Angajatori si angajati in Romania si pe glob

ruxij spune:

Eu raman la parerea, parere general acceptata si legiferata in societatea americana, ca te duci la interviu cu competentele tale profesionale, personalitatea ta, dar NU cu statutul tau social, acesta nu este relevant si dezvaluirea lui detine un pericol de discriminare incorecta. Este datoria ta sa iti faci datoria la job conform contractului de munca si dc. ai copii nu este deloc un factor care sa implice o mai mica angajare in munca. Asta depinde de etica profesionala si dc o persoana nu este etica, asta va iesi la suprafata oricum, nu doar in cazul in care persoana are copii.

In legatura cu neangajarea sot/sotie, in nici un caz nu este politica federala, e prima oara cand aud asta. Cred ca firmele au oarece independenta in a hotari ce isi pun in contractele de munca si aceasta firma probabil a hotarat asta. Eu cunosc mai multe persoane care lucreaza la aceeasi firma, sot/sotie.

crinuta spune:

In Romania? Mi-e greu sa cred. Pai legea este valabila doar pentru anumite categorii?

Crinuta si Rayan

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=4L0eM4tODYc" target="_blank">Asculta

Mediajust spune:

Sigur nu in Romania!

buflea spune:

Sunt total, total de acord cu Ruxij, doar traim in aceeeasi tara . Cat iubesc eu Romania, acum imi dau seama ca tara asta mi-a schimbat modul de gandire. Mai mult, ma mira ca persoane de specialitate ca Elena se inscriu fara probleme in acest val, cand dupa mine cei care lucreaza direct in recrutare ar trebui sa incerce sa schimbe aceste nedreptati prin consilierea angajatorilor si a angajatilor.
Aici in America nu se da nici o informatie personala - numai numele, cateodata adresa (dar nu este obligatoriu) si informatie de contact (telefon sau email). CV-ul incepe direct cu experienta profesionala dupa care urmeaza studiile, calitati suplimentare (soft-uri cu care ai lucrat, cat de bine lucrezi in echipa sau individual) si referinte.

In exemplul lui Mediajust in care un post necesita deplasari, aici se specifica clar in cerinte si te poate intreba si la interviu - esti confortabil cu deplasari in procent de 70% ? Te mai poate intreba daca esti confortabil cu ore suplimentare ...deci oricum intrebari focusate pe job si nicidecum pe dramele din familie si alunitele de pe fundul lui iubi. Dupa ce am citit criteriile de selectie romanesti, chiar nu ma mai mira dificultatea de selectie a candidatilor - pentru ca empatia (de care vorbea Elena) ar trebui sa existe dupa ce se formeaza o relatie profesionala satisfacatoare si nu atunci cand se incheie contractul de munca.

Mi se pare extrem de jenant sa te duci la interviu si sa incerci (instinctiv) sa-ti completezi atuurile profesionale cu una-doua drame familiale (ca doar drame si probleme toti avem) ca si sa stai de partea cealalta a biroului si sa incerci sa gasesti un candidat potrivit judecand telenovelele din viata lor.

buflea spune:

Ah! Inca ceva, nu exista nici un fel de lege care sa interzica ca un sot si o sotie sa lucreze in aceeasi firma. Pot exista politici individuale pe care si le aplica fiecare angajator, dar legal nu exista nici un fel de restrictie. Eu si barbatul meu lucram amandoi la aceeasi companie, si este o corporatie publica, cotata la bursa, adica super controlata.

Personal, sa-mi caut acum job in Romania, la partea asta personala, cred ca as minti pe rupte, as raspunde exact ceea ce angajatorul vrea sa auda: nu-s maritata, nu am si nu vreau copii si mi-a citit mie o baba in cafea ca o sa mor la 100 de ani fara sa fiu bolnava niciodata. Si ce daca afla dupa ce ma angajeaza ca am 2 copii ? Daca eu imi fac treaba n-o sa poata niciodata sa ma dea afara ... vedeti, eu am impresia ca si atitudinea fata de munca este putin diferita in Romania - aici oamenii (seriosi desigur) sunt extrem de responsabili, nu stiu cum sa explic, efectiv te implici cu sufletul si mintea, tragi cu compania chiar daca nu e a ta. Mie mi s-a intamplat sa am termene si sa stau pana la 11 noaptea la serviciu sau cand nu am avut cu cine sa las copiii, sa lucrez de acasa ...barbata-meu a avut probleme si a plecat in miezul noptii la serviciu, fara sa ii spuna cineva sa se duca. Este cumva un efort comun ca business-ul ala sa mearga. Si daca exista efort si responsabilitate fata de job si angajatorul este flexibil ...

