Atitudinea tatalui fata de copilul sau
Raspunsuri - Pagina 2
dry_votka spune:
Eu am fost in situatia asta cand eram mica.
Tatal meu - nervos, stresat, pus pe criticat tot timpul. Sa fiu sincera, nu imi amintesc sa imi fi zis vorbe bune, incurajari.
Nu a fost un tata tocmai rau - dar era tot timpul cicalitor si nemultumit. Rezultatul: am ajuns cam timida, neincrezatoare - chestii cu care ma lupt si azi 
, m-am indepartat de el, evident il ascultam si incercam sa nu il deranjez - dar mai tarziu (adolescenta) m-am mai si revoltat si ii mai ziceam si eu vreo doua fiindca e clar ca nu exista om perfect - si logic, nici el nu era. Cand inca nu implinisem 17 ani, a murit in accident de masina. Imi pare rau ca zic, nu am fost chiar distrusa - insa pe urma tot timpul am avut un mare gol si regret ca nu am apucat sa ne cunoastem mai bine si ca el era asa cum era - viata e atat de scurta.
http://verze.ro
simtul umorului inca nu a murit
femei cu simtul umorului
Luna1 spune:
Axxa Cosmin are 8 ani jumate si eu sunt cea care a oservat ca in ultimul timp am cam inceput sa stau cu gura pe el. Cand ajungem toti acasa seara efectiv sunt extenuata si simt ca inebunesc cand il vad sarind, alergand cu cea mica de 2 ani (joaca ce de obicei se sfarseste in lacrimi dupa ce cea mica se izbeste de vreo mobila), topaie. De multe ori ma gasesc rastindu-ma la el sa stea locului. Iar sotul imi atrage atentia dupa (intre 4 ochi) ca exagerez. Oricum am inceput seara sa-i explic cum ma simt, si incerc sa-i ocup timpul cu ceva mai calm, il rog sa ma ajute la bucatarie cu ceva, il las sa se joace 30 min pe pc pana imi trag sufletul si regasesc energia necesara.
Acum in relatia sotului tau cu Alex am observat ca ai zis ca nici nu vrei sa te gandesti ce ar fi daca i-ai lasat singuri. Te contrazic. Cred ca daca i-ai lasa singuri (cu mentiunea ca l-ai ruga pe sot in prealabil sa faca ceva activitati cu copilul) ai vedea ca cu timpul s-ar regasi. Roaga-l pe sot sa il implice in ceva barbatesc care sa faca amandoi, construirea a ceva, schimbarea unui bec, si astfel e posibil sa se apropie din nou. Sotul meu cu baiatul meu atunci au cel mai fantastic timp petrecut impreuna cand constriesc o magazie in curte, vopsesc gardul, planteaza o planta, sau chiar construiesc lego in lunile de iarna.
Acum despre sotul tau, asa a fost unchiul meu, si-a iubit fiul nespus insa nu a stiut sa fie bland, calm, nu l-a atins niciodata insa mereu rastit ii vorbea sau distant. Ei motivul la el, nu a avut tata. Poate sotul tau a avut un tata mai strict si stii cum e? Ce ai vazut acasa practici fara sa stii. Incearca sa discuti cu el deschis si chiar propune-i sa lase o perioada educatia pe umerii tai iar el doar sa se bucure de fiul lui.
Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)
maya_m spune:
Si al meu sot are ''tendinte'' spre raceala emotionala vizavi de baietelul nostru dar ii atrag mereu atentia cand simt ca vrea sa-l indeparteze...defectul sotului meu e ca provine dintr-o familie unde nimeni nu-si manifesta sentimentele -nici pozitive nici negative-,o familie rece in care se comunica greu, doar in cazuri de urgenta[vorbesc serios]..timp de 25 de ani atat a primit...in schimb dupa ce ne-am casatorit si a vazut ce-i la mine in familie [- dragoste cu toate manifestarile ei
telefoane ajutor intelegere sfaturi etc]s-a schimbat total ..in bine ..ca sa o scurtez..de cate ori vad ca incearca sa pastreze distanta il intreb daca lui ii place atitudinea parintilor lui fata de el si daca vrea ca si copilul nostru sa-l judece[ nu stiu daca e cel mai potrivit cuvant] la treizeci si ceva de ani asa cum face el acum cu ai lui..
