E normal sau nu?

ladyJ spune:

Pai nu stiu, hai sa googalim sa aflam.

Pentru mine este limpede ca buna ziua: alcoolicul porneste de la placerea de a bea, ca nu bea cu scarba, nu ii toara nimeni pe gat berea vorba colegei de forum.
Placerea asta, atingerea senzatiei in care omul se simte bine, la fel ca si in cazul altor droguri, pentru a fi atinsa, trebuie sa aiba linie ascendenta.Pentru acelasi efect, e nevoie de cantitate mai mare. Si devine nevoie, ca nu mai poti fara.

ladyJ spune:

Tie iti place vinul, nu esti dependenta de vin. Tu nu esti alcoolica, ce diagnostic astepti?

Ma faci sa repet, placerea si dorinta de a bea stau la baza alcoolismului(adica a NEVOII de a bea).

Laura25 spune:

Am gugalit ... si nu e deloc nimfomania o chestie similara alcoolismului. Deci nu e buna comparatia. Hmmm, si adica nu poti ajunge dependent de sex? Pai eu stiu ca sunt niste endorfine, niste substante care se elibereaza si iti dau senzatii, oare nu poti ajunge dependent de treaba asta?

---

Licitatie pentru tricou 'Dependent DC' - salvati o viata!

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Fotografiile noastre Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

ladyJ spune:

Pai, nu zic eu? Ce naiba comparati sexul cu alcoolul, ca e chiar amuzant.

Daca e sa vorbim despre dependenta de sex cred ca trebuie subiect separat, ca e totusi alta treaba, zic.

accept92 spune:

Simplifici foarte mult. Am cunoscut un alcoolic, un om din generatia parintilor mei, din pacate nu mai este printre noi, om cu 2 facultati si doctorat, cercetator stiintific, care a ajuns alcoolic in urma unui eveniment tragic din viata sa. A avut parte de cel mai greu necaz ce poate lovi un om. Dupa acel eveniment omul respectiv nu a mai cunoscut placerea, nici nu cred ca a mai cautat-o. Rareori dependenta are la baza placerea. De cele mai multe ori are la baza slabiciunea, fuga de realitate, golul din viata unui om.

Si nu cred ca vre-unul din cei care sustin aici ca barbatul despre care vorbim este alcoolic a cunoscut vre-o data unul si stie despre ce vorbeste. Sa spunem fiecare ce inseamna alcoolic pentru noi mi se pare irelevant si e ca si cum am dezbate frumusetea din acelasi punct de vedere.

ladyJ spune:

Accept, da, simplific pentru ca la modul general asta este calea prin care cineva ajunge la alcoolism, vezi chiar povestea de la topic, poveste extrem de des intalnita.

Ceea ce spui tu este o realitate dureroasa, in care alcoolul este folosit la mijloc anestezic, care taie parghia realitatii si te trimite in lumea colorata a omului beat, cu simturile amortite. Se urmareste ´´uitarea´´ durerii, evadarea din realitatea cruda.
Ai deptate, se poate si asa, in aceste situatii sanatatea psihica joaca rolul principal.Omul nu poate infrunta durerea si cauta cai de evadare din realitate. Foarte trist..

liliana83 spune:

Interesante opinii asupra alcoolismului...hmmm pai daca-i asa ,inseamna ca si eu si sotzul suntem acloolici ca in ultimul timp ( mai ales cat a fost gerul asta) a facut ZILNIC vin fiert ... si-am baut si eu o cana , nu-mi DORESC, nu simt NEVOIA pe parcursul zilei .. dar daca isi pune el un pahar dupa masa mi se face si mie pofta.... Nu mai spun ca asta vara el bea ZILNIC cel putin un litru de bere.... o sa-i spun sa ne inscriem la alcoolicii anonimi

Iulia imi pare sincer rau de situatia sotului tau... dar din pacate nu pot sa-ti dau niciun sfat deoarece n-am avut in familie pe nimeni care sa bea in asemenea hal... ba da daca ma gnadesc bine , bunicul meu din partea mamei dar a murit cand eu eram in clasa a patra si nu-mi mai amintesc mare lucru decat ca bunica mea a suferit ingrozitor din acest motiv . Va doresc Sarbatori Fericite si sotului multa multa putere pentru a putea sa depasesca aceasta problema

mianna spune:

ma faci si pe mine sa repet: nu sunt dependenta de vin, deci nu sunt alcoolica. ok, mersi. dar imi place si imi doresc sa-l beau cand il beau (ca daca nu mi-as dori, nu s-ar povesti...asta, nu l-as bea).

