru voi, sper ca aceasta terapie sa va ajute sa treceti peste hopul asta...
sunt sigura ca acest eveniment neplacut va va uni ca si familie mai mult ca oricand...
nu te invinovati si incearca sa nu-i arati ca esti trista, sau mai mult, suparata (pe el)...fii tare mami si o scoateti voi la liman!
va imbratisez tare, tare...
*********************************************************
Andreea si Eric, micul meu univers... (9 decembrie 2007) si 
14+
ERIC, POZE RECENTE
ERIC IN 2009
ERIC , PRIMUL ANISOR
Eu sunt barbatelu' lu' mama!!! Uite ce mare am crescut !!!
Pui mic, mic...
BLOG DE PICI...
Esti mereu cu mine, in suflet, in gand...oriunde ai fi...pentru totdeauna...
Alizee spune:
Eu cred ca pt a-l ajuta sa comunice cu noii sai colegi, ai putea organiza o petrecere intrun loc special amenajat pt astfel de evenimente. Ii inviti pe toti colegii de clasa si il incurajezi pe baiat sa se imprieteneasca cu ei, explicandu-i ca sufletelul lui va fi mult mai fericit si viata ii va fi mult mai frumoasa daca se va imprieteni cu colegii sai.
Daca ii plac animalele, intreaba-l daca si-ar dori unul, si cumpara-i-l. Va fi o fericire sa aiba propriul animalut si sa se joace cu el.
Dupa parerea mea, tu si sotul ati avea nevoie de indrumarile unui psiholog pt a va ajuta sa iesiti din criza asta.
Este minunat ca baietelul are incredere in tine si iti spune ce probleme are.
Multa seninatate in suflet si in viata va doresc tie si familiei tale.
allinta
buflea spune:
Vad ca a spus cineva inaintea mea dar cred ca trebuie acentuat - SPORT - face minuni. Un fel de sport care sa-l epuizeze dar pe care sa-i faca cu placere - patinaj (ca e iarna), hockey, ceva in sala - inot, fotbal. Sportul ii ocupa si timpul si gandurile si ajuta si la balansul chimic care a cauzat depresia. Dupa scoala, de 2-3 ori pe saptamana trebuie dus la sport ... nu stiu exact unde esti dar trebuie sa fie in zona voastra ceva cursuri - stiu ca sunt scumpe dar acum ca psihoterapeutul a diagnosticat, poate impartiti timpul si banii pe care ii dati la terapie cu un sport.
Alizee spune:
Sportul este foarte bun, dar practicat de unul singur, fara parteneri de echipa, duce la insingurare.
In paralel cu sportul, trebuie explicat baietelului zi de zi cat de important pt sufletelul lui e sa aiba prieteni.
Daca poti, ii poti invita colegii sau doar cativa copii, la voi acasa. Ii servesti cu prajiturele si apa plata. Sunt absolut convinsa ca va fi tare fericit ca ai organizat o petrecere special pt el.
allinta