Timida sau vorbareata???
Raspunsuri - Pagina 2
dry_votka spune:
Si eu zic la fel: vorbit cu "doamna" ca uneori sa o incurajeze cu raspunsurile, si vizite acasa a anumitor colege, sa socializeze si in afara scolii 
L.E : timida si vorbareata dupa parerea mea nu se exclud chiar una pe alta; si eu am fost astfel, insa intr-adevar, dupa ce am socializat mai mult cu copiii, mi-am dat drumul 
http://verze.ro
simtul umorului inca nu a murit
femei cu simtul umorului
aiamoni spune:
Va multumesc tuturor foarte mult pentru raspunsuri. Dupa sarbatori vom cauta un curs de dans sau orice altceva va dori ea sa faca, intre timp o voi incuraja cat de bine o sa pot fara s-o cicalesc...
Inca odata multumesc!
buciurlerica spune:
Aiamoni cand am citit despre fetita ta parca scrisesem eu despre a mea.Suntem in aceeasi situatie clasa I.La scoala muta, cu greu deschide gura sa spuna ceva.Cand un adult i se adreseaza raspunde incet si cu spatele.Dar ea este la fel si cu colegii-lipsita de indrazneala.Asteapta sa fie chemata, bagata in seama de alti copii.Din pacate, copii sunt atrasi de alti copii mai tupeisti, mai emancipati, mai curajosi. Inevitabil, cei timizi raman izolati. Eu ma lupt din greu cu aceasta problema.Are si persoane cu care comunica usor.Mie mi se pare ca acestia sunt persoanele care nu sunt expansive si f.volubile. Am chemat copii acasa cu diverse ocazii,zile de nastere, sau la joaca dar, cu toate acestea la fiecare reintalnire ii trebuie asa numita per. de acomodare, de calmare a emotiilor. Dupa aceasta, devine comunicativa.Am incercat cu dansul, dar nu are talent sau chemare si nu am obtinut nimic pozitiv.Am zis sa incerc cu actoria, dar din pacate scoala ne mananca inca f.mult timp.Copilul nu manifesta inclinatii sportive si nici o inclinatie anume.De aceea mi-e greu sa aleg o activitate de grup care sa i se potriveasca si sa-i dea curaj.M-as bucura sa tinem legatura.
lana spune:
Si eu ma confrunt cu aceasta probleme cu fetita mea:este f retrasa si timorata.Socializeaza destul de greu si vreau sa fac tot ce se poate pentru a remedia cat de cat ac problema.Am citit ca timiditatea te nasti cu ea dar ca, cu ceva efort, se poate diminua in cursul vietii.
Am intrat si eu pe site-ul ftk . ro si mi se pare ffff interesant dar la noi in Galati nu a avut nimeni initiativa sa cumpere o astfel de franciza.
roxy spune:
buna, eu am fost genu de fetita timida si exagerat de retrasa cand am fost copil, dar pe vremea mea 
(suna de parca as fi din file de istorie , antica si de demult) nu se punea accent pe partea psihologica si nu se mergea cu copilul la nalizat sa vada de ce e asa si cum sa-l ajuti.Deci , cel mai mare chin pentru mine erau careurile scolare cele de inceput de an cand esti pus in cerc si toata lumea e cu ochii pe tine, stiu ca mergeam si ma bagam cat mai in mijloc sau chiar la coada in conditiile in care fiind micuta de statura ma puneau imediat in primul rand si mie mi se facea rau de emotie , nu vroiam decat sa ma scund.Deci am retinut din asta ca cel mai mare rau care il poti face unui timid e sa-l bagi cu forta in fata.Daca el nu are inclinatii de lider si sa vrea sa fie vazut de toti mai bine il indemni spre ceva ce ar putea sa-i faca placere cu adevarat nu il obligi sa mearga unde consideri tu persoana fara aceasta problema ca ar trebui el sa mearga.
Iesitul la tabla la ascultat iar era chinul meu si oricat de bine stiam lectia tot uitam cand toti ochii erau pe mine si asteptau raspunsul.Cel mai bine ma descurcam la lucrati si la examene scrise nu orale.