atunci ce facem cu repetitia ta, cu placerea si dorinta de-a bea? sa inteleg ca totusi is pe panta alcoolismului?

ce incerc sa zic de vreo 3-4 posturi e ca placerea si dorinta de a bea sunt normale la oricare dintre noi. cand peste ele se suprapune nevoia imperioasa de a bea, atunci vorbim de altceva. tu le-ai enumerat in primul post caruia i-am raspuns intr-un mod in care pareau echivalente. tot ce vreau eu sa zic e ca nu-s. ca e ok sa simtim placerea si dorinta. nevoia e cu totul altceva.

ladyJ spune:

Mianna, tu vrei defapt sa auzi de la mine urmatoare fraza: ´´tu ai sanse mari sa devii alcoolica´´. Nu-i asa?

Nu am prezentat nevoia, dorinta si vointa ca a fi echivalente. Am spus ca dorinta de a consuma alcool duce la nevoie.In timp.Sau daca dorinta este atat de deasa, e deja nevoie(povestea exemplului meu)
Mai exact, cu cat doresti mai des si mai mult sa bei cu atat ai sanse mai mari sa devii dependent de alcool.

nelia spune:

Alcoolicii nu beau din placere, beau din necesitate, sint dependenti de starea de 'bine' pe care le-o da alcoolul. Una este sa bei un pahar de vin zilnic sau chiar doua si alta este sa intri in sevraj daca nu ai doza de alcool, zilnica sau saptaminala, de care are nevoie organismul.

Sotul din subiectul de fata nu este inca alcoolic, el iese si bea inca din obisnuinta si se pare ca nu stie sa bea, adica le amesteca pina i se face rau. Sint alcoolici pe care nici nu-i stii, pentru ca, la fel ca orice drogat, a invatat sa-si ascunda foarte bine dependenta. Dar cred ca, din pacate, acest om se afla pe o pojghita subtire de tot si daca nu constientizeaza acum ca are totusi o problema, singur sau ajutat, de familie sau de un specialist, cred ca exista riscul sa treaca de la un betiv de ocazie la unul adevarat, si atunci, sincer, cred ca nu exista cale de intoarcere.

Dintre toate dependentele, dintre toate drogurile, alcoolul (si as adauga si medicamentele) este cel mai pervers, pentru ca nu este interzis, toata lumea bea, iar in constiinta dependentului de alcool acest lucru ii da o justificare, o legitimitate a consumului sau. Acest lucru are un rol foarte important pentru ca amina constientizarea problemei pina cind se ajunge prea departe si, in general, nu se mai poate face nimic.

Din pacate, nu cred ca te poti vindeca definitiv de alcoolism... de aceea, nu sint pentru abstinenta, nu a dus la nimic bun, este suficienta o singura gura de alcool ca sa arunce pe geam ani si ani de munca in acest sens... Am cunoscut oameni care lupta cu alcoolul si este fff greu, practic toata viata, toata energia lor este canalizata spre a nu intinde mina spre pahar, iar aceasta vointa dusa la extrem, teama ca ar putea din nou dezamagi, ca ar putea demonstra din nou ca e un om slab, ii distruge psihic incet, treptat, dar sigur.

Tinind cont de slabiciunile umane si de faptul ca nu cred ca poate sa iasa cineva invingator in lupta cu alcoolul odata ce a devenit dependent de el, pentru mine este mai important sa reduci cit mai mult din efectele negative ale alcoolului: reducerea consumatiei cit se poate, sa incerci sa previi dezastrul asupra sanatatii (sa nu bea pe stomacul gol, bautura sa fie de calitate, sa manince sanatos, sa aiba grija de sistemul imunitar etc.), sa gasesti pentru omul respectiv activitati stimulante care sa-l indeparteze cit mai mult de alcool, dar care sa-i dea o stare asemanatoare cu betia (sportul este cel mai bun exemplu sau o pasiune pentru ceva anume, ceva care creeaza in creier o reactie asemanatoare celei creata de consumul de alcool), sa evite pe cit se poate situatiile care duc la consumari excesive de alcool etc. Nu sint pesimista in general, cred in puterea extraordinara a omului de a depasi situatiile, dar in lupta cu alcoolul cred ca inca nu a descoperit in el, in general vorbind, taria de a lupta cu aceasta dependenta.