Scoala vietii ... in doi!

Ideea mi-a venit, adaugand intamplari citite pe DC la povesti de viata auzite de-a lungul timpului sau traite de persoane apropiate.
Pentru multi pregatirea pentru viata de cuplu incepe in adolescenta prin suita de relatii avute de ei, sau de prietenii apropiati ce le fac confidente. Filmele, lecturile, exemplele oferite de parinti sau alti adulti din anturaj, pot fi si ele folositoare... Eu mi-amintesc ca eram interesata de aspectele astea, studiam in dreapta si-n stanga modele de familii ce mi se pareau de succes.
Pentru altii insa, preocuparea nu exista si cam totul e lasat in seama norocului. Un esec al unei relatii e considerat doar o intamplare nefericita, fara cauze sau invataminte trase, ingroparea unei persoane intr-o relatie de abandon in fata unui partener, poate abuziv, e la fel, privita ca o fatalitate, o serie de "plase" aparent fara sfarsit carora le cade victima cineva sunt privite simplu ca ghinioane!
E o fuga de adevar in toate astea dar si lipsa unei pregatiri minime in a-i evalua pe cei alaturi de care pornesti la drum. Nu doar in momentul alegerii lor, ci permanent de-a lungul unei vieti in doi.
Cam la asta ma gandesc si la ce as putea face pentru a-mi instrui copiii din timp vis-a-vis de tema...


Pene colorate... cate putin din toate!

XIO spune:

Cam greu sa ii instruiesti pt. ca nu alegem pe cine sa iubim (din pacate). daca esti indragostit, asta e .Daca ai o doza de obiectivitate si analizezi cu mintea , nu cu inima, e mai bine.
Oricum pana sa ajunga un om sa reuseasca orice trebuie sa dea singur cu capul de prag/usa/tavan samd.

Daca stau bine sa ma gandesc , cand eram mica si imi placea de cineva (evident de mai multi) faceam liste impreuna cu parintii , strabunica , bunica sau cine se nimerea. Cu + si - , de genul
-Petrica : se poarta frumos cu fetele si invata bine , dar m-a tras de par
Asta mi-a venit acum in minte dar erau lucruri serioase atunci.



***Fur is for petting**
http://www.xfactor.ro/#tp (produse eco)
http://www.adoptiicaini.ro/adoptii-virtuale/
http://www.adoptiipisici.ro/adoptii-virtuale/

http://freecycletm.ecosapiens.ro/

http://accesoriisihaine.blogspot.com/

http://www.4animals.ro/ajuta.html

n/a spune:

Super tare subiect. UIte de asta vin eu pe forum, ca eu nu am avut posibilitatea nici sa compar , nici nu am avut discutii de genul cu parintii. Din punct de vedere al maica-mii daca imi placea de vre-un baiat eram o vagaboanta, iar discutiile despre baieti in casa erau strict interzise, ca si cum nu era ceva normal. Am invatat de la prieteni sau am intrebat pe ici pe colo cunoscuti, insa abea acum doua seri am auzit la televizor o chestie foarte interesanta, pe care sincer nu o stiam: nu e deajuns sa stii sa gatesti si sa faci curat.... tre sa inveti sa te porti cu un barbat, sa fi diplomata, sa fi cuceriotare, sa stii cum sa-l iei si ce sa faci sa il pastrezi, tre sa inveti cum sa vorbesti in societate, sa nu te faci pe tine si pe el de ras...... altfel nu ai sa faci nimik in viata.

Acum intrebare: de unde sa invat asta? Unii au nativ in ei. Au un simt aparte. Intuiesc un stil aparte de a se purta cu x sau cu y, sau stiu sa se modeleze dupa anumite situatii. Stiu ce sa caute la un partener, de ce fel de oameni sa se fereasca. Eu cand m-am maritat habar nu aveam ca relatiile dintr-o casnicie pot degenera in halul in care au degenerat la mine, si habar nu aveam ca totul depinde foarte mult de a cunoste foarte bine pe cineva. Am crezut ca e deajuns sa iubesti si sa fi iubit si apoi sa fi de buna credinta, sa aplici ce te-au invatat ai tai sa faci (sa faci bine si sa eviti sa faci rau) si totul iese minunat.