mina spune:
Sunt de acord cu ce spune Luna1: daca raman in 2, se vor regasi. Si sotul meu pare uneori prea critic si prea cicalitor cu copilul in situatii in care ar trebui sa fie mai relaxat si ma face sa ma intreb daca e chiar asa mare diferenta intre mama (care-si da seama ce poti sau nu poti cere unui copil la o anumita varsta) si tatal care judeca la rece, obiectiv, unele chestii (e gresit sa dai mancare pe jos, ca faci mizerie. ok, e gresit, dar vorbim de un copil de 5 ani care asta e, mai da pe jos, nu ca ar vrea).
In fine, sa nu ma lungesc. Cu toate ca in prezenta mea parca ar fi soarecele cu pisica, atunci cand sunt plecata se inteleg de minune. Am incercat dintotdeauna sa le fac activitati impreuna, i-am pus la treaba, sa m-ajute facand doar ei doi ceva ce nu pot face eu, i-am trimis la fotbal, au ora de lupte in fiecare seara, etc.
Am incercat sa identific activitati pe care le desfasoara cu placere cu copilul si care mie nu prea mi-s dragi (de ex vizionatul unui film care nu e dublat...mi-e lene sa citesc de nu va inchipuiti, dar lui tati ii place, mai ales daca e un film cu viteji, de urmarit ca baietii). Ei, astfel de activitati sunt stimulate si indemnate, sa aibe baietii preocupare cat isi vede mami de ale ei. Si-am observat ca in timpul acestor activitati se inteleg muuuult mai bine, chiar daca ala mare mai face critici si observatii, le face mult mai soft, si-s mult mai bine acceptate.
In felul acesta (cred) am indulcit relatiile dintre un tatic uneori prea critic si sever si un copil care, daca stai cu gura pe el, mai rau face (uneori voit, uneori inconstient, stiti cum e, cand gresesti tocmai fiindca esti supravegheat cu prea mare atentie).
Bine, a avut si sotul partea lui de cicaleala de la mine, niciodata de fata cu copilul, dar intotdeauna cu acelasi indemn: fii mai relaxat, nu te mai lua de el din orice, lasa pisalogeala pentru chestiile esentiale, suntem in we, nu-l bate la cap ca nu si-a facut patul, etc etc etc)
Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it
triple_axa spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui axxa Da, copilul e in clasa a treia si a inceput varsta oarecum "delicata"...in sensul ca incepe sa inteleaga ce e dragostea, ce e rusinea, incepe sa vrea sa fie tratat ca un om mare. Si da, si eu m-am gandit la fel..undeva s-a produs un clic, un fel de ruptura. In perioada de "bebeluseala" sotul meu avea grija de copil, ma ajuta cu el, si nu-i "cerea" mai nimic(din cele ce i se puteau cere unui copil de 2-3 anisori). Si mai ales, il simteam foarte mandru de copilul lui, ca era grasunel, frumusel si cuminte. Si clicul? Nu stiu cand s-a produs. Treptat. Odata cu inceperea gradinitei, as zice. Deci cam de cand a inceput perioada de educatie a copilului. Dar nu inteleg de ce, a avut mereu rezultate foarte bune, participa la toate concursurile scolare, are note foarte bune... Si totusi vesnica lui cearta nu se refera numai la scoala, nici pe departe! Orice face fiul lui, e motiv de cearta. Nu vreau sa imi inchipui cum ar fi daca ar trebui sa plec pe undeva si sa-i las pe amandoi. Si inca ceva: nu l-a atins - fizic - niciodata. Dar altfel e..... Chiar nu mai are nimeni o situatie similara? mama lui Alex iubit |
Sincer, nu inteleg de ce debia de acum a ti inceput sa il tratati ca pe un adult .. e impropiu spus adult ...pana la urma toti suntem copii...unii mai mari ...alti mai mici
cristi_2003 spune:
triple ce intelegi prin a te purta cu copilul ca si cum ar fi un adult?
