Baietelul meu nu e generos :(

mihaela_80 spune:

Eu cred ca la nici 5 ani baietelul tau e perfect normal, nu cred ca poti eticheta un copil ca fiind generos sau nu la varsta asta.

Fiica-mea are 4 ani, eu am renuntat de pe la 1 an jumate sa o fortez sa imparta jucarii. Ii prezint avantajele: ca poate primi si ea jucariile celuilalt copil, ca daca el nu are capata un partener de joaca, ca ii face lui o bucurie (asta functioneaza f bine cand e vorba de copii mult mai mici).

Daca ei i se pare ca nu sunt mai mari avantajele, nu o oblig in nici un fel. Nici nu intervin cand alti parinti (mai ales la groapa cu nisip, cand au impresia ca eu sunt mai departe si nu ii aud) o cearta, ca nu ii manca nimeni jucariile daca le impartea, sau celebrul "e rea".

I-am spus ca exista riscul ca unii sa n-o placa sau sa ii puna nume daca nu imparte, dar ea e ok cu asta .

In concluzie, sunt lucrurile ei si respect lucrul asta, face ce vrea cu ele si isi asuma consecintele singurica.

ramiha spune:

Eu cred ca exista anumite trasaturi de caracter innascute. Am observat la copilasii cu care ne intalnim: unii sunt "generosi", altii mai putin, iar altii chiar deloc. Si sunt prea mici ca sa pui pe seama educatiei (1-3 ani).

Eu as spune ca fiecare parinte trebuie sa observe in ce directie se indreapta copilul lui si sa tempereze pornirile exagerate.

De exemplu fetita mea era cea mai "bleguta" la joaca, in sensul ca toti copiii ii luau jucariile din mana fara ca ea sa riposteze, desi isi dorea foarte mult sa se joace si ea, iar jucariile erau ale ei. Asa ca i-am explicat ca, fiind jucariile ei, poate sa le ia si sa le dea copiilor atunci cand vrea ea. Daca nu vrea sa le dea, este ok sa nu le dea. Incet incet am invatat-o ca daca sunt jucariile ei poate sa nu le dea, iar daca vrea sa se joace cu ale altcuiva trebuie sa ceara si sa nu se supere daca nu primeste, fiindca fiecare copil poate face ce vrea cu jucariile lui.

Noi suntem cazul invers fata de al vostru. Dar cred ca daca ii explici de fiecare data - fara sa-l fortezi - care sunt avantajele generozitatii (ca si alti copii ii vor da lui etc) si dezavantajele lipsei generozitatii (ca nu se va mai juca nimeni cu el etc), in timp va intelege.

Totul este sa-i acorzi timp. El oricum baga la cap si, in momentul in care va fi pregatit, va invata sa imparta.

Raluca, mama Nectariei, 30.03.2007
http://www.drepturile-gravidelor.ro

witeflower spune:

Eu cred ca in prima parte a copilariei, generozitatea (sau ceea ce intelegem noi, adultii, prin acest cuvant...) tine de tipul de atasament pe care il dezvolta copiii fata de persoane si obiecte.

Ma consum uneori si eu ca baiatul meu e prea posesiv cu jucariile si obiectele lui, chiar si cu noi... Dar pe masura ce a crescut, a inceput sa accepte mai usor sa imparta - asta cand a constatat ca isi primeste inapoi trotineta imprumutata sau ca un copil care vine in vizita nu-i ia de tot jucariile, ci doar se joaca cu ele, dupa care pleaca acasa...

Totusi, foarte greu se hotaraste sa dea ceva "de tot" sau la schimb, prefera sa nu primeasca nici el de la altii decat sa si le dea pe ale lui.
Insa a inceput sa fie mai generos cu persoanele la care tine - cu noi, cei din familie, dar chiar si cu unii dintre prietenii lui. Si, bineinteles, generozitatea fata de fiecare e proportionala cu atasamentul fata de fiecare...