Cand am inceput sa scriu pe forum vorbeam de o anumita edicatie sociala pe care o caut pe forum pentru a invata ce nu e ok in viata mea si pentru a intelege de ce nu merge casnicia mea. Pretul a fost sa ma expun foarte mult si sa fiu judecata de oprodul public, foarte aspru, chiar catalogata in fel si chip, dar eu consider ca mi-am atins scopul. Am avut un start din care sa-mi fac o asa zisa "stiinta" despre relatiile de cuplu, pentru ca sa las mai departe mostenire copilului meu.

Se zice ca casnicia este ca o loterie. HMMMMMMM!!!! cum nu se poate mai gresit. Intradevar nu poti sti cum pot iesi lucrurile, ca nimeni nu este clarvazator, insa ceva semne ca poate iesi rau tre sa inveti sa vezi. E ca si cum m-as duce sa mananc o fructa dintr-un copac de care nu am mai auzit in viata mea, fara sa stiu daca e sau nu otravitor. Faza e ca nu mai suntem pe vremea lui adam si eva. Avem posibilitatea sa aflam de la altii, suntem civilizati, informatia este un mod de viata. Si nu e sa zici ca ne mai permitem sa fim ignoranti, pentru ca urmarile sunt prea grave si ar insemna ca suntem total irespnsabili si prosti daca nu ne-am da silinta.

Eu a trebuit sa ma parte de un esec in casnicie si sa am colateral damage copilul rezultat ca sa ma trezesc si nu e nimik de admirat in asta.

Nu vreau sa plateasca si fata mea acelasi pret si l-ar fi platit daca eu nu m-as fi trezit. Acum voi sti ce sa-i spun, voi vedea ce modalitate aleg..... si uite asta o putem invata cu totii aici pe forum.... dar un lucru e sigur. E un avantaj pentru viitorul ei. Se zice ca norocul si-l mai face si omul cu mana lui!!!!!

Cate casnici stiu eu ca sunt ok? Nici una. Toate sunt fortate. Mie nu mi-a fost dat sa vad pana acum o casnicie pe care sa o invidiezca e ok, dar am admirat casniciile care au durat. Nu-mi explic de ce pentru ca nu e nimik de admirat la o casnciie care dureaza no metter what, ci admirabila este o casnciie unde exista armonie, solida. Eu una asta vreau sa invat cum se face.

Sunt multe de zis si de invatat. Si cel mai tare ma ataca ca nu ai cum sa vezi unde ai gresit decat daca vezi altceva, pentru ca daca ai fi stiut ca felul in care ai abordat tu problema e gresit... nu ai fi facut greseala. Se constata ca e gresita o anumita abordare dupa ce vezi consecintele, dar multe dintre noi desi vedem consecinte negative nu ne dam seama ce s-a intamplat.

Si multi te bat pe umar si-ti spun: "e, treci mai departe, SPER sa fi inteles ceva si sa fi invatat ceva din ce s-a intamplat". Si totusi cel in cauza ramane ca prostul si merge mai departe, depaseste momentul, si o ia probabil de la capat, dar habar nu are ce are de facut sa evite un nou dezastru.

Eu nu vreau sa raman atat de ignoranta, dar nici nu am gasit nicaieri raspunsul. Nimeni nu stie sa-mi explice, pentru ca nimeni nu are timp sa se preocupe atta de serios de o problema tata de grea si de viatala.

