copii speculeaza ft bine!!!
Raspunsuri - Pagina 6
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui lara_c De unde ideea asta ca daca un copil doarme in patul sau , in camera sa, este lasat sa planga , abuzat,etc? |
nu cred ca asta era ideea. eu am inteles ca s-a argumentat contra alegerii sa lasi copilul sa planga in patutul sau, cand el vrea sa doarma cu mama. adica, ce faci in situatia asta, totusi? evident ca se complica lucrurile cand ai mai multi copii si mai si lucrezi, mama fiind, dar mie mi se pare acelasi lucru - plange ca nu vrea sa doarma singur si mama il lasa sa doarma singur.
la noi a fost ca la natalia_nica, intai in patutul ei si dupa aia cu mine in pat. acum vad ca da semne ca vrea inapoi in patutul ei, dar deocamdata doar se joaca.
szivarvany spune:
Sper ca nu se vor imparti rosii 
iar pe un sub controversat ca acesta
Atata timp cat copiii sunt diferiri, parintii sunt si ei diferiti, exista metode diferite. Insa ca parinte ar cam trebui sa-ti asculti copilul si sa-i fi alaturi. Atat. Pentru ca nu dureaza o eternitate, sunt etape si etape care trec, vin, se schimba.
Nici eu nu-mi aduc aminte cu mare drag prima luna, eram singura cuc cu un bb mare si urlator si mi-a luat ceva timp sa inteleg ca ea se simte bine in bratele mele. La vremea aia exista marsupiul, mare descoperire pt mine, acum sunt mult mai multe posibilitati sa-ti tii puiul aproape 
De atunci si pana acum ne-am descurcat decent, spun eu.
-------
Daria & felina fioroasa
GIULIA(2004 08 16) cu 
Sela
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
NU RAMANE INDIFERENT !
BOGDAN
si
DAVID
anca_a spune:
| Citat: |
dar am continuat sa o pun in patutul sau.De altfel acestea sunt si sfaturile specialistilor. |
Specialistii aia care stiu cu certitudine ce e mai bine pentru copiii altora?
| Citat: |
Da e mai usor sa il iei cu tine in pat decat sa faci vreo doua luni drumuri intre camere. |
Mai era o forumista pe-aici ce insinua ca mamele care nu pun copiii pe olita din juma' in juma de ora sunt lenese si comode.
Patrisuca, pediatrul nu e psiholog, asadar eu nu-ti zic s-o schimbi, zic doar sa te rezumi in discutiile cu ea la problemele medicale.
Desi...daca stau sa ma gandesc ca enormitatile debitate de ea le-am auzit si eu de la un pediatru ce recomanda diversificarea la 2-3 luni cu “suculet de maruletz”...
Sabina spune:
Patrisuca, cata vreme tu simti ca fetita ta are nevoie sa stea in brate e perfect sa o tii si sa odrimi cu ea asemenea.
Nimeni nu are voie sa se interpuna intre tine si copilul tau.
E foarte bine ca stai cu soacra si te ajuta la mancare si curatenie, mare , mare lucru inseana acest ajutor!
In aceste conditii, chiar ca n-ai de ce sa "inveti fata la ea in pat".
Nu uita in cateva zile vor incepe achizitiile motrice:)
Si pe la 7 -8 luni o sa se tarasca pe jos in 4 labe si n-o sa mai stea in brate atata:)
te sfatuiesc calduros sa-ti iei o esarfa de purtat bebe.O sa fie mana cereasca peste cateva luni, cand o sa sara din carucior
(google "poarta-ma mami" )
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
Adriana mica spune:
Patrisuca, nu as pune nici eu prea mare pret pe ceea ce ti-a spus pediatra referitor la acest subiect, tocmai pt ca nu exista "retete" universale in ceea ce priveste cresterea copiilor. Important este sa incerci sa descifrezi mesajele pe care ti le transmite propriul tau copil.
Eu in primele luni e viata ale lui Dudu nu am avut nici un fel de ajutor pe timpul zilei. Nu apucam sa fac mare lucru in casa, am avut noroc ca sotul m-a inteles in totalitate. Este drept ca Dudu a fost un copil care nu prea plangea nici macar atunci si a dormit fara probleme in patutul lui, dar chiar si asa instinctul meu mi-a spus ca ar fi bine sa petrecem cat mai mult timp impreuna. Asa incat, cand nu dormea, stateam amandoi pe patul mare si ne jucam pe paturica tematica, ascultam muzica (fredonand si eu). Si asta inca din primele zile cand ne-am intors de la maternitate. Sfatul meu ar fi sa incerci sa petreci timp alaturi de fetita ta si in acest mod; de regula, pe copii ii captiveaza atunci cand mama le vorbeste, sau le canta.