Tot dupa 5 ani a inteles ca poate imparti fara grija din dulciurile sau pufuletii lui, pentru ca poate primi altele la fel daca doreste, deci nu pierde mare lucru. Nu l-am fortat, dar i-am spus ca daca el nu imparte, nici nu are voie sa primeasca de la alti copii, chiar daca acesti il servesc. Si de cateva ori chiar i-am oprit pe copiii care voiau sa-l serveasca, sa vada ca vorbesc serios...

Cat despre a face cadouri altor copii - aici am ajuns la o intelegere : deocamdata nu dam din jucariile noastre altora, dar putem face cadouri cu lucruri pe care le cumparam din magazin. Cheltuim niste bani, dar macar nu dam din ale noastre...Si totusi daruim.
Iar despre a "dona" din lucrurile noastre, deocamdata mai discutam, mai vedem un desen animat si dezbatem pe marginea lui, ii dau exemple din viata reala (de ex zilele trecute a primit un pachet de la gradi - niste copii din Germania au trimis acele pachete - si i-am explicat cum acel copil si-a donat jucariile din pachet, fara sa stie la cine vor ajunge, ci doar din dorinta de a face o bucurie altui copil, chiar daca nu-l cunoaste. Si ca si noi am putea face o bucurie altui copil, daca am trimite undeva un pachetel...).Dar asta deocamdata a ramas la nivel de discutie...

Ce sa zic - se pare ca nici puiul meu nu e prea generos, dar am ajuns la concluzia ca trebuie sa am rabdare, ca sa inteleaga ce inseamna si la ce foloseste generozitatea...
(Pentru ca nici nu as vrea sa o inteleaga gresit - de pilda sa se lase santajat cu chestii de genul "Sunt prieten cu tine numai daca imi dai..." si sa fie generos numai cand vres sa obtina ceva de la acea persoana... Din pacate multi copii si chiar unii adulti inteleg in acest fel generozitatea).

virgi spune:

Sirmie - sa-ti povestesc ce lectie de generozitate am primit de fiica-mea care are 3,5 ani.
Acum vreo 2 saptamani au invatat la scoala " sa fii generos". In drum spre casa mi-a povestit cu pasiune ce au invatat despre generozitate, cu teorie, cu exemple etc. Eu foarte fericita si mandra ce tot ce mi-a spus, ii dau si o veste buna, si-i spun ca i-am invitat o prietena sa vina sa se joace cu ea, si uite o sa ai ocazia s-o inveti si pe ea ce inseamna sa fii generos. Vine fetita la noi, al meu copilul ii explica despre generozitate, trec la joaca, totul ca la carte, nu aud niciun repros, ba mai mult i-a spus de cum a intrat c-o sa imparta cu ea toate jucariile. Fetita, pasionata de personajul Pororo, gaseste printre jucariile fiica-mii un ceas cu Pororo si ma roaga pe mine sa i-l pun la mana. Fiica-mea n-a spus nimic, doar i-a promis ca vor imparti totul. Vine si momentul despartirii, si in timp ce se incalta, fiica-mea cu o voce deloc pritenoasa, ii spune: "Hei, ai uitat sa-mi lasi ceasul cu Pororo, doar nu vrei sa pleci cu el acasa la tine". Eu, ii spun " dar cu generozitatea cum ramane"?...Si incepe copilul meu sa ma certe: " hei, mom, tu nu ai fost la scoala, tu nu ai fost un good student, "generos" - inseamna sa imparti, nu sa dai jucariile altor copii acasa".
A urmat o scena deloc frumoasa, care m-a facut sa-mi fie putin rusine de mine, si a trebuit sa-i cer scuze fica-mii si sa admit ca mi-a dat o lectie.

anya spune:

Eu am doi baieti si sunt diferiti - desi e aceeasi educatie. La capitolul mancare, dulciuri sau bani de la mami nu au nici-o problema sa dea. Ba chiar i-au pus si lui Mos Nicolae cate 1 banut in ghete, ca au auzit ca e mai sarac. In schimb, jucariile nu vor sa le dea. Cel mare de loc, cel mic, cu chiu cu vai alege o amaraciune. Pana la urma ii las in pace. Nici eu nu ma indur sa dau toate hainele, iar cele pe care le dau sunt cele pe care nu le-am mai imbracat de 5 ani incoace. Mai bine dau niste bani si gata (sau cumpar ceva de ei).