Toata lumea considera ca viata e extrem de grea, dar nimeni nu sta sa analizeze cauzele sis a gaseasca solutii.
O fi oare biblia o incercare de a sintetiza niste principii, un fel de manual pentru viata? Daca e asa, atunci ar trebui actualizata pe un limbj simplu, acesibil tuturor, fara coduri si simboluri, si parabole si efecte mistice, manipulari gen sfarsitul lumii cu balauri si peceti, calareti cu dezastre naturale cu apa insangerata si altecele.

Dar cine detine adevarul despre binele si raul umanitatii si cine are timp si radare si minte destula sa stea sa analizeze adevarurile general valabile care ar duce catre plenitudine?

Cred ca am plictisit teribil audienta!!!!!

delphin spune:

Pt. Diana in special...cand l-am cunoscut pe sotul meu(un om adorabil)m-am temut ca nu va sta mult langa mine, o copila zapacita. M-am lasat dusa de val si in viata m-am ghidat mereu dupa "respecta si vei fi respectat" si "ce tie nu-ti place, altuia nu-i face". Si nu accept sub nici o forma chestii ce nu-mi convin, nu-mi sunt pe plac...
Faza de revelion la un super restaurant. Participanti vreo 800 de pers.

Langa masa noastra un grup de chefuitori incep sa agite sticlele de sampanie si sa se ude unii pe alti. Sigur ca sampania a ajuns si pe mine si pe sotul meu. Nu am acceptat asa ceva. Am venit acolo sa petrec frumos nu sa fiu stropita de niste neciopliti. Pt. mine asta reprezinta astfel de manifestari, chiar daca e noaptea de Revelion si e petrecere.
Cel care a facut gluma a inteles din privirea pe care i-am aruncat-o si a venit sa se scuze. I-am spus clar ca nu-i accept scuzele...si sa nu mai continuie ca discutam altfel.
Mai tarzior, o duduie, tot de la masa respectiva, iar a avut chef de udat , dar de data asta nu a ajuns pe mine, o singura privire si duduia s-a asezat. Mi-am luat sticla de sampanie de pe masa si m-am dus si am intrebat-o daca vrea sa faca dus cu sampanie pot sa o rezolv imediat. Ii torn si sticla mea in cap
Stii ce frumos au decurs lucrurile apoi?
Toate astea ca sa-ti spun ca in cuplu ca si in societate trebuie sa respecti si sa te faci respectata.

olympia spune:

Pe cand incepusem eu sa devin interesata de subiect, citeam ca o nebuna cam tot ce-mi pica-n mana, de-a valma: Balzac, Flaubert, Zola, Hemingway, Jack London, Somerset Maugham... Era pe-acolo analiza a relatiilor de cuplu la greu, asta realizez acum, atunci le devoram pur si simplu.
Am inceput asa sa descifrez care sunt semnele ce anunta ca ca unul din parteneri se departeaza treptat, am vazut distanta de la suferinta celui parasit pana la reactia sa de uimire ca a putut trai astfel, abia dupa ce tot chinul s-a consumat.
Si mi-am dat seama ca cel mai important lucru e sa privesti realitatea in fata, asa cum e, nu cum ti-o doresti sau cum ai tendinta sa ti-o construiesti in minte. Daca te imbrobodesti in iluzii si investesti disproportionat sigur vei fi dezamagit.




Pene colorate... cate putin din toate!

olympia spune:

Citat din Xio :
"Cam greu sa ii instruiesti pt. ca nu alegem pe cine sa iubim (din pacate). daca esti indragostit, asta e"

Ba alegem, Xio. Sau ar trebui sa invatam sa o facem. Sigur ca in prima faza, de minte necoapta toate inimile bat pentru cel/cea mai populara, pentru cel mai haios la petreceri, pentru cel/cea mai sexy. Dupa ce incep dezamagirile, cernem altfel, ridicam stacheta, cantarim ce avem nevoie in mod real.
Si-l cautam pe acela alaturi de care "sa trecem padurea"!
(QAsta e o vorba pe care am auzit-o cu un an sau doi inainte de a ma marita si am considerat ca merita retinuta.)


