Adam, Eva, Cain si Abel

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns crinuta spune:

Denizel, foarte bine punctat cu lipsa increderii in Dumnezeu, insa, ascultarea este doar efectul, sau consecinta lipsei de incredere, deci motivul pentru care nu au ascultat a fost lipsa de incredere, iar neascultarea a fost efectul, rezultatul.



Crinuta si Rayan

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=4L0eM4tODYc" target="_blank">Asculta




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

Uitasem ceva.

Relatia Adam + Eva (sau ingeri) - Dumnezeu nu are aceleasi caracteristici cu relatia noi - copiii nostri.
Justifica doar ideea ca, da, chiar si un parinte perfect e un parinte in care copilul poate alege sa nu aiba incredere.
De aceea (adica din existenta diferentelor mari dintre parintii umani si Dumnezeu) si intre consecintele lipsei de incredere dintre cele 2 tipuri de relatii este o diferenta uriasa.

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns beren spune:

Citat:
citat din mesajul lui denizel

Beren, a fost si mai demult discutia asta si, la fel ca atunci, nu inteleg de ce se pune echivalenta intre pre-stiinta (lui Dumnezeu) si absenta liberului arbitru.




Intr-adevar, nu e evident de ce sunt echivalente. Si totusi exista aceasta interpretare. O alta varianta este: pentru a intelege scopul final al planului, trebuie facute greseli. Care greseli anume e la latitudinea omului, dar e cert ca vor fi facute. La final, vine si intelegerea.

_
"All we have to decide is what to do with the time that is given us."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns crinuta spune:

Citat:
citat din mesajul lui denizel

Uitasem ceva.

Relatia Adam + Eva (sau ingeri) - Dumnezeu nu are aceleasi caracteristici cu relatia noi - copiii nostri.
Justifica doar ideea ca, da, chiar si un parinte perfect e un parinte in care copilul poate alege sa nu aiba incredere.
De aceea (adica din existenta diferentelor mari dintre parintii umani si Dumnezeu) si intre consecintele lipsei de incredere dintre cele 2 tipuri de relatii este o diferenta uriasa.

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.





In relatia Dumnezeu- creatia sa suprema- omul adica, miza cea mare este mantuirea sufletului.

In relatia parinti-copii, miza este mai mica, deoarece consecintele de regula sunt pamantesti, dar nu intotdeauna.
Un parinte care-si ghideaza corect copilul pe drumul evolutiei spirituale, va avea ca scop final pentru copilul sau mantuirea sa, si va pune asta deasuprea oricarui alt neajuns.
Nu intamplator exista porunca " cinsteste-ti parintii". Practic ei sunt cei care au obligatia morala de a-si ghida copiii pe drumul cel bun, si tot ei vor fi raspunzatori daca nu au facut-o. Nu vor fi insa raspunzatori pentru alegerile ulterioare ale copiilor lor, dar ce vroiam sa punctez este ca, totusi, consecintele pot fi cateodata la fel de mari ca si celelalte, pentru ca daca un copil isi pierde sufletul pentru ca nu a ascultat de parinti, implicit de Dumnezeu, practic traieste cea mai groaznica consecinta.

Crinuta si Rayan

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=4L0eM4tODYc" target="_blank">Asculta




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

Crinuta, eu cred ca el, Cain a regretat sincer fapta lui.
El avea inca o multime de sange albastru :), era prima generatie de dupa cadere si de aceea ma gandesc ca a avut regrete serioase si ca trebuie sa fi fost o cauza serioasa pentru crima aia.

Din Geneza 4-7, inteleg ca el stia exact ce inseamna binele, dar eu ma tot gandesc la maniera in care acesta, binele, i-a fost prezentat de parintii lui.

Daca e sa privim la consecinte, nu se compara consecintele (devastatoare ale) neascultarii lui Adam si Eva cu cele ale crimei lui Cain (probabil ca, pentru Dumnezeu, au aceeasi "valoare").


Citat:
Partea mai proasta este ca toti suportam consecintele alegerii celor 2, nu doar ei 2. Intreaga omenire ( evident si copiii lor) duc aceasta pata.



Noi nu am fi facut ca ei, nu?

