Parinti adoptivi in asteptare * 2 *
Raspunsuri - Pagina 16
gabriela42 spune:
simona mi-au dat lacrimile numai la gindul ca iar te-ai necajit.incearca sa te consolezi ca asa a fost pina aici dar poate dumnezeu iti va arata o alta cale.vorbim la tel .eu am inca un fratior pt micul meu.va spun povestea pote va inspira.mamica a aflat de la o asistenta de maternitate ca micul va fi lasat.imediat a mers la as de unde apartine mama naturala si a exprimat dorinta de a-l lua.nu a fost luata in seama.pt ca din nefericire a trebuit sa invat legea adoptiei si a plasamentului am sfatuit-o sa mai mearga inca o data si sa se bage in seama singura.a depus cerere de plasament familial(inteleg ca au modificat-o iar)si spre marea lor bucurie la nici o luna de la depunere m-au sunat de pe drum cu copilul de nici 3 luni in brate.clar ca acum urmeaza deschidere dosar adoptie si toate celelalte.va scriu asta sa va incurajez sa nu va pierde-ti speranta!mihaelaanca,nu lasa sistemul sa te afecteze vei avea nevoie de blindete si rabdare sa-ti cresti puiutul.va rog cauta-ti ca el sigur va asteapta.regret ca in tara asta toti cei buni sufera din cauza unui sistem social incalificabil.daca ar fi mai bine platiti si mai multi angajati toti ar fi mult mai bine,copii viitorii parinti as si chiar bugetul statului.asa...pierdem toti.pacat de energiile pierdute!la sfirsitul procesului de adoptie ma simteam mai batrina cu 10 ani!m-a intebat dna judecator daca-l dorim si asa imi si scrie in hotarire,,cu tot dragul din lume,,acum am uitat emotiile pe care le-am avut si va inteleg atit de bine dar vazidul pe puiu ma consolez cu dragostea lui.cautati!am constatat de la impresiile fetelor de pe forum care ...ca in alte orase decit bucuresti lucrurile par a fi mai limpezi poate or fi mai putine familii dornice...dumnezeu stie dar dupa reactia lor apriga le-a fost mai usor si scuze ..satulul nu intelege flamindul.domnul fi cu voi!
sunnyday07 spune:
Simo, Maria, Dana, Mihaela, eu va inteleg perfect desi sunt din categoria "cu sacii in caruta".
Sistemul funtioneaza defectuos, asta-i adevarul. Pe alocuri, exista si oameni carora le place ceea ce fac si carora le pasa de copii si de viitorii parinti.
Eu am avut noroc cu AS a mea, dar m-am lovit la DPC si de oameni pentru care copilul e un numar pe un dosar, care uneori este uitat intr-un sertar sau un dulap.
Cu siguranta sistemul de pile, relatii, cunostinte funtioneaza in sistem, dar eu vreau sa va incurajez si sa va spun ca se poate si fara. Poate ca o sa asteptati mai mult, o sa macinati mai multi nervi, o sa platiti un avocat dar o sa reusiti pana la urma.
Mihaela, 3 ani mi se mare foooarte mult. Totusi ce explicatie iti dau cand suni? Mi se pare imposibil ca in trei ani sa nu fi fost copii adoptabili sau sa fie atat de multi parinti doritori.
Ce as face eu daca n-as fi rezolvat inca:
-as suna/vizita AS din cand in cand (chiar daca ea mi-ar spune sa astept sa ma sune :D )
-as da sfoara in tara ca sunt in cautarea unui copil (rude, prieteni, colegi de serviciu, cunostinte)
-si eu as scrie DPC-urilor din tara, chiar daca se pare ca trimit raspunsuri negative
-m-as duce in audienta la director DPC/ORA daca as gasi un copil pe care sa-i iau in plasament si AS nu ar fi acord
succes tuturor, nu va pierdeti speranta! 
simi75 spune:
vad ca unele fete pot exprima foarte bine ce simt toti cei care sunt in asteptare.Sigur ca dupa ce speri luni la rand , dupa ce nu te desparti de telefon nici un minut, vin si zilele in care te apuca o disperare neagra.Mai ales daca mai si vorbesti la DPC si ti se spune ca sunt copii in sistem dar ca mai dureaza pana vor avea clarificata situatia , dar nu f mult, poate un an
, si la ei asta nu e mult, e chiar f repede.Ce conteaza ca noi trebuie sa ne refacem atestatul , si sa dam iama prin farmacii dupa calmante ca sa nu strangem pe careva de gat.Sigur ca toate trecem prin starile astea, de aia intram aici pe forum ca sa simtim cumva ca nu am luat-o razna de tot, ca mai sunt si altii care trec prin asta si care ne pot sptijini sa nu ne pierdem pe drum.Deci, daca ne intelegeti multumim daca nu ...lasati-ne sa ne descarcam aici oful fara sa ne ajutati 
sa ne prabusim.Poate nu ati observat avem zile bune si zile rele.Cand suntem in depresie , ca azi , va asteptam pe optimiste, iar cand ne revenim stam de veghe pt cele triste.