Si DA, te da afara fara sa-ti spuna dar semnale sunt si multe - am vazut in 10 ani de America pe cineva dat afara total aiurea.

lara_c spune:

Mediajust Legea secretului profesional nu exista in RO?
Intr-o tara cu sistem legal bine pus la punct respectiva doamna te dadea in judecata.
Sper ca nu te superi, mi se pare absurd.
Contractele serioase prevad clauze de confidentialitate.Nu conteaza cine e sotu'.De unde stii ca daca angajezi pe cineva necasatorit nu are iubit/amant in firma concurenta.
Sau o doamna casatorita cu un lacatus mecanic poate avea relatii 'f apropiate' cu un domn la vreo firma concurenta.....
Ce faci a te aiguri ca nu e asa??Ii urmaresti prin oras...?

Exista situatii cand in mod legal se verifica trecutul partenerului, de obicei in institutii guv, nu conteaza unde lucreaza , da' conteaza daca e terorist de exemplu....Nu cred ca e totusi cazul intr-o afacere privata mai mica.
Eu in Ro am lucrat f putin in sectorul privat, firma era oricum o multinationala straina, deci nu am dat PESTE NIMIC din ce in povestiti voi aici...

Errie's mummy

Hawaii MexicoUS*Europe_and US * Wedding * ErinnKendall*KUALA LUMPUR * Bangladesh_Singapore_Bali

Elena spune:

Cred ca glumesti, nu? :))
Nu stiu de ce ai impresia ca in Romania angajatorii vor numai negrii pe plantatie. Nu spun ca nu sunt si din categoria asta, ca sunt destui, dar nu numai la noi, ci peste tot in lume. Am trait si eu 10 ani prin strainataturi si stiu ce vorbesc.

Am sa-ti spun cum vad eu lucrurile ca si angajat/candidat, nu ca Recruiter. Eu consider ca o relatie profesionala trebuie cladita pe incredere in primul rand, de aceea cand ma duc sa aplic pentru un job mi se pare normal sa ma prezint asa cum sunt, atit profesional, cat si personal. Convingerea mea este ca atunci cand incepi o relatie, orice relatie, cu o minciuna, singurul defavorizat esti tu, pentru ca iti furi singur caciula.
Un angajator care dupa hello, ma intreaba daca am copii, este un angajator pentru care eu nu as vrea sa lucrez, pentru ca prin atitudinea asta mi-a spus multe si cu siguranta nu m-as simti bine in acea firma.
Eu nu zic ca recomand sa-si scrie lumea datele personale in CV, este la latitudinea fiecaruia daca o face sau nu. Am vazut si candidati care nu au scris aceste date si nu a fost in nici un caz un criteriu de selectie.
Ce vroiam sa spun este ca se face prea mare caz de partea asta, in general interviurile nu se pierd din acest motiv. Iar daca cineva nu ia jobul din acest motiv, inseamna ca acel job NU era pentru el, nu era al lui, oricum nu s-ar fi simtit bine in acea companie!




:)) nu stiu de ce ai tu impresia ca in Romania oamenii nu sunt responsabili si nu se implica cu sufletul si cu mintea.



Ce spui tu aici aud de la 70-80% din candidatii cu care vorbesc. Cand sunt termene, se sta la birou inclusiv noaptea, dupa care in majoritatea cazurilor, se recupereaza acele zile.


Corect, asa este!

_

Cred in soare chiar daca nu straluceste, cred in dragoste chiar daca sunt singura, cred in Dumnezeu chiar daca nu-mi raspunde.

conchita spune:

mda...eu nu ma consider deloc nesimtita, cum s-a enuntat pe-aici, ca mi-am prezentat situatia personala, una pentru ca am fost intrebata absolut de fiecare data despre statutul marital si daca am copii. una o spune la cartulie, alta se intampla la interviu. si ultimul job "normal" l-am avut la o multinationala. la sfarsitul interviului, unde a venit partea cu intrebarile mele, printre ultimele am intrebat clar, raspicat, privind-o in ochi pe doamna de la HR care este sistemul de zile libere si cum se procedeaza in caz de urgente familiare, ca io am un copil acasa. mi-a zambit, mi-a zis ca stimata companie ofera asta si-asta (flexibilitatea shiftului doar dupa un anumit nr. de luni, ca asta era, de fapt, intrebarea mea si ca exista un proiect pilot cu home based la care as avea sanse daca 1,2 si 3), ca familiile sunt implicate in viata companiei si mi-a dat o lista cu activitati, voluntariate si parties si am castigat postul fara nici o problema.