triple_axa spune:
pai ... am constatat ca pentru multi parinti este mai simplu sa spui nu este voie ... nu e bine asta ... fa aia ... adica in loc sa aibe rabdare si sa explice de ce nu este ok sa faca sau sa nu faca anumite lucruri ...prefera sa se exchiveze la umbrela lui NU este/fa/ drege....
Sincer, cunosc multi bebei ( inclusiv al meu) pe care ii consider mai inteligenti vs multe persoane asa zise mature ( adulte) ... e un subiect mai vast .. greu de exprimat prin scriere
axxa spune:
Da, activitatile facute de ei doi impreuna cred ca ar fi un mod foarte bun de apropiere, insa nu e timp pentru asta, sotul meu vine tarziu seara, lucreaza si sambata, si deseori pleaca din oras.
Cel mic face handbal, insa este in timpul saptamanii, dupa scoala, si merge cu mine...iar taica-su oricum e sedentar. Si asa e, daca stau sa ma gandesc, primavara si vara ies seara cu bicicletele in parc, par a se intelege bine, dar vin si atunci certati de multe ori.
Cred ca raceala aceasta a sotului meu vine din familia lui, are un tata foarte cicalitor si atoatestiutor, in fata caruia nici el si nici sora lui nu au reusit sa se faca auziti. Dar asta sa fie consecinta?
Auzeam din povestirile soacra-mii ca sotul meu a fost un afectuos cu ea si cu sora lui, si de fapt asa e si acum, sora lui e mai mica si el a avut mereu grija de ea, ii cumpara diverse, ii explica ce e bine sa faca si ce nu...ceea ce cu Alex nu face, pe el doar il cearta.
Asta seara de exemplu, a inceput a-l certa pentru ca il vazuse stand pe jos, in genunchi - Alex imi arata mie cum face Flicly in caz de cutremur (un personaj din desenele Lilo&Stich), si necesita statul in genunchi
. Alex s-a suparat, nu mi-a mai aratat nimic, i-au dat lacrimile si a plecat la el in camera. ufff..
cristi_2003 spune:
axxa tu ai discutat lucrurile astea cu sotul tau? asa, calm si frumos, sa ii spui ce nu iti convine?
ca nu e bine ca tatal sa il cicaleasca non stop pe copil, pana la urma poate ajunge copilul sa se cenzureze doar doar ii intra in gratii.
Elena spune:
Axxa, eu te inteleg foooaaarte bine, pentru ca si la noi este aceeasi situatie, singura diferenta este ca noi avem fata. La noi cand sunt singuri e chiar si mai rau; e regula, de cate ori ies impreuna afara in parc, vin certati, ea plange, el urla ca ce 'fetita rea' este, ca l-a facut de ris, etc.
La fel procedez si eu ca si tine, incerc sa echilibrez lucrurile, sa-i ofer eu ceva mai mult confort, pe care nu il poate avea din partea lui si procedand astfel se considera ca o rasfat si ii nenorocesc viata cu asta.
Eu n-am gasit inca nicio solutie, asa ca nu stiu ce sfat sa-ti dau, doar vroiam sa-ti spun ca nu esti singura....
De discutat am discutat cu el de milioane de ori despre aceasta problema, el crede ca procedeaza absolut corect, ca asa trebuie - sa o cicaleasca mereu, ca numai asa "ii intra in cap". Desigur ca aceste convingeri i se trag din familie/educatie, el considera ca este cea mai buna metoda ever, pentru ca in cazul lui 'a dat rezultate'.....
_
Cred in soare chiar daca nu straluceste, cred in dragoste chiar daca sunt singura, cred in Dumnezeu chiar daca nu-mi raspunde.