toleranta si controlul impulsivitatii

daciana.t spune:

unde nu iti este apreciata parerea mai bine taci, asa ca tac.
imi cer scuze ca mi-am bagat nasul.

ioanaalice spune:

Toti copiii vor sa aibe controlul in relatia cu parintii lor. Iar cand il au nu prea stiu ce sa faca cu el. Sotul tau pare genul care nu prea isi impune autoritatea in fata ei; posibil sa dea in el si pentru ca sa-l "trezeasca".

eu zic sa o iei treptat cu comportamentele indezirabile. Si eu as incepe cu cele de la scoala. Nu stiu cat exista comunicare intre parinti si profesori pe acolo, dar daca ar fi, i-as da profesorului un jurnal zilnic (cum era pe aici carnetul de note, pe vremuri) in care sa puna buline negre, cand se comporta indezirabil, si buline rosii cand isi imbunatateste comportamentul fata de zilele anterioare Iar acasa, pentru fiecare bulina neagra, i se ia o jucarie. Fii sigura ca daca vede ca intr-o saptamana ramane fara 5-7-10 jucarii, chiar daca nu sunt cele preferate, o sa-si dea seama ca la un moment dat o sa ramana fara ele de tot. Iar daca urla si da in tantrum, o s-o tina trei-patru zile, dar trebuie sa fii consecventa cu ea si cu regula bulina neagra jucarie luata, bulina rosie jucarie castigata.
Nu incerca sa-i modifici toate comportamentele rele deodata ca se zapaceste, si efortul ei de a se schimba ar fi foarte mare si poti sa esuezi.
iar daca e impulsiva si agresiva, cum spui ca ai fost si tu cand erai ca ea, du-o la activitati care sa-i consume energia (role, bicicleta, minge in parc, box, carate ...)

maru spune:

Neata Pucku!
am citit tot ce ai scris de Stephanie si ca o sintetizare:
1. investigheaza pana la capat urmarile cazaturii, ori mai bine zis, cauza cazaturii
2. fii ferma. Andrei a incetat sa mai faca crize cu mine cam pe la 4 ani, cand a inteles ca eu ma tin de cuvant, si ca nu cedez. Nu sunt dictator, ci ii dau 2 optiuni: a mea si inca una, care fie vorba intre noi e mai "rea" decat prima. Chiar si acum fac asta cu toate ca e adolescent: daca vad ca o tema e facuta cam in doru lelii, nu il pun sa o refaca ci ii reamintesc consecintele: te duci asa, ei nota mica, imi dai bani, refaci tema, iei nota buna, iti dau bani! Tu alegi ce faci acum, continui sa te joci sau te iei de tema!
3. nu ii mai cere sa se ridice si sa plece in secunda aia, ci dai 5 min sa termine. Cand mergem in vizite si e prins in joaca, cand e acasa si trebuie sa plecam, cand se joaca si vreau sa ma ajute la ceva, merg si ii zic: in 5 min am nevoie de ajutorul tau, in 5 min iesim pe usa, etc.
Nici mie nu mi-ar conveni daca ar veni cineva si ar zice: hai acum!

revin

arturicii spune:

Hello Pucku.

Gemenii nostri implinesc in ianuarie 6 ani.
Sa iti spun cam cum au aratat la ei crizele (si nu iti povestesc ce faceau la 2 ani ci in ultimul an)