Deci timiditatea e cam ca frica de apa, nu e buna metoda aceea aplicata totusi de unii instructori de inot, arunci copilul in apa ca invata el sa dea din maini acolo...
Eu aveam cateva fete cu care imi placea sa ma intalnesc , sa vorbim dupa scoala, cu care veneam acasa de la scoala si era totul ok.Dar daca ma puneai sa fac cunostinta cu alte persoane era moartea mea.
Dar partea buna e ca odata cu trecerea timpului, si cresterea opilului, acesta invata sa-si stapaneasca timiditatea si sa nu lase sa puna stapanire pe el.Adica eu chiar si acum mare am o groaza sa intru undeva sa vorbesc intr-o pribleme.Nu mai spun sunatul undeva sa rezolv ceva. Pna sun ma trec toate apele , dar imi musc limba (la figurat) si fac ceea ce trebuie ca nu am incotro.Deci se poate controla dar nu cred ca un copil e inca capabil sa faca asta singur.Dar daca stie ca in umbra e cineva care il poate ajuta daca el are vreo dificultate va capata incredere mai multa decat daca i se va reprosa mai tu de ce nu faci asa sau altfel, uite x-uleasca cum poate...
Alt aspect e cel legat de sport, daca copilul e timid si vrei cu orice pret sa-l bagi intr-un grup, echipa de sport, trebuie sa vezi ce fel de copii sunt acolo.Spun asta pentru ca copii pot fi si rai cateodata si atunci cand cel timid nu se ridica la nivelul clorlati nu e menajat, din contra.De exemplu eu am urat sa merg la sport si asta din cauza ca fiind mica de statura cum ziceam nu m-am putut incadra in echipa sa joc si eu cu ei, mingea trecand cu usurinta peste mine, eu nu reuseam sa o prind, copii mai mari isi pasau doar intre ei, asa ca am renuntat si mi-am scos scutire fara stirea parintilor.
Spun asta pentru ca voi parinti sa fiti atenti in ce grup inscrieti copilul, cum se comporta intre ei si apoi sa puneti presiune pe copil sa mearga acolo, pentru ca efectele pot fi si cele inverse celor asteptate.
Sper ca am fost putin de folos din experienta mea de copil timid.
katalyna spune:
si eu tot timpul am fost timida, de fapt nu sunt sigura pe mine, la mine a plecat totul de acasa cu fraze de genul 'ce stii tu ca esti copil' rasul de mine de fata cu altii, de fapt nu ras, dar cand spuneam ceva amuzant parintii spuneau si altora de fata cu mine si mie mi se parea ca rad de mine
, le spuneam parintilor ca nu-mi place, dar ei tot asa faceau.
trebuie multa comunicare cu copilul, trebuie certata fapta nu copilul. eu stiu un tata care isi face copilul in toate felurile cand il supara si el este foarte inchis in el si nu ridica mana la gradinita cand stie. pai daca iti spune cineva de 10 ori pe zi ca esti prost, incepi si crezi ca asa este.
poate ne nastem cu o anumita timiditate, la unii mai pronuntata decat la altii, insa de educatie depinde tot.
eu si acum din cauza ca in copilarie a trebuit sa las de la mine in favoarea altora, nu reusesc sa spun tot timpul ce ma deranjeaza de teama sa nu gresesc si tac si tac si apoi rabufnesc si de cele mai multe ori plang, ma simt nedreptatita.
am lucrat la una care era nemaritata cum zice sotul meu si era o femeie nebuna, stateam in stres cand venea la birou ca nu stiam in ce toane este, ajunsesem sa ne bucuram, eu si colega mea, ca este bolnava si nu vine. parintii mei cand le povesteam cum este imi ziceau sa las de la mine sau sa ii explic ca acum sunt si eu mare, cum frate mare ca aveam 26 ani si un copil, ca sa vedeti gandire.
pana la urma am rabufnit si s-a mirat aia ce colti am
dar nu-i spuneam nimic neadevarat, numai ca se acumulasera atat de multe incat n-am mai rezistat.
deci aveti mare grija cum va incurajati copiii, nu spun ca nu o faceti, o spun pur si simplu preventiv. eu am invatat multe din experientele proprii.
