Scoala vietii ... in doi!
Raspunsuri - Pagina 8
Happy_in_TO spune:
Khrisu, sint de acord cu olympia, a analizat bine. Alin a ales o alta lume in care noi nu incapeam.
Olympia, data viitoare daca intilnesc vreun pretendent, vin cu el de mina la tine... 
inbox spune:
pentru Happy_in_TO si pentru toate fetele care au avut puterea sa treaca peste o despartire/divort, sau care chiar daca nu au gasit puterea asta inca sa fie convinse ca toate au rostul lor si poate asa e mai bine!
Stiu cat este de greu de la mama mea, care chiar daca stia ca nu mergea ceva si chiar daca ea a spus stop, a fost bulversata total, si la ai mei a fost un divort "frumos" de comun acord, fara certuri, scandaluri, bunurile au fost impartite prin partaj voluntar si fiecare a lasat de la el cat a putut! Dar nu o sa uit starile ei de depresie, sentimentul de esec, faptul ca dintr-o femeie veselea, deschisa, comunicativa, cu capul pe umeri se trasformase intr-un om de nerecunoscut, a zacut efectiv saptamani intregi, nu o mai motiva nimic sa mearga mai departe, dar si-a revenit in timp, si-a refacut viata cu un om extraordinar, se potrivesc de minune ...insa, regretul ca nu a avut din prima familia care si-a dorit-o mai iese la iveala, ca si cand ar fi fost ceva in neregula cu ea! NU E ASA!
Mai citeam undeva ca un divort este mai dureros decat moartea partenerului...si eu cred lucrul asta!
Cred ca ar mai fi ceva de adaugat referitor la subiect, sintetizand, cei doi parteneri sa inteleaga ca familia lor sunt ei doi si eventualii copii, ceilalti , parinti, frati bunici etc sunt neamuri care ii ajuti/te ajuta la greu ( acu depinde ce intelege fiecare prin acest " la greu", eu le inteleg pe acelea de forta majora ca sa zic asa -boli, accidente, ca a ramas omul fara serviciu o perioada). Am vazut multe familii cvare au ajuns in pragul disperarii si chiar al divortului din cauza implicarii nemurilor in gestionarea crizelor si a problemelor cuplului, - fie ca se baga sa ajute fie ca se ofera cuplul sa-i ajute, toate au o limita!
Si ieri ma gandeam la lecturi, si la ce sa citim, pana la urma obiceiul de a citi, de a ne informa- ne ajuta, asa cum ne ajuta experienta, dar sa ramai ancorat in realitate, ca daca citim Sandra Brown si visam la Feti Frumosi din lacrima....
Asta mi-a adus aminte de o faza, cand eram gravida, cu apartamentul in renovare si munceam pe rupte sa ne mutam inainte de venirea printesei, ma viziteaza o prietena care mi-a zis ca ea cat va fi gravida nu va face nimic, ca vrea de la sotul ei sa ii aduca mancarea la pat, sa alerge in creierii noptii sa-i cumpere ce viseaza ea etc, pentru cateva momente m-am gandit ca "uite ca nu profit de perioada asta"....e si s-a casatorit, si a ramas gravida si ii zic: "mai tii minte ce ziceai", a bunfnit-o rasul.
"Un parinte nu este cineva pe care sa tesprijini, ci cineva care te scapa de tendinta de a te sprijini !"
inbox spune:
Am facut doua mesaje fiindca am tendinta de a ma intinde la vorba si pierd sirul!
Vroiam sa zic, ca e interesant de vazut si punctul de vedere al bisericii. Nu rup usile bisericilor, dar am avut ocazia sa mergem intr-un tur in Moldova si sa vizitam manstirile de acolo, eram imediat dupa casatorie si stiu ca primeam tot felul de sfaturi ( cum auzeau ca dabea ne-am casatorit, calugarii, preotii veneau cu cate un sfat), pe noi ne cam distrau, dar le ascultam cu drag. Stiu ca un calugar ne-a spus ca " a saptea cale a mantuirii este casatoria, si ca e un drum greu ca orice drum catre mantuire" ( sotul meu bineinteles ca imediat a intrebat care sunt celelalte 6 cai, si apoi se vaieta la mine ca a ales cea mai grea cale :) )!