Te inteleg perfect cand spui ca ai nevoie de momente cand te simti coplesita si obosita, nu cred ca te invinuieste nimeni pt asta; putine sunt cazurile la primul copil cand mama are experienta si relaxarea necesara pt a nu se panica si a gestiona situatiile noi cu care se confrunta. Eu cel putin nu am fost in categoria asta, ma invinuiesc si acum pt sentimentul pe care l-am simtit cand m-am intors la serviciu.
Referitor la intrebarea cum ne amintim acea perioada, in cazul meu cred ca am sentimente mixte; teama ca nu sunt o mama buna (de exemplu, pt ca nu am reusit sa alaptez), ca nu voi reusi sa fac fata, senzatia cumplita de oboseala, atacurile de panica din fiecare dimineata (daca s-a intamplat ceva rau cu bebe cat mi-am permis luxul sa dorm?!) nu sunt desigur cele mai placute amintiri. In schimb, primul zambet cu cateva zile inainte de botez, primul hohot de ras in prag de Craciun si toate acestea sunt momente de care imi amintesc cu mare drag, si care au contrabalansat provovarile specifice acelei periode.
Adriana, mami de Tudor alias 'Dudu'(26sept2006)
Uite ce mare am crescut...
www.totsites.com/tot/tudorandrei" target="_blank">Povestea merge mai departe...
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui patrisuca cum sa fim mai convingatori in fata copilului? cand el stie cat de mult il iubim si ca ne dam peste cap sa-i facem poftele. de exemplu fetita mea de doar 4 luni nu vrea deloc sa doarma in patut, cand o asez acolo, chiar si adormita, se trezeste imediat si plange. cand o asez langa mine in pat, nu mai are nici o problema. acum e mica si nu are cum sa cada dar pe viitor...va fi o mare problema. inca ceva..nu ma pot abtine sa o iau in brate de fiecare data cand plange..ea stie ca nu o las sa planga niciodata..si daca ma credeti toata ziua asa mi-o petrec cu ea in brate. face ce vrea din mine si ma sperie gandul asta. |
Patrisuca, fetita ta nu e o abuzatoare de mamici.
Daca ar fi adulta, ca tine, ti-ar spune: "mami, am doar 4 luni, totul pentru mine e nou, totul la mine e in curs de formare, simt foarte tare nevoia sa fii langa mine, doar asa ma pot dezvolta armonios. Am nevoie de prezenta ta, mami!"
Cum fetita ta e doar un bebelus de 4 luni, nevoile ei imense sunt semnalate prin plans.
Plansul e singurul semnal pe care ti-l poate da la varsta pe care o are.
Ai incredere in fetita ta!! Stie prea bine de ce are nevoie pt. a deveni puternica!
Asculta si da-i ce iti cere si, mai tarziu, alaturi de ea, va veti bucura de roade :).
gabitza2005 spune:
Stiu ca o sa-mi iau rosii in cap DAR:
Sunt de acord ca trebuie sa fii alaturi de copilul tau dar cred ca exista si o limita. Poate unii pot sa stea tot timpul cu copilul in brate dar unii nu. Al meu baietel a vut la nastere 4kg, la 2 luni avea deja 6kg si a crescut in continuare cam 1 kg pe luna. Acum nu stiu ce sa zic dar cred ca inainte sa nasc ar fi trebuit sa ma antrenez la sala serios ca sa pot sa stau cu el in brate toata ziua, mai ales ca el cerea asta tot timpul (si afara vroia in brate, si noaptea ) si nu numai tinut in brate - plimbat in brate ca daca ma asezam pe un scaun sau o banca in secunda 2 incepea sa urle.
Asa ca recunosc ca l-am lasat si sa planga in momentele cand nu mai puteam.
Eu cred ca bebelusii invata de mici ca obtin ceea ce vor prin plans si cred ca devin mici santajisti din timp (pe la 9 luni, fimiu era in premergator, plangea cu mainile pe fata si se uita printre degete sa vada cum reactionez. am inceput sa rad cand am vazut ca ma urmareste si ce sa vezi a inceput si el sa zimbeasca plangand).