daca nu are probleme cu copiii, poate un adult ii inspira teama si ii catalogheaza pe toti la fel
-------------------------------------------------------------
a inceput votarea, daca va place scrisoarea lui David adresata Mosului aici o puteti vedea si vota 
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Scrisori pt Mos Craciun&page=1" target="_blank">k1.jpg
multumim!
luxe spune:
Vai fetelor...cat ma regasesc si eu in povestirile voastre ! si eu sunt o timida inascuta, toata viata am fost si din cauza asta nu prea am facut nimic in viata...ptr ca imi era rusine sa vorbesc...sa dau un telefon....sa fac o cunostinta noua...etc !!!! si ptr ca tot timpul am avut pe cineva care sa scoata castanele din foc ptr mine(vorba vine):mama, apoi sora mea si acum sotul !!! si nu pot decat sa sper ca fetita mea sa nu-mi semene...ptr ca o vad destul de timida ! Incerc din rasputeri sa-i dau curaj si iubire...
katalyna spune:
eu de expl sunt foarte timida la serviciu, la modul ca nu spun niciodata ce ma deranjeaza si nu imi cer drepturile ca sa nu supar, sa nu fiu catalogata drept obraznica si asta pentru ca nu ma apreciez cum ar trebui. mi-am dat seama ca nu sunt chiar de lepadat cand inainte sa nasc au venit 2 tipe sa ma inlocuiasca, pe rand, dar pe una au dat-o afara si una n-a facut fatza si ca si studii avea putin peste mine, eu am facultate, dar ea mai avea si specializare in domeniu.
toata nesiguranta asta si neincrederea sunt din cauza ca asa am crescut. am facut ca si cum asa era normal sa fac si nimeni nu m-a laudat, incurajat, sustinut.
-------------------------------------------------------------
a inceput votarea, daca va place scrisoarea lui David adresata Mosului aici o puteti vedea si vota www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Scrisori pt Mos Craciun&page=1" target="_blank">k1.jpg
multumim!
buciurlerica spune:
As vrea sa va intreb fetelor care personal v-ati confruntat cu timiditatea si emotivitatea daca aceasta trasatura nu cumva v-a impiedicat si la scoala sau altfel de activitati facute in per.copilariei.Intreb deoarece am observat ca fetita mea , de la mine acumuleaza mult mai mult decat de la scoala sau alta persoana. A mentine contactul vizual cu d-na invatatoare si a fi atenta ce spune dansa o depaseste. De aceea tot timpul liber ni-l ocupa scoala
Eu sunt si mama si dascal.
La fel la cursul de dans. Nu zicea ca nu ii place dar parca ii era rusine sa se miste, iar cand profesorul venea sa ii corecteze miscarile se vedea clar ca este stanjenita si nu se lipea mai nimic de ea. Am renuntat.Stiu ca este f.bine sa aiba o activitate extrascolara dar este greu de gasit ceva care sa o faca sa se simta bine, mandra de ea, si asta sa ii dea curaj. In ce priveste sportul, nu se omoara deloc, de minge mai degraba se fereste, este mai comoda.
La un sport de echipa trebuie sa te misti in acelasi ritm cu echipa. Daca nu te evita.
katalyna spune:
sa stii ca mie tot timpul mi-a fost greu sa invat 'din clasa' si asta pentru ca eram mai timida si nu prea paream interesata de ce se intampla la ore.
eu mi-am revenit abia pe la sfarsitul liceului, dar nu de tot ci in facultate pot spune ca nu mai aveam 'teama' si chiar imi facea placere sa particip la cursuri, stateam in prima banca si imi placea sa comunic cu profesorii. abia atunci am simtit ca am inceredere in mine.
nici acum nu pot sa zic ca sunt pe deplin multumita de mine, dar muncesc la asta. depinde mult de felul omului, dar pe mine nici educatia nu m-a ajutat deloc, adica educatia parintilor si curajul insuflat de ei.
-------------------------------------------------------------
a inceput votarea, daca va place scrisoarea lui David adresata Mosului aici o puteti vedea si vota 
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Scrisori pt Mos Craciun&page=1" target="_blank">k1.jpg
multumim!