Acuma cine se pricepe mai bine poate sa completeze despre parerea bisericii, eu am citit o singura carte " Viata de familie" -Parintele Paisie. Se merge pe ideea la bine si la greu ( indiferent cat de greu ca asa ti-e dat sa tragi) pana la moarte, dar sunt destule sfaturi utile!
"Un parinte nu este cineva pe care sa tesprijini, ci cineva care te scapa de tendinta de a te sprijini !"
olympia spune:
Happy, 
! Cred ca ar trebui sa-ti scrii povestea. Eu de cate ori citesc fragmente din ce povestesti parca vad un film...
De multe ori, chiar daca reusim sa vedem un om cu toate fetele lui, nu realizam cat cantaresc ele in economia fiintei lui. Stim ca are o slabiciune sau o rana nevindecata dar nu ne dam seama cat e de vulnerabil din acea cauza decat in anumite situatii, cand acea parte preia controlul. Probabil ca Happy a stiut ca sotul sau isi adora tatal si ca e tentat de apropierea de personaje mai dubioase, dar l-a crezut destul de puternic sa gestioneze asta si sa nu le afecteze viata de familie. Nu era o asteptare realizabila pentru ca pornea de la o contradictie profunda intre cele doua tipuri de valori.
Acu' din fericire chestia asta functioneaza si in sensul bun. Happy s-ar putea sa intalnesti un tip care sa nu te faca sa-ti ticaie inima din prima, dar pe care daca-l vei pastra prin preajma, s-ar putea sa-l reevaluezi cu totul altfel la un moment dat. Sa descoperi o fata a lui, mai putin vizibila dar care sa te faca sa zici "dar eu asta cautam de fapt"...
Stiu pe cineva care nu parea prea incantata de tipul cu care era, era atrasa dar nu convinsa. A avut la un moment dat ocazia sa citeasca un jurnal vechi al tipului, si ce a descoperit acolo a facut-o sa se indragosteasca definitiv si irevocabil 
Si-a zis "pai eu asa vreau sa fiu iubita, de un astfel de om", ea nu-l vazuse in acea lumina pana atunci, el parea mai rece, mai neimplicat, se ascundea, ca "sufla si-n iaurt" in urma unei iubiri nefericite.
Bee, de ferit n-avem cum sa ne ferim copiii, dar cred ca daca apucam sa sadim ceva bun si folositor in sufletele lor, acel ceva o sa sune alarma la nevoie si copilul va vedea calea de urmat.
Nici eu nu-s prea linistita sa mi-i inchipui pe-ai mei in ipostaze prin care am trecut, de-aia ma si agit pe-aci in cautare de idei 
Pene colorate... cate putin din toate!
olympia spune:
Inbox, "la bine si la greu" daca vor amandoi asta, ca stiu si familii in care ele nu divortau pe considerente crestinesti iar ei erau demult plecati cu sufletul din sanul familiei si mutati deja intr-o alta!
Pene colorate... cate putin din toate!
n/a spune:
o alta TEOREMA ar fi sa ne invatam copii sa spuna stop la timp, sa stie sa renunte cand nu sunt doriti, sa cantareasca bine relatia si sa isi ia timp s aia deciziile la rece nu in mijlocul evenimentelor
olympia spune:
"Sa stie sa renunte cand nu sunt doriti" e o lectie destul de amara, dar cu cat o inveti mai devreme cu atat mai bine. Daca primele doua iubiri din copilarie-adolescenta sunt nefericite sunt sanse mari sa "te vaccineze"
Pene colorate... cate putin din toate!
n/a spune:
olympia, nu numia ca e amara, dar ne e greu sa recunoastem ca nu suntem dorite. parca avem un val pe ochi. Probabil ca doare atat de tare ca nu putem admite.
Recomand cu caldura filmul pe care tocmai l-am downloadat de pe un site free si mai scoala vietii decat asta nu se poate:
"HE'S JUST NOT THAT INTO YOU"
Este cat se poate de actual pentru ce discutam acum si cine are ocazia si vointa sa-l vada.... e prea adevarat.
n/a spune:
concluzia.... invatam reguli despre relatii, dar pana la urma.... vrem sa fim exceptia. Frumos. Ideea e ca nu tre sa ne pierdem speranta!!!!!!!!