Acum eu ma mai intreb care este diferenta dintre un copil de 2 luni care plange ca nu vrei sa-l iei in brate si unul de 4 ani ca nu vrei sa-i iei acadea. eu zic ca pentru copilul de 4 ani acadeaua e la fel de importanta ca bratele parintelui pentru un copil de 2 luni.
blackgirl0 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui gabitza2005 ... Eu cred ca bebelusii invata de mici ca obtin ceea ce vor prin plans si cred ca devin mici santajisti din timp (pe la 9 luni, fimiu era in premergator, plangea cu mainile pe fata si se uita printre degete sa vada cum reactionez. am inceput sa rad cand am vazut ca ma urmareste si ce sa vezi a inceput si el sa zimbeasca plangand). Acum eu ma mai intreb care este diferenta dintre un copil de 2 luni care plange ca nu vrei sa-l iei in brate si unul de 4 ani ca nu vrei sa-i iei acadea. eu zic ca pentru copilul de 4 ani acadeaua e la fel de importanta ca bratele parintelui pentru un copil de 2 luni. |
Ai spus "bine", insa eu nici macar o rosie nu as strica pe astfel de pareri!
Poate, cu timpul, vei discerne care-i diferenta! 
Qamar spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui gabitza2005 Stiu ca o sa-mi iau rosii in cap DAR: Sunt de acord ca trebuie sa fii alaturi de copilul tau dar cred ca exista si o limita. Poate unii pot sa stea tot timpul cu copilul in brate dar unii nu. Al meu baietel a vut la nastere 4kg, la 2 luni avea deja 6kg si a crescut in continuare cam 1 kg pe luna. Acum nu stiu ce sa zic dar cred ca inainte sa nasc ar fi trebuit sa ma antrenez la sala serios ca sa pot sa stau cu el in brate toata ziua, mai ales ca el cerea asta tot timpul (si afara vroia in brate, si noaptea ) si nu numai tinut in brate - plimbat in brate ca daca ma asezam pe un scaun sau o banca in secunda 2 incepea sa urle. Asa ca recunosc ca l-am lasat si sa planga in momentele cand nu mai puteam. Eu cred ca bebelusii invata de mici ca obtin ceea ce vor prin plans si cred ca devin mici santajisti din timp (pe la 9 luni, fimiu era in premergator, plangea cu mainile pe fata si se uita printre degete sa vada cum reactionez. am inceput sa rad cand am vazut ca ma urmareste si ce sa vezi a inceput si el sa zimbeasca plangand). Acum eu ma mai intreb care este diferenta dintre un copil de 2 luni care plange ca nu vrei sa-l iei in brate si unul de 4 ani ca nu vrei sa-i iei acadea. eu zic ca pentru copilul de 4 ani acadeaua e la fel de importanta ca bratele parintelui pentru un copil de 2 luni. |
tu glumesti?
Your heart is my pińata..
accept92 spune:
Eu inteleg nevoia de siguranta, nevoia de afectiune. Insa nu vad neam legatura cu tinutul in brate. Tinutul in brate cand vrei tu si vreau si eu, practicat ca o forma de afectiune intre altele (superioare cred eu) este ok. Tinutul in brate cand eu nu mai pot si nu mai vreau, devenit o nevoie in sine nu este ok.
Insa mie deja genul asta de subiecte mi se par hartie de muste. In sensul ca in prima postare esti speriat de nu stiu ce ganduri, spui ca toata ziua stai cu copilul in brate, iti faci probleme. Apoi aflu de fapt ca iti face mare placere modul in care relationezi cu copilul, ca lumea din jur iti spune ca poti sa-l mai si lasi, dar pe tine sfaturile lor te agaseaza, ca tu nu vrei sa-l lasi. Inteleg ca iti lipseste de fapt curajul sa le spui acelora in fata ce gandesti, si te descarci aici pe forum. Foarte bine. Dar o problema cu copilul nu ai, el vrea in brate tu vrei si poti sa-l ti acolo toata ziua, ca asa ti se pare normal, asa iti spun instinctele. Ce discutam aici de fapt?
E foarte bine sa faci cum vrei, esti adult si responsabil pnetru copilul tau. Data viitoare cand cineva iti da un sfat necerut (asta e o lipsa de respect) inchide-i gura taios, da-i o lectie si impune-te astfel incat sa nu se mai repete. Alte probleme in cazul de fata nu vad.
Iar eu am luat afirmatia "ma credeti toata ziua asa mi-o petrec cu ea in brate" foarte in serios. Am crezut ca ai o problema. Ce sa-i faci...astea sunt neajunsurile comunicarii pe un forum.