la alte interviuri am fost fie intrebata direct, fie pe ocolite - pornind de la accent, tara de origine, cum am ajuns in america, ce nationalitate are sotul. da, intrebari personale, dar intra la partea de interviu in care recruiterul trebuie sa isi dea seama de personalitatea candidatului, de caracter, de profil bla bla bla, ca mi s-a explicat si asta.

ba am fost intrebata si de hobbiuri, cum imi petrec timpul liber, o gramada de chestii private.

cat despre rasa, sex si handicapuri fizice, exista intrebari absolut directe in orice aplicatie de job, cu mentiunea ca esti liber sa nu raspunzi la ele.

oricata pasiune si diligenta as fi depus de-a lungul timpului la munca, de cand sunt mama prioritatea e copilul, punct. inainte dormeam pe la redactie, nu-mi pasa. suntem diferiti si etichetele mi se par deplasate la adresa celor care au alte alegeri in viata.

intrebarea mea pentru doamnele de specialitate de-aici - ce recomandari aveti la schimbari de cariera, in conditiile in care experienta e zero si candidatul are doar scoala in domeniu? ce anume trebuie accentuat la interviu si cum castigi un post? multumesc anticipat.

cait spune:

Eu cred ca te inseli seriozitatea in munca este acceasi peste tot si asta depinde de fiecare persoana in parte.Nu daca suntem in Ro oamenii sunt neseriosi, etc.Eu una dupa cativa ani munciti prin tara am vazut mai multa seriozitate si efort depus pentru companie decat pe aici..
Iar legat de a scrie datele personale in CV asta depinde de cultura fiecarei tari.Asa cum va spuneam si in Franta se scrie si nu cred cc ca asta se va schimba in viitorul apropiat.E un obicei de ani de zile care nu o dispara in cateva clipe.Asa cum nici legile nu sunt la fel nici obiceiurile atat cele scrie cat si cele nescrise nu sunt la fel.

Cait
Home is where heart is...
http://picasaweb.google.com/caitlin83490/HainuteInscriptionate#

Mediajust spune:

Nu exista o lege a secretului profesional formulata ca atare, in schimb obligativitatea pastrarii confidentialitatii datelor (deci secretul profesional) este reglementat temeinic in Codul penal, precum si pentru categorii profesionale (medici, notari, avocati, lucratori de banca) - nu mai vorbesc de armata, politie etc.

In firmele obisnuite se poate introduce prevederea confidentialitatii datelor la care ai acces prin contract/regulemane intern.

Problema este insa ca in aceasta ultima situatie este greu spre imposibil de demonstrat scurgerea de informatii, pentru a cere sanctionarea angajatului.
(Cel mai rapid exemplu - aplici la o licitatie, te trezesti acolo ca firma concurenta are un leu sub oferta ta, cum demonstrezi ca a stiut ce ai ofertat tu? Nu poti face procese de intentie, iti trebuie dovezi, doar nu-i pui microfoane in bucatarie).
Sigur ca riscul exista si la familia extinsa - dar acolo este doar potential, or aici probabilitatea este mare. De ce m-as fi complicat cand puteam gasi aceleasi competente fara suspiciuni?
Oricum, in 99% din cazuri dupa interviu ramane "ca va sunam", si nu te mai suna nimeni, fara explicatii. Eu am avut un acces de sinceritate ca sa nu se intrebe juma de an apoi de ce a fost respinsa. Puteam sa n-o fac.
Insa trebuie sa spun ca n-am intrebat-o ce-i lucreaza barbatul - stiam din clipa in care i-am vazut CV-ul (asta-i avantajul/dezavantajul oraselor mai mici). Daca nu stiam - probabil ca o angajam (si dupa ce aflam, ma straduiam sa-i tai accesul la datele "fierbinti".)

Nu avea pentru ce sa ma dea in judecata (sau daca o facea, oricum pierdea). Nu apartinea unei categorii defavorizate, ca sa invoce discriminarea - deci chiar nu avea nici motiv care sa intre sub incidenta legala.