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns crinuta spune:

Citat:
citat din mesajul lui denizel

Crinuta, eu cred ca el, Cain a regretat sincer fapta lui.
El avea inca o multime de sange albastru :), era prima generatie de dupa cadere si de aceea ma gandesc ca a avut regrete serioase si ca trebuie sa fi fost o cauza serioasa pentru crima aia.

Din Geneza 4-7, inteleg ca el stia exact ce inseamna binele, dar eu ma tot gandesc la maniera in care acesta, binele, i-a fost prezentat de parintii lui.

Daca e sa privim la consecinte, nu se compara consecintele (devastatoare ale) neascultarii lui Adam si Eva cu cele ale crimei lui Cain (probabil ca, pentru Dumnezeu, au aceeasi "valoare").


Citat:
Partea mai proasta este ca toti suportam consecintele alegerii celor 2, nu doar ei 2. Intreaga omenire ( evident si copiii lor) duc aceasta pata.



Noi nu am fi facut ca ei, nu?

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.






Nu stiu ce am fi facut noi. Tu stii? E greu sa dai cu presupusul cand nu esti in situatia respectiva.


Crinuta si Rayan

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=4L0eM4tODYc" target="_blank">Asculta




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

Citat:
citat din mesajul lui crinuta



In relatia Dumnezeu- creatia sa suprema- omul adica, miza cea mare este mantuirea sufletului.


Oooo, nuuu, nu sunt de acord cu axioma omul = creatia suprema!!!
(Crinutule, nu te superi, da? Stii ca eu sunt mai ratacita, asa :)))



Citat:
In relatia parinti-copii, miza este mai mica, deoarece consecintele de regula sunt pamantesti, dar nu intotdeauna.
Un parinte care-si ghideaza corect copilul pe drumul evolutiei spirituale, va avea ca scop final pentru copilul sau mantuirea sa, si va pune asta deasuprea oricarui alt neajuns.
Nu intamplator exista porunca " cinsteste-ti parintii". Practic ei sunt cei care au obligatia morala de a-si ghida copiii pe drumul cel bun, si tot ei vor fi raspunzatori daca nu au facut-o. Nu vor fi insa raspunzatori pentru alegerile ulterioare ale copiilor lor, dar ce vroiam sa punctez este ca, totusi, consecintele pot fi cateodata la fel de mari ca si celelalte, pentru ca daca un copil isi pierde sufletul pentru ca nu a ascultat de parinti, implicit de Dumnezeu, practic traieste cea mai groaznica consecinta.




Crinuta, eu nu sunt de acord cu ghidarea pe drumul evolutiei spirituale si cu tot ce stiu ca se practica in acest sens (nu ma refer la tine , pentru ca nu te cunosc, ma refer la cei a caror ghidare am vazut in ce consta).

Din ce am vazut eu, ghidarea spre drumul evolutiei spirituale nu mai e o ghidare spre un drum, e chiar intrarea de mana cu copilul pe acel drum, implicarea parintelui in, chipurile, evolutia spirituala a copilului.
Si consider gresita aceasta procedura.
Evolutia spirituala e ceva ce se face de unul singur.
Parerea mea e ca parintii trebuie doar sa povesteasca copiilor despre existenta acestui drum si atat.
Copilul va alege cand intra pe acel drum si daca vrea sa intre.

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

Citat:
citat din mesajul lui beren

O alta varianta este: pentru a intelege scopul final al planului, trebuie facute greseli. Care greseli anume e la latitudinea omului, dar e cert ca vor fi facute. La final, vine si intelegerea.

_
"All we have to decide is what to do with the time that is given us."



Adica, omul e programat sa faca greseli (lasandu-i-se insa libertatea de a alege ce greseli face) pentru a intelege planul care a fost facut stiindu-se ca omul va gresi?

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Grace spune:

Citat:
citat din mesajul lui beren

Citat:
citat din mesajul lui Grace
Eu nu cred ca educatia parinteasca a lui Adam si Eva a avut vreo influenta nefasta asupra lui Cain.
Orice adult este responsabil pt. propriile decizii sau lipsa lor, pt. propriile greseli. Fiecare persoana este unica si deciziile individuale. Orice influente externe care modifica totusi intentiile cuiva, sint circumstante atenuante, fapta ramine si responsabilitatea ramine in continuare personala.