- "dunga de la ciorap" - se incalta si se descalta de 10 ori sa isi aseze dunga de la ciorap (cea de la degete) ca il deranja; pe masura ce inainta in incaltat-asezat-descaltat, etc, desigur ca incepeau nervii. Mi-a fost greu sa inteleg ceva ce mie nu mi se intampla si caruia nu ii dau importanta. Cu rabdare a reusit sotul sa rezolve.
- "da-mi apa - nu vreau apa" - aiaiai crunta a fost perioada asta "vreau-nu vreau". Ii trebuia ceva, ii dadeai, arunca pe jos, iar cerea iar ii dadeai iar arunca. Pana la urma cu interdictie am reusit. Vrei iei, arunci pe jos nu mai ai.
- "nu-mi sta pijamaua". Asta se intampla cand erau un pic mai mici, pe la 4 ani. La somn nu putea sa adoarma pana ce nu ii statea PERFECT pijamaua - la spate, pe picior perfect intinsa, etc. Pana la urma eu ma enervam, el obosea plangea, isi cerea scuze si adormea.
-"vreau la scoala gofre"- ii explicam ca deja are pachetul pregatit, ca nu mai stau sa il refac si ca ii dau maine. Ce face el? Se cocoata pe masa (sa ajunga la congelator), ia gofrele-una pt el una ptr fratele lui, le pune in toaster, asteapta, scoate branza, o pune pe gofre, ia punguta, le baga in lunch box..... Asta este un exemplu recent, de sapt trecuta cred, un exemplu fericit in care nervii nu au intervenit.

Cand erau bebelusi nu au fost copii calmi, linistiti. Au avut perioade de dat cu capul de podea, au avut perioade de crize.
Discutand cu pediatrul, el a zis: mostenire genetica...
Adevarul este ca nici eu nici sotul nu suntem niste oameni calmi. El este impulsiv si foarte tipicar, eu sunt agitata si f punctuala (nu cumva sa ma faci sa intarzii undeva sau sa nu ies la 7:30 PUNCT pe usa catre scoala cu baietii).
Eu insa am asociat perioadele lor de reactii "nervoase" cu perioadele de stres prin care au trecut. Din fericire acum sunt mai linistiti psihic, mai independenti (vezi ultimul exemplu, cu gofra) si mai stabili.

Nu crede insa ca stau calmi; ei nu pot sta locului la masa sa manance, la scoala sa isi termine activitatea, la desene sa se uite. Sunt in continua miscare. Zilnic mergem la inot, la scoala ies afara de min 2 ori (mi-a explicat invatatoarea ca altfel nu poate sa ii potoleasca - nu pe ei ci pe toti in general - sa stea cat de cat cuminti la ore.
Insa vin numai cu calificative bune de la scoala, (la ei sunt zambetele, fetzele fara zambet si fetzele suparate). Cred ca de la inceputul anului au vreo 3 fetze fara zambet doar. Insa aici avem "concurs". Daca la sf de saptamana au doar primesc un banutz de "pokemon", adica de 2$.

Am avut si noi perioade cu recompense scrise,buline si mai stiu eu ce insa m-am plictisit si eu si ei, ajunsesem sa negociem, sa planga cand era de dat o bulina mai putin buna, etc.

Inca nu le-am zis ca e un bebe pe drum. Cum seara le spun eu povestile (inventate de mine) am inceput de o perioada sa le mai pun cate un bebe in poveste, sa le zic ce norocosi sunt cei ce au frati (ei mai au 2 frati mari insa e f mare diferenta de varsta si au stat toti f rar), etc. Sa vedem reactii in perioada urmatoare...Ma pregatesc intens...

Sanatate multa tuturor si sa ne auzim cu vesti bune!

Ioana,
~6ani, ~6ani, 17+

Chuny spune:

Daciana, tu la ce penitenciar lucrezi ?

Laura25 spune:

Uauuuuu, Ioana, FELICITAAARIII!!! Sarcina usoara si sanatate muuulta, muuulta!

---

Licitatie pentru tricou 'Dependent DC' - salvati o viata!

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

columbiana spune:

