M-am saturat de niste parinti fara bani!

Qamar spune:

asta trebuie tinuta minte..
eu trebuie sa mi-o repet cat mai des, doar pt ca eu am vrut mereu sa fiu diferita --desi chiar si diferita, tot apartineam unui grup de "diferiti"-- asta nu inseamna ca si Bia isi va dori acelasi lucru...

---

Your heart is my piñata..

conchita spune:

pentru Diana de la Sonia. :-)

stai ca io am gasit solutia la tristetile dupa tricoul cu elefantul care nu o mai incape. ea e fascinata de povestile astea in care broasca se transforma in print, printesa fiona in nevasta lu shrek, omida in fluture, magarul in cal, etc si bineinteles ca si io azi sunt mommy bunny, maine altceva, ea idem. asa ca la faza cu elefantul i-am bagat-o pe-aia ca s-a transformat in ursul polar sau in caracatita, ca doar tricourile astea doua i se mai potrivesc. nu se imbraca decat cu chestii care au animale imprimate, nu m-am gandit sa fac stoc de tricouri de la Zoo pe marimi.

dar de Craciun a primit alt tricou cu elefant, moment de deplina perplexitate pentru mine, ca a trebuit sa spun alta poveste. si la voi e cu povestile din orice?? sonia se uita in jur si-mi zice, spune-mi o poveste cu lampa, cu lollipops, cu papusa clovn, etc etc. si cu asta ajung la ideea urmatoare - lectiile cele mai eficiente, vad, la varsta asta, se transmit prin povesti, parca sunt mai credibili eroii inventati.:-)) ca la povestea cu masina care se opreste la culoarea rosie mi s-a intors invatatura inapoi cand am facut dreapta la semafor pe rosu si fie-mea din spate cica masina ei purple care are un buton sa deschida balonul pe capota si sa zboare si in care circula stegodonul si t-rex se opreste la culoarea rosie a semaforului, eu de ce nu?

conchita spune:

Noe, vine cu timpul. dar stii cum e...copacul din padure tre sa lupte pentru soare langa alti copaci ca sa ajunga cel mai inalt si mai infoiat, etc. mai ales ca Bia e la varsta imitatiei inca, asa invata, comparand, repetand, iar comparand, descoperind singura, prin analogii...va veni si vremea cand se vor desparti apele si vor deveni unici fiecare. ideea e ca trebuie incurajati in unicitatea lor si sa nu se simta vinovati pentru dorinta de apartenenta si asemanare. e doar un stadiu in dezvoltare, eu asa zic. poate gresesc, na acuma...:-))

monica70 spune:

NOE pai precis de-aia are si va avea si Bia pasiuni pentru personaje/imbracaminte cu personaje/vedete,daca ai avut si tu ... Eu n-am avut si nu ma interesa si vad ca Diana imi seamana.Si pe mine ma enerva povestea cu laudatul cu ce au,ba chiar ma gandeam la un moment dat sa o invat sa se laude si ea cu ce stie ca sa dea replica,macar sa ridice nivelul "conversatiei" ... pana mi-au deschis ochii niste prietene ca si asta e un fel de snobism la o adica Si ca asa se lauda toti copiii la varsta asta,pentru ei e important materialul - majoritatea si cam egoisti nu ar da nimanui jucariile lor,nu? ( la a mea nu e cazul,dar din ce vad primprejur asa sunt cei mai multi cand sunt mici) Pupici si Biei
CONCHITA super povestile voastre cu hainele si animalele ! Si noi avem tot felul povesti,de exemplu la masa ... despre legumele si carnita din ciorba care plang daca nu-s mancate,striga dupa ea sa fie mancate si ele,dar care danseaza si fac chef in burtica dupa ce-s inghitite si ... ma rog alte aiureli din astea Bucatile mai mici de legume sunt "morcovi-bebelus",alea mai amri sunt parintii,doua bucatele de mazare - "uite gemenii" - sa ii mancam si pe astia ... si asa termina farfuria de ciorba
Ii place mult sa ne prostim asa ... trebuie sa ma inspir si de la tine ca vad ca le ai cu astea
Legat de haine ea se desparte cu placere de ele pana la urma,repartizandu-le pe categorii din punct de vedere ... cui le plasam - puse deoparte pentru Tudor,pentru niscava verisoare mai mici,sau cele preferate tare pentru viitoarea fetita a lui frate-meu (da' frate-meu nici nu s-a insurat,nici prietene n-are inca ... insa Diana i-a dat directiva sa faca o fetita )
pupici si Soniei
NOA ca tot e subiectul tau: a mea avea trei papusi-bebe primite (in nici un caz scumpe ca Ciciobello aia) dar se juca in nestire cu ele, pana ... a aparut fratiorul "comandat" si mult asteptat.Acum a uitat total de papusile alea,are doar o papusa vie !Si vai ce mai face cu el si ce mai rade el in hohote la ea! Eu as zice sa ii faci o surioara/un fratior Ioanei,conteaza mai mult decat oricat i-ai putea oferi altceva!

