Manipularea copilului

Mediajust spune:

Inaioana, imi pare foarte rau de ce se intampla cu copiii tai.
Inteleg si punctul tau de vedere, experienta ta nu este una usoara pentru nicio mama.

Dar:
Jurisprudenta nu face izvor de drept in Romania. Dat fiind ca nu exista pronuntari unitare, nu poti spune ca "nu asa judeca o instanta din Romania" (dupa acelasi principiu, iti arat 1000 de hotarari pronuntate favorabil).

Invocarea art. 109 C. Fam. nu are nici cea mai mica relevanta in cazul Ellei (n-are rost sa intru in amanunte). Daca imi arati o singura hotarare prin care instanta interzice stabilirea domiciliului in strainatate pe acest 109, eu il inghit cu judecator cu tot. Nu discutam aici de decadere, ca sa nu spun ca a pleca in alta tara nu inseamna lipsa de devotament.

Situatia doamnei la care faci referire este total diferita de a Ellei. Mama este cea care a luat copilul ilegal, fara acordul tatalui - si de aici incolo lucrurile s-au complicat urat.

Audierea minorului sub 10 ani este extrem de rara. Legea 272/2004 da DREPTUL copilului de a CERE sa fie ascultat, si instanta este singura in masura sa dispuna asta daca considera NECESAR (deci nu la cererea partii) pentru solutionarea cauzei.

In final, daca tatal vrea sa amane o vreme plecarea, o poate face. Pentru a o bloca definitiv insa ar trebui sa i solutioneze favorabil actiunea de reincredintare intai - care actiune deocamdata nu a fost avansata, si daca ar fi - sunt curioasa ce s-ar invoca in ea (exclus plecarea, cred ca este evident. Instanta nu judeca pe fapte viitoare).

Nu vreau sa continuam discutia pe aspecte "tehnice" - in primul rand pentru ca subiectul Ellei este altul (m-a luat pe mine gura pe dinainte si am raspuns unei intrebari, si s-a alunecat spre zona asta), si in al doilea rand ca Ella beneficiaza de consilierea unui avocat pe care, cel putin la acest moment, il crediteaza cu incredere. Este nevoie de precautie, dar si de calm in gestionarea acestei situatii, si nu de scenarii negre si trimiteri la jurisprudente care arunca in disperare orice urma de luciditate.
(Mie intuitia imi spune ca va merge mai usor decat crede Ella - si abia astept sa scrie ca asa a fost).

mimitete spune:

Elle, multa putere sa treci cu bine peste asta. Si eu as incerca sa am o discuie cu copilul sa-i explic cum va fii viata in Canada dar desi acum e momentul sa-l "cuceresti" mi-ar fii frica sa-i fac o imagine prea feerica. Presupunind ca nu veniti cu citeva sute de mii de $ la purtator, inceputul e dificil, mai ales pt un copil care nu stie limba si se simte strain si fara prieteni. Si posibilitatea vizitarii tatalui de citeva ori pe an este cu semnul intrebarii caci biletele de avion sint scumpe si la inceput esti strimtorat cu banii si incerci sa-ti faci un loc al tau, in primul rind sa-ti gasesti de lucru.
Mediajust a punctat f bine eventualele intrebari pe care le-ar pune avocatul lui, eu zic sa te pregatesti f bine sa raspunzi la ele ca sa-l convingi pe judecator ca ii este mai bine copilului cu tine in Ca.

maru spune:

mimitete, Eleseb vine sporsorizata aici, sotul ei este deja in Canada, daca imi aduc eu bine aminte. Ea vine la ceva stabil, sigur vor fi jucarii, sigur vor fi plimbari, sigur vor fi niste actiuni de acomodare a copilului si a mamei cu noua situatie, cu noua familie, si sotul mai are 2 copii dintr=o casnicie anteriora, nu stiu daca ii are incredintati lui sau ii vede la weekend.
Asa ca e liber la descris o camera plina de jucarii, joaca multa, plimbari peste tot, dar si o limba straina, copii la scoala care nu te inteleg ( daca merge la Montreal situatia e un pic mai usoara, vezi clasa pregatitoare de invatare a limbii franceze, inexistenta in Ontario), sa nu uitam de masina cool si tot asa...

columbiana spune:

eu intelesesem pe dos informatiile: sotul Ellei este canadian dar ei traiesc deocamdata in Romania, ea deja lucreaza pentru un angajator canadian; prin prisma asta si nu a emigrantului obisnuit am scris postarea anterioara, Mihaela.