Pucku,

din experienta mea de noua ani cu copil (extrem de) dificil si cu personalitate foarte puternica:
nu am succes decit cu calm si consecventa; ta-su se infierbinta repede, se contrazice si aplica consecinte drastice, pe care tot el le retrage apoi confuzind copilul; de cite ori m-am lasat tirita in razboiul nervilor am pierdut si Tudor a cistigat- cu crize a obtinut ce vroia; asa imi dau singura time-out, cum spunea conchita-cred pe undeva- il las sa protesteze, ii explic frumos ca nu tzine, si in sfirsit intelege si se conformeaza; il mai rog intre timp cu aceeasi tonalitate-calma- sa nu tzipe la mine sau sa ma bruscheze, si treptat se calmeaza si el;
Limitele sunt largi dar exista si nu facem rabat de la ele decit in cazuri foarte speciale;
de ex; peste saptamina nu are voie la calculator- azi fiind febril l-am tzinut acasa,si a avut acces la computer ceva vreme; drept care a refuzat sa mai urce la teme, le-a mizgalit repede si cu nervi sa se intoarca la comp; i-am explicat insa ca nu are voie-ca asta e regula, si ca atunci cind e bolnav ii obosesc ochii mai repede, si l-am atras in alte activitati la el in camera; treptat, dupa proteste s-a calmat si asta a fost;
Ce-am mai constatat, ca recompensa pozitiva este mult mai importanta decit cea negativa, ca-l ajuta mult mai mult sa-i explic ca daca faci asta o sa fie asa si asa (cauza invatat>scoala buna> reusit in viata> etc), decit ca < daca nu faci, atunci....>; mai trebuie sa stie ca computernul/psp/alt orice joc electronic e o recompensa si nu un drept, si trebuie s-o cistige; ca orice in viata se cistiga nu vine de la sine (cu exceptia dragostei noastre si a importantei lui in viata noastra- de asta-l asigur mereu)

Daciana, m-a terminat postarea ta, nu se poate ; si eu am facut multe greseli in cresterea lui ( e greu sa fii pe sirma tot timpul), drept care i-am sporit copilului anxietatea si tulburarile de comportament in public (astea din urma prin stresul meu si ta-ca ta=ca aplicata inainte de iesiri, de teama comportamentului lui diferit); am facut cindva ce-ai spus tu: l-am amenintat ca-l las la scoala (nici macar nu l-am lasat ultimul vreodata, doar l-am amenintat, terminata de crizele lui zilnice pe motiv c-am venit prea repede sau prea tirziu sa-l iau de la afterschool , ca nu vrea sa se imbrace, etc), drept care mi-a facut niste crize urite de teama ca am sa-l abandonez acolo la serviciul de garda si de aici un intreg scenariu s-a creeat in capsorul lui: ca va dormi singur in scoala, ca-si va cauta alti parinti pentru ca-l abandonez; m-am simtit cumplit si m-am luptat mult timp sa-i recistig increderea in faptul ca va ramine pe veci copilul nostru si nu-l vom abandona niciodata, indiferent ce s-ar intimpla; acum am grija sa-l sun intotdeauna cind intirziu si 5 minute peste ora obisnuita, de teama sa nu-i declansez din nou teama;
mi-e greu sa cred ca un psiholog (cum scrie la profilul tau) poate recomanda asemenea aberatii ce fac rau copilului- scuze Pucku pentru offtopic.

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

daciana.t spune:

unde nu iti este apreciata parerea mai bine taci, asa ca tac.
imi cer scuze ca mi-am bagat nasul.

daciana.t spune:

unde nu iti este apreciata parerea mai bine taci, asa ca tac.
imi cer scuze ca mi-am bagat nasul.

Chuny spune:

Daciana, nu ca poate esti prea autoritara, ci SIGUR esti. Ai scris si tu niste idei politienesti menite sa rezolve in aparenta niste probleme si sa aduca "liniste".

Pucku, poate ma insel, dar eu imi amintesc ca voi ati avut f mari probleme de cuplu, oare fetita ta nu a preluat din suferinta si frustrarile voastre ? Voi ati depasit criza, dar ea? Mai e si cazatura de care vorbesti... cred ca ar trebui sa pornesti de la asta in rezolvarea problemelor, sa incepi sa cauti cauza si apoi sa te ocupi si de efecte. Cred ca raspunsul este intai la voi, parintii, si apoi la ea.

Desigur ca si copiii au caracterul lor, insa atunci cand e evident ca sufera, solutia nu e deloc superficialitatea si "linistea".

Sibylle

http://aripicarecrescinnoi.blogspot.com/

Vladimir ***** ***** Anna

www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">MULTUMIM PT CEEA CE ATI FACUT PT SONIA




www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank"> "Cine a vazut acel licurici nu-l va uita niciodata ... i-a intrat in suflet pentru vesnicie"