MONI cu www.dropshots.com/DIA1" target="_blank">DIANA (01.01.2006) si www.dropshots.com/TUDOR1" target="_blank"> TUDOR (14.08.2009)


www.mihaieminescu.ro/opera/poezia/glossa.htm" target="_blank">

freedelia spune:

Io nu pricep de ce e rau ca (,) copiii sa isi ia cate o jucarie la scoala in fiecare zi. Aici asa se practica -- insa jucariile stau in dulapiorul fiecarui copil pana la ora de sharing toys, cand toti isi scot jucariile, le impart, se joaca impreuna cu ele (baietii in general aduc tot felul de super heroes, cu care se joaca impreuna, iar fetele aduc papusele, etc). In afara de asta, cand copilul mergea la scoala cu autobuzul, era mare plictiseala in autobuz, si jucandu-se cu jucaria, mai schimband jucarii cu baietelul care statea langa el, treceau cele 30 de minute cat facea de la scoala pana acasa.

Nici noi nu aplicam rasplatile si pedepsele in educatia copiilor, nu primesc jucarii pentru ca au facut ceva sau au avut report cards excelente sau mai stiu eu ce. Ei insa fac adesea (in medie o data pe luna) reclame, iar atunci, cu banii de la reclama, isi pot cumpara ceva, ii duc la magazin, le spun cati bani au si isi aleg. Nu toti banii pe care ii castiga ii au pentru jucarii, pentru ca sunt foarte multi, cam 100 de euro, mi se pare absurd sa arunce 100 de euro pe jucarii. O parte din ei ii doneaza unor copii mai putin norocosi ca ei, altii merg in pusculita, de unde o data pe an intra in banca, uneori mergem la restaurant si ii lasam pe ei sa ne faca cinste. Sunt banii lor, castigati de ei (ii lasam sa aleaga daca vor sa faca reclama sau nu, nu sunt constransi) pentru munca lor -- dar nu sunt de acord sa ii platesc eu pentru ca au facut ceva bun. Ii laud, le spun ce mandra sunt de ei, ce rezultate pozitive are ce au facut ei pentru altii (de exemplu daca sunt generosi cu jucariile, le spun ce bucurosi sunt copiii cu care au impartit, etc), dar nu ii platesc. SI nici nu ii pedepsesc cand nu fac ceva asa cum mi-as dori eu sau cum cred ca ar fi capabili...

31+, John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006)
POZE

columbiana spune:

Conchita, generalizezi, nu este deloc asa cu spui sistemul recompenselor;
in primul rind tocmai faptul ca-l faci parte la realitatea familiei (recompensele acelea depind intotdeauna de posibilitatile tale si nu doar de cerintele copilului) il pregateste pentru orice surprize, inclusiv negative, ca falimentul de ex si va sti sa nu pretinda cind nu ai capacitatea materiala sa-i satisfaci dorintele)
In nici un caz nu-l recompensezi ca si-a facut sau nu patul (cum am citit exemple mai sus) sau pentru alte obligatii pe care le are, sa-si poarte de grija cind creste, recompensa e un fal de premiu suplimentar (asa ca premiul cu coronita din Romania de la serbarea de sfirsit de an daca vrei, pentru notele obtinute) si se refera stric la rezultate exceptionale (un sir de 5 dictari toate +90% de ex care-i aduc masa la resto cu mine sau ta-su, etc);
recompensa aceea (o jucarie dorita, o excursie, etc) oricum ar fi primit-o in final dar ar fi considerat ca i se cuvine oricum; asa are satisfactia de a fi muncit pentru ea, iar tu ca parinte stii ca a facut eforturi suplimentare s-o obtina si ca a invatat sa perseverese, sa se concentreze pentru un scop pozitiv si sa-si atinga tinta.