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

mimitete spune:

pardon, nu cunosc datele problemei. Am crezut ca este emigrarea tipica.

Mik spune:

Elle, e foarte clar ca copilasul tau sufera de ceea ce i se intimpla. Fostul sot se poarta urit si iresponsabil.
Eu nu ma pricep la divorturi ca sa-ti dau vreun sfat (Mediajust o face foarte bine). L-as duce insa la psiholog si l-as lasa pe mina psihologului si apoi as avea cu psihologul o discutie dupa. Nu stiu in ce masura un cerificat scris de psiholog ti-ar fi util.

Curaj !

Elle_seb spune:

Mediajust, iti multumesc pentru interventie, m-a mai linistit un pic. Postarea Inaionei a fost cam ca o tigaie in freza, ca sa ma exprim mai plastic. (No offence Inaioana, doar ca ce mi-ai scris m-a facut sa incep sa brodez scenarii in capul meu, sunt convinsa ca nu iti este usor deloc )

mimitete, nu mergem cu cateva sute de mii de dolari la purtator, este clar. Stiu exact unde merg si ce ma asteapta si am marele noroc ca sotul meu este matur, are suficienta experienta cu copiii si va face ca acomodarea copiilor sa fie lina.

Maru, intr-adevar, vin sponsorizata, sotul meu este deja acolo de cateva luni, am fost si eu 5 saptamani in Canada, doar cu fetita, m-am intors in octombrie. Sotul mai are 2 copii din casnicia anterioara si ii sunt incredintati mamei.

Am inceput deja sa-i povestesc copilului cam ce ne va astepta acolo, mai ales ca acum suntem in cercetare a pietei in vederea achizitionarii unei case pentru familia noastra numeroasa si avem liber la vise si la planuri.

Ana Stroe, am trait impreuna in Romania (aici ne-am si cunoscut de altfel, el a stat 4 ani la noi in tara), acum e in Canada, pregateste terenul acolo.

Mik, copilasul meu sufera de fiecare data cand trebuie sa-l iau de acolo. Insa ce ma bucura enorm este ca ii trece in scurt timp, odata ce este efectiv langa mine, uita de toate. Acum e super ok, e vesel, ne-am jucat impreuna, parca nici nu am trecut peste furtuna de ieri si alaltaieri, mi-a spus iar ca abia asteapta sa plecam impreuna in Canada, "dar nu mai plecam odata?" (de unde acum 2 zile, cand l-am luat, primul lucru pe care mi l-a spus cand am ajuns acasa a fost ca el s-a razgandit, el nu mai vrea sa mai mearga cu mine in Canada, va dati seama ca mi-a picat cerul pe mine cand l-am auzit)


Elle

_
www.immunocalromania.blogspot.com/" target="_blank">Pentru un sistem imunitar puternic

mimitete spune:

Elle, parerea mea este sa aplici numai vizitele reglementate la partaj, deci mai rare caci se pare ca e cam brainwashed copilul in aceste vizite si e mare pacat ca un adult se joaca cu asta numai ca sa se razbune.
Astfel de tati (sau mame ca sa nu generalizez) nici macar nu sint pregatiti sa-si asume responsabilitatea cresterii unui copil atita timp cit el mai sta inca cu mama si tata dar ii place sa se razbune pe tine prin copil.

Eu iti doresc mult succes si sa iti vezi visul cu ochii.

inaioana spune:

Mediajust, mi-a fost dat sa vad intamplator asemenea audieri ale unor copii chiar de 6 ani (rezumatul din dosare) in realitate in ultimele luni (nu in procesul meu). Nu stiu cat sunt de rare la nivel statistic dar atata vreme cat ele exista si conteaza sunt de luat in seama teoretic.
Art 109 nu are legatura cu cazul (in sensul ca nu poate fi invocat in procesul de reincredintare), cred ca nu am reusit sa explic prea bine ce vroiam sa spun. Sincer cred ca acel articol e o reminiscenta comunista, vroiam sa reflect cu el un anumit tip de gandire al legiuitorului privind minorii si familia in general.
Despre situatia doamnei despre care vorbeam, eu nu stiu sa fi luat copilul fara acordul tatalui (cum ar fi iesit din tara astfel, avand in vedere ca nu avusesera proces de incredintare dupa divort?), dar poate tu cunosti mai bine datele problemei, eu recunosc ca am vorbit cu ea mai putin despre cele legale decat despre alte aspecte.