Pene colorate... cate putin din toate!

liliana83 spune:

Noideea am citit ce-ai scris tu si nu pot sa-ti dau dreptate in totalitate. Uite, eu am o mama cu care in adolescenta comunicam fff bine ( si-acum comunicam bine dar parca atunci eram si mai apropiate), mi-a dat foarte multe sfaturi bune, unele de moda veche , ca na , asa a fost ea crescuta, si tot m-am lovit de multe ori cu capul de pragul de sus... si nu-mi pare rau , pentru ca in felul asta am reusit sa invat din propriile greseli , sa simt pe pielea mea daca a avut dreptate intr-o privinta sau alta, si , daca-am luat o decizie , indiferent daca ulterior s-a dovedit a fi buna sau rea, am avut multumirea sufleteasca c-a fost alegera mea.
O reteta general valabila a vietii fericite sau a unei casnicii fericite eu cred ca nu exista, deoarece noi, oamenii suntem diferiti si ne ghidam uneori in viata dupa principii diferite.
Spuneai ca n-ai cunoscut oamnei care sa aiba o casnicie perfecta.Ei bine, eu am cunoscut : este vorba despre nasii nostri de cununie, si asta nu pentru ca ei ar fi niste oameni exptraordinari(recunosc ca nasa-mea m-a scos din pepeni de f multe ori) dar ei doi se potrivesc ff bine, ii vad cum se inteleg doar din priviri, intr-un cuvant sunt foarte compatibili din aproape toate punctele de vedere.Deci parerea mea este ca pentru a avea o casnicie fericita cei doi trebuie sa rezoneze la fel.
Acum, dupa 4 ani de casatorie si 6 de cand sunt cu sotul meu , cred ca acest lucru se paote si invata daca exista o oarecare compatibilitate, deoarece privesc in urma si vad ca am facut uneori greseli atat de mari , de mi-e atat de rusine ca-mi vine sa bag capul in nisip ca strutzul , dar pe care nu le-as mai face nicodata. Imi amintesc ca aveam prostul obicei sa-mi tachinez sotul uneori cand ieseam cu prietenii sau sa-l critic spre deliciul celorlalti ,enorma greseala, atunci nu intelegeam de ce sotul ar trebui sa se supere pe atata lucru , dar recent am vazut un cuplu care facea la fel , si m-am gandit cat de prost se putea simti respectiva persoana incat imi venea mie sa-l strag de gat pe partenerul ei..
Eu totodata sunt de parere ca inainte de a se casatori , indiferent cat de intensa este dragostea si fluturasii din stomac , este bine sa locuiesti pentru o perioada cu partenerul. Chiar pentru o perioada mai lunga, deoarece astfel vei avea ocazia sa-l cunosti in totalitate. Stiu ca sunt si cazuri in care cei doi s-au inteles foarte bine ani la rand si dintr-o data a aparut "ceva" si totul s-a stricat, asta este , in principiu nu cred sa existe o reteta de fericire valabila pentru toata lumea.

olympia spune:

Mai eu cunosc femei care s-au decis sa se marite, incurajate de mame care ziceau:
"Ia-l mama, ca vorbeste frumos, are facultate si nu fumeaza!"

Ca era un mare fustangiu, cumplit de zgarcit si de orgolios, ca a ajuns s-o bata si s-o umileasca din ce in ce mai rau, mancandu-i asa aproape 25 de ani din viata, astea le-a aflat in timp, treptat si si-a macinat sufletul ramanand casatorita pana ce au divortat-o practic copiii, satui de cosmarul din casa.
Semne din care putea citi cu cine are de-a face au existat inca dinainte de casatorie, dar ea a preferat sa creada ca i se pare. Ca n-are nicio semnificatie ca oriunde mergeau plateau "nemteste", ca el era secretos cu veniturile lui si nu numai, ca desi era cu ea la masa, ii umblau ochii dupa altele...