Imi pare rau, dar argumentul e corect intotdeauna cu exceptia asta: e vorba de alegerea intre bine si rau inainte ca notiunea de rau sa fie cunoscuta: Cain si Eva nu aveau un sistem de referinta, ca adultii de dupa ei. Mai sunt responsabili?

_
"All we have to decide is what to do with the time that is given us."

Sint. Stiau de interdictii, cunosteau poruncile.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns crinuta spune:

Citat:
citat din mesajul lui denizel

Citat:
citat din mesajul lui crinuta



In relatia Dumnezeu- creatia sa suprema- omul adica, miza cea mare este mantuirea sufletului.


Oooo, nuuu, nu sunt de acord cu axioma omul = creatia suprema!!!
(Crinutule, nu te superi, da? Stii ca eu sunt mai ratacita, asa :)))



Citat:
In relatia parinti-copii, miza este mai mica, deoarece consecintele de regula sunt pamantesti, dar nu intotdeauna.
Un parinte care-si ghideaza corect copilul pe drumul evolutiei spirituale, va avea ca scop final pentru copilul sau mantuirea sa, si va pune asta deasuprea oricarui alt neajuns.
Nu intamplator exista porunca " cinsteste-ti parintii". Practic ei sunt cei care au obligatia morala de a-si ghida copiii pe drumul cel bun, si tot ei vor fi raspunzatori daca nu au facut-o. Nu vor fi insa raspunzatori pentru alegerile ulterioare ale copiilor lor, dar ce vroiam sa punctez este ca, totusi, consecintele pot fi cateodata la fel de mari ca si celelalte, pentru ca daca un copil isi pierde sufletul pentru ca nu a ascultat de parinti, implicit de Dumnezeu, practic traieste cea mai groaznica consecinta.




Crinuta, eu nu sunt de acord cu ghidarea pe drumul evolutiei spirituale si cu tot ce stiu ca se practica in acest sens (nu ma refer la tine , pentru ca nu te cunosc, ma refer la cei a caror ghidare am vazut in ce consta).

Din ce am vazut eu, ghidarea spre drumul evolutiei spirituale nu mai e o ghidare spre un drum, e chiar intrarea de mana cu copilul pe acel drum, implicarea parintelui in, chipurile, evolutia spirituala a copilului.
Si consider gresita aceasta procedura.
Evolutia spirituala e ceva ce se face de unul singur.
Parerea mea e ca parintii trebuie doar sa povesteasca copiilor despre existenta acestui drum si atat.
Copilul va alege cand intra pe acel drum si daca vrea sa intre.

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.






Denizelule, ma stii de destula vreme de pe forum si stii ca nu sunt suparacioasa, mai ales pentru opinii diferite.
De ce nu crezi ca tu ca omul este creatia suprema? Nu omului i-a dat Dumnezeu dreptul de alege, minte, suflet? Nu pentru om s-a jertfit Isus?
Nu idolatrizez omul, no way, incerc doar sa argumentez expresia cu care nu esti tu de acord.


Referitor la ghidarea pe drumul spiritual, ar fi enorm de mult de spus, pentru ca depinde de religie, depinde de parinti, depinde de N factori, si evident rezultatle vor fi diferite, uneori vor fi dezastruase. However, sunt de acord cu tine ca drumul, intimitatea cu Dumnezeu si-o gaseste fiecare singur, dar, nu crezi totusi ca un copil a caror parinti sunt atei de exemplu va avea mai multe de infruntat pana cand ( si daca) va gasi calea spre EL?
Daca nu ii trasezi totusi drumul de mic, daca nu va invata notiuni elementare de bine, rau, de pacat, daca ca si parinte nu il inveti de mic sa fie generos, sa nu fie ranchiunos, etc, oare acel copil nu va gasi mult mai tarziu, si dupa ce se va lovi de tot felul de probleme, drumul spre adevar?
Cred ca ne referim la acelasi lucru, doar ca tu il numesti povestit, eu il numesc ghidare, indrumare, de fapt e tot aia.
Nu sunt de parere ca trebuie fortat, constrans, etc, pentru ca nici eu nu functionez asa, si cu cat sunt mai batuta la cap sa fac ceva, cu atat resping acel lucru.


Crinuta si Rayan

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=4L0eM4tODYc" target="_blank">Asculta




Mergi la inceput