Elle_seb, imi pare tare tare rau ca ai perceput postarea mea asa dur. E adevarat ca am vrut sa iti descriu posibile aspecte negative si sper din suflet ca ele sa nu existe sub nici o forma.Nu am sa revin asupra lor si nu am sa continuu cu asta, am sa revin ontopic.
Un psiholog ar putea sa ajute copilul si da, un raport de la el iti poate fi folositor in instanta. Nu ca sa arate ca ii e rau la taica-su, ca sa arate ca e ok si securizat emotional la tine.
Pe de alta parte, sigur ca as incerca sa ii arat ce bine vafi in canada, dar personal eu nu m-as fixa doar pe asta. Adica nu as incerca sa "licitez mai mult ca tatal", pentru ca mie nu mi se pare ca astea sunt valorile in care trebuie sa creasca un copil si nu sunt cele care ii fac bine pe termen mediu si lung. Eu as strange cat mai mult legatura emotionala cu el, cat si a lui cu familia mea, i-as da lucrurile importante pe care tatal lui nu i le poate da, alea care nu sunt materiale. L-as face sa simta siguranta emotionala alaturi de familia mea, sa se simta foarte iubit, foarte important, sa aiba incredere, sa invete sa aprecieze armonia familiei, echilibru si previzibilitate. Astea se construiesc in timp dar dureaza o viata si nu cateva luni ca o jucarie noua. In aceste conditii eu consider ca ii dai lucruri ce va vor fi folositoare tuturor, inclusiv lui pe termen mediu si lung si vor face legatura voastra indisolubila. De asemenea ii dai uneltele cu care sa gestioneze singur si mai usor diversele probleme din mediu care apar (chiar gen asta cu tatal care reuseste acum sa il atraga cu cadouri si prostii).
Copiii nu au realmente nevoie de chestii materiale, mai mult decat strictul necesar. intotdeauna ceea ce el cere peste este dintr-un gol interior, din lipsa altui tip de atentiei, din anxietate si asa mai departe, si nu din nevoia reala de a avea trenulet de 2000 Euro. Cred ca putem fi toti de acord cu asta.
Imi pare rau ca te-am speriat, mi-am dorit sa te fac doar sa vezi lucrurile putin mai rational, luand in calcul mai multe variante, nici idilic dar nici prapastios.
Mult succes!


PS Multumesc mult fetelor care m-au incurajat!

Luna1 spune:

Elle personal as incerca momentan sa il "bat" pe sot cu propriile arme, as incerca sa-l atrag pe cel mic cu toate planurile posibile, i-as arata poze, i-as spune ca mami nu-i cumpara asa multe jucarii ca nu le puteti cara cu avionul pe toate dar aveti bani pusi deoparte pentru a ii cumpara acolo, iar pe tati l-as lasa sa-l vada strict in programul de vizite stabilit in hotararea de incredintare.

Pe deoparte il inteleg pe ex-ul tau, nu ca manipuleaza copilul, ci inteleg ce poate fi in sufletul lui daca chiar ii pasa de acest copil.

Dar situatia este asa cum este, iti inteleg mai ales tie panica, am fost in situatia asta si stiu cum e , fostul meu pana la urma s-a dat pe brazda si a semnat declaratia insa dupa plansete, rugaminti si multe discutii, asta in situatia in care ex-ul meu nici nu vizita copilul, nici nu-l vroia (nu ca l-as fi dat) ci doar vroia sa-mi demonstreze ca nu plec din tara, stia ca fara copilul meu nu plec nicaieri.

Legal nu am inteles inca de ce iti mai trebuie acordul lui, citisem undeva (poate ma insel, binenteles ca tu esti mai informata decat mine) ca daca iti este incredintat minorul nu mai ai nevoie de acordul tatalui pentru a ii face pasaport si a iesi din tara. Intreb pentru ca eram tentata sa redeschid proces de incredintare desi am declaratia.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)