Pene colorate... cate putin din toate!

XIO spune:

Olympia , zau ca nu alegem de cine ne indragostim
Dragostea nu e rationala, de-aia si vezi atatea exemple variate.
IUbesti o pers. si gata , ce poti face este sa hotarasti daca ramai cu ea sau nu .
E trist daca il iubesc pe Xulica batausul care la fiecare 2 zile imi da un pumn de control , dar pot alege sa plec , sa-l uit si sa fiu cu altcineva.

***Fur is for petting**
http://www.xfactor.ro/#tp (produse eco)
http://www.adoptiicaini.ro/adoptii-virtuale/
http://www.adoptiipisici.ro/adoptii-virtuale/

http://freecycletm.ecosapiens.ro/

http://accesoriisihaine.blogspot.com/

http://www.4animals.ro/ajuta.html

Tala spune:

cu ocupatia de cautat exemple de 'asa da' si 'asa nu' m-am indeletnicit si eu inca de pe la 9 ani, dar atunci cautam sa invat sa fiu un parinte bun (intuiam eu ceva in ce-i privea pe ai mei). N-a fost greu sa observ nu mult mai tarziu ca nici ca si cuplu nu sunt buni de exemplu (tot ai mei parinti).
Din pacate nu sunt nici mama perfecta si nici sotie perfecta, dar ma straduiesc. Am un plus, si acela ca nu renunt la introspectie (poate prea multa uneori) si mi-am ascutit simtul de observatie la maxim. Singura concluzie trasa, nu chiar incurajatoare, este insa ca daca detectezi un exemplu de 'asa nu' ai sansa se eviti reeditarea lui in propria viata dar ti-au mai ramas infinte alte posibilitati de a gresi, caci suntem unici, nu? in combinatie cu alti unici.
Important este sa nu incetam sa ne analizam pe noi si viata noastra fara pauze pt ca astfel putem indrepta cate ceva si nu sa ne adancim in greseli si ignoranta ca un alcoolic care a capitulat in fata viciului.
Olympia, eu ma ingrozesc vazand cu ce repeziciune trece timpul si eu sunt nepregatita total parca la capitolul instruirea copilului meu pentru viata. Ca si exemplu, nu cred ca sunt exemplu rau (sper) dar totusi am o viata ok din 'greseala', intamplare mai corect, sau pentru ca ma iubeste Dumnezeu....Cred ca ma voi focusa pe incurajarea baietelului meu sa observe si sa nu-si anihileze simtul intuitiv, si mai invat si eu pe parcurs....

mamica de sef mic (08.09.2006)
Bucurie!

liliana83 spune:

Foarte rau ca exista astfel de mame .Ai mei parinti nu s-au bagat niciodata in relatiile mele , daca le placea de prietenul meu imi spuneau , daca nu imi dadeam eu seamam , dar n-au incercat sa ma influenteze niciodata. Chiar imi amintesc ca eram in anul intai si-am aflat ca prietenul meu care era cu un an mai mic si cu care aveam o relatie de doi ani ma insela. Sau mai bine zis isi gasise pe altcineva eu fiind la Iasi iar el in alt oras. Am suferit foarte mult atunci , si, intr-o dimineata m-a gasit tata plangand , m-a intrebat ce am si i-am povestit , si-atunci mi-a zis ca lui personal nu i-a placut niciodata de el , de caracterul lui , de faptul ca era mai mic ca mine si el considera ca barbatul trebuie sa fie mai mare, dar ca nu mi-a zis nimic , ca sa nu spun eu ca vrea sa-mi controleze viata .. si m-a surprins foarte tare atunci.
Ok, inteleg sa-si dea o parere, dar aproape sa-ti impuna cu cine sa te casatoresti sau nu mi se pare total deplasat. Eu ii voi lasa libertate de decizie copilului meu asa cu mi-a fost lasata si mie si sper c-o sa aiba capacitatea de a alege singur binele de rau.