(edit din cauze de sindrom raducioiu)



http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

conchita spune:

Ana Stroe, de acord cu exemplele tale, cu o singura nuanta. si eu o mai scot pe sonia la restaurant sau prin locuri in care nu-mi permit des sa merg din cauze financiare si-i spun ca ocazia asta este speciala: vreau sa ii arat ca o apreciez ca e asa minunata si ca o iubesc. la noi e si varsta mica si, desi as putea gasi numeroase motive pentru rasplata (si extrem extrem de putine pentru "pedeapsa", chiar si genul de time out in care NU cred pur si simplu), ce sa fac daca nu pricep care e beneficiul? eu casa si familia le percep ca pe o oaza unde te retragi dupa razboiul sau armonia (cum ti-e felul) cu lumea si unde nu esti judecat deloc, unde relatiile sunt neconditionate, sunt relatii de parteneriat, si nu exista seful si subalternul care trebuie sa performeze la standarde inalte. mai faci si boacane, esti iertat, inveti, mergi mai departe. cand ai performante, se celebreaza, nu neaparat se rasplateste (repet, rasplata sta in efort si rezultatul in sine). adica bucuria e generala si fiecare ar merita rasplatit, daca e pe-asa, ca reusitele unui copil nu i se datoreaza numai lui, ci intregii familii.

probabil ca, de fapt, avem pareri diferite la definirea termenilor si la nuante. dar am exemple cu parinti care-si platesc copiii ca sa-i stimuleze la treburi gospodaresti absolut ridicole, am dat si exemple mai sus. adica, pe mine cine ma plateste ca dau cu aspiratorul?

columbiana spune:

Conchita, intre timp am citit postarile tale mai atent si mi se pare ca ai un mod foarte frumos de a gindi si a o creste pe Sonia. eu iti doresc sa poti pastra conceptele si modul in care iti educi fata pentru totdeauna, sa poti trece in modul acesta peste pubertate si adolescenta, si toate furtunile de crestere;
eu am nevoie de mai mult decit dovezi/recompense nemateriale sau aprecieri; nu prea aplic pedepse/de fapt e mult spus pedepse, le-as spune limitari de la care pornim reabilitarea in cazuri grave (a agresat un copil la scoala- dar frecventa tinde spre zero);
este nevoie sa-l impulsionez; exemplele si sfaturile nu ajung, nu mi-au ajuns nici mie cindva; atunci intervin recompensele.

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

ilse spune:

Aici exista o zi-vinerea in care fiecare copil isi aduce de-acasa cate o papusa, masinuta, jucarie pe care o imparte la joaca in ziua respectiva cu ceilalti copii...si in felul asta copiii se joaca cu cat mai multe, stiu ca trebuie sa imparta jucariile cu ceilalti.

In rest la subiect nu stiu ce as putea spune, societatea olandeza e de asa natura construita ca nu ma incadrez la nici un post de dinaintea mea :)), nici sa epatezi nu ai voie, nici sa nu muncesti fara bonus, salariu, rasplata, nu se poate(decat voluntariat, apreciat de altfel, dar cand deja ai ceva situatie materiala)...ca atare copiii sunt invatati de olandezi sa manevreze si bugeteze banii inca de la varsta de 7 ani...ei stiu ca orice are o valoarea materiala sau nu(stiu de exemplu la varsta de 6 ani ca zapada nu se poate cumpara).

inaioana spune:

Eu i-as spune Biei exact adevarul. I-as explica frumos, cu cuvinte potrivite varstei, ca acelei fetite, din nefericire, ii lipsesc foarte mult parintii si atentia lor si bla-bla , prin urmare ea gaseste alinare in acele multe jucarii si se lauda cu ele pentru ca asta ii da senzatia ca in acel fel ea capata valoare. Acele obiecte o valorizeaza, e si ea "cineva" asa cum acasa din nefericire nu simte ca este. Sunt convinsa ca ii poti explica aceste lucruri prin comparatie, aratand ce nu are din pacate acea fetita si ce are ea,Bia. Cred ca daca va intelege astfel lucrurile ii va fi mult mai usor sa gestioneze momentele cand fetita vine cu cine stie ce jucarii, va face imediat conexiunea simbolica cu ce inseamna ele de fapt.
Fireste ca uneori va dori in continuare jucaria aia sau ailalta, ceea e firesc, asa cum e firesc ca pe unele dintre ele sa le primeasca. Dar nu pentru a face un concurs cu cine are mai mult, aici esti intotdeauna perdant din start, pentru ca oricat te-ai stradui, intotdeauna va exista cineva mai bogat. It's not the point!
Am observat din experienta proprie ca intotdeauna adevarul spus copiilor pe masura intelegerii lor, fireste, da cele mai bune si mai sigure rezultate.Ei vor sa invete despre fiecare dintre situatiile astea, cum sa le gestionezeatunci cand apar si reusesc sa o faca surprinzator de bine daca li se spune pe sleau cum stau lucrurile de fapt.