happiness spune:

Cand era foarte micuta,fetita mea era si ea extrem de posesiva cu jucariile.Toate erau ale ei,si acasa ,si la gradi,si uneori ieseau scantei din cauza asta.Fireste ca m-am stresat foarte tare,ma suparam pe ea,dar ...a crescut si ,uimire,la 5-6 anisori era deja alta fetita.Merge cu mine si cu elevii mei la actiuni caritabile si mereu isi alege singurica pachetelul cu jucarii de care nu mai are nevoie si pe care il doneaza copiilor saraci.A mers in case saracacioase,a vazut cum traiesc alti copiii si cred ca ceva s-a schimbat atunci in sufletelul ei.Dar sa nu va ganditi ca da ce are mai bun(nici nu as vrea asta)...Alege si ea ce nu ii mai trebuie,dar eu sunt multumita ca vrea,ca nu ii pare rau.Cred ca exemplul personal a invatat-o sa fie generoasa,dar nu doar de Paste si Craciun,cand facem pachetele.Cand luam covrigi de exemplu si este un copil care cerseste acolo,ii luam si lui unul,si i-l ofera cu mare drag,si alte faze de genul asta care vad ca au mare efect.Eu tin foarte mult la capitolul generozitate si incerc sa ii cultiv aceasta trasatura.In acelasi timp vreau sa inteleaga si ca este alegerea ei,ca nu o forteaza nimeni ,ca are dreptul sa dea cat si ce vrea ea.

Adriana mica spune:

La Dudu la gradi, se fac destul de des colecte pt casele de copii. M-am mirat, dar a inteles cand i-am explicat ca sunt copilasi care nu au nici o jucarie, si ca ar fi un gest frumos sa le dam pe cele cu care nu se mai joaca. Nu am dat niciodata lucruri / jucarii la care tine, chiar daca nu le mai foloseste in mod curent.

In viata de zi cu zi are si el momente cand se cearta cu verisoara lui pentru cate o jucarie, depinde foarte mult de starea in care se afla. Cred ca este normal la varsta asta; noi totusi incercam sa il incurajam sa isi imprumute unul altuia jucariile, sa faca schimb, sa se joace impreuna cu aceeasi jucarie.



Adriana, mami de Tudor alias 'Dudu'(26sept2006)

Uite ce mare am crescut...
www.totsites.com/tot/tudorandrei" target="_blank">Povestea merge mai departe...

cipcipcip spune:

La noi a fost o colecta de Craciun ptr copiii de la case de copii din Est si Julia nu a vrut in ruptul capului sa se desparta de nimic, declarind ca se joaca cu toate jucariile si ii plac toate A fost insa de acord sa mergem la magazin si sa cumparam jucarii pe care le-am impachetat si le-am donat.

Eu cred ca spiritul proprietatii e prea puternic la virsta asta
Eu nici nu am insistat prea mult, chiar m-as fi mirat sa vrea sa se desparta de ceva, inca nu am intilnit copii generosi la virsta lor, desi au toti jucarii in exces cu care nici nu se joaca.

Cind mergem insa la vreo onomastica si intram intr-un magazin sa luam cadou vreo jucarie, atunci ar cumpara tot magazinul si are zeci de sugestii, deci nu e zgircenie

Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005

cipcipcip spune:

II citeam intr-o zi fetitei mele "Fetita cu chibriturile" unde e vorba de fetita care n-avea incaltari si tremura de frig si Julia n-a vrut sa creada ca asa ceva exista, a zis ca asta e numai in carti (cum i-am explicat eu ca monstri si fantome exista numai in povesti). Deci la noi cam greu cu actele de caritate ca nu a vazut copii care nu au tot ce le trebuie.
dar felicitari pentru eforturile pe care le faci de a o incuraja sa fie generoasa

Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005

ingridnen spune:

Ce sa mai zic eu, Cristi are aproape 7 ani si nu renunta la nimic, nici la jucariile rupte, sparte etc... plusuri vechi cu care nu s-a jucat niciodata.. totul devine "actual" cand vreau sa dau din ele

Ingrid