A, o sa ma omorati cu chestia aia :cautati-va copilul!!!unde si cum????nu sunt ironica , chiar nu stiu la ce cai legale va referiti.
o zi buna tuturor, si nervi de otel
puffy10 spune:
simi75, MihaelaAnca, dana_miu, simo_75 ,,, si nu numai... fetelor haideti sa fim mai optimiste. Pai daca ne "macinam" asa incat, incet ce ne facem cand vom fi mame... incepem deja "facute praf"?!?!?
O sa trecem noi peste toate. Chiar daca unele fete sunt cu sacii in caruta deja, nu cred ca dau sfaturi spre descurajare....
Toate au trecut mai mult sau mai putin prin ce trecem noi (fiecare pana a ajuns la adoptie a trecut prin diverse faze si stie ce inseamna sa astepti sa apara un sufletel). Chiar daca prin adoptie unele si-au atins scopul mai repede sau mai greu; cu diverse pile / spagi sau fara nicio interventie.... sunt sigura ca nimeni nu vrea raul nimanui... vorbesc cel putin de persoanele ce fac parte din "gasca" aceasta a forumului.
Daca sunt persoane ce dau sfaturi mai putin incurajante, eu cred ca incearca sa ne "protejeze". Adica mai bine sa nu te astepti sa se intample prea curand si sa fi bucuros si surprins daca totusi se intampla.
Nu sariti cu rosii, oua, cartofi sau ce mai aveti la indemana..... Vreau doar sa va incurajez.... si sa trecem impreuna peste momentele de declin. Saptamana trecuta eram eu la rand si picasem in borcan, acum e randul meu sa incerc sa va incurajez.
O sa ne vina si noua randul, speram cat mai curand!!!
Haideti capul sus si nu va ganditi ca cineva v-ar vrea suferinta!
6IA, 2FIV-nereusite
prin adoptie vom aduce bucuria in casa...
Bellaiza spune:
Pentru toate fetele in asteptare: primiti gandurile mele bune si aveti incredere ca tot ce am spus am spus cu bunacredinta, cu intelegere si cu speranta ca experienta mea va ajuta, macar pe unele dintre voi.
Nu am vrut niciun moment sa supar, dar se pare ca...
Singura intentie cu care am optat pentru o astfel de forma de comunicare a fost de a da curaj celor care au ales aceasta cale anevoioasa, ce-i drept, in conditiile in care citesc zilnic cele scrise pe forum din 2004... Am trecut si eu prin 6IA si 1FIV nereusit...Stiu ce inseamna sa astepti, sa speri... In niciun caz, nu m-am simtit cu sacii in caruta...
puffy10 spune:
Apropo, eu zilnic cresc nr. de recomandari primite acasa.... cu raspunsuri negative... asa si?!?!? am credinta si rabdarea si stiu ca va apare soarele si pe strada mea... mai devreme sau mai tarziu...
Peste ceva timp (speram cat mai putin) o sa intram si sa le dam si noi sfaturi celor in asteptare, dar din postura "cu sacii in caruta"... si probabil si noi o sa le spunem celor ce asteapta ca o sa dureze ceva timp si chiar daca trimit cereri in tara, tot nu rezolva nimic.... prin asta nu le mintim cu nimic... si nici nu le descurajam, ci doar le facem sa priveasca lucrurile mai realist si sa inteleaga ca orice sacrificiu fac, se merita!!!
Hai curaj si la o asteptare cat mai scurta!
6IA, 2FIV-nereusite
prin adoptie vom aduce bucuria in casa...
gabriela42 spune:
simo-75 insist sa ma suni urgent azi acum daca se poate.
simo_75 spune:
fetelor sper ca intr-o zi sa ne regasim pe acest forum implinite si cu zambetul pe buze si sa le ajutam si pe fetele care vor fii la momentul respectiv sa depaseasca astfel de momente.
Ma bucur ca m-ati sustinut in cele scrise ca sa se vada ca nu sunt doar eu in aceasta situatie nefavorabila si mergem mai departe!
Undeva puiul nostru ne asteapta si probabil ca atunci cand el va fii pregatit pentru noi ne va primi in inima lui si va intra in sufletul nostru pentru totdeauna!!
E greu insa nu imposibil.
Copilul nu datoreaza parintelui viata, ci cresterea! - Nicolae Iorga
gabriela42 spune:
sa nu reva sarut cu drag .domnul fie cu voi.nu renunta-ti oricit va fi de greu ve-ti reusi.doamne ajuta -ne!!!!!!pe noi si pe ei....................nu renunta!
ioanaalice spune:
salutare fetelor! Eu ,ca o mamica cu copilul acasa, pot sa zic urmatorul lucru: de 3 ani jumatate de cand intru pe acest forum, imi aduc aminte ca au fost perioade, cum este si aceasta, in care nimeni nu dadea vreo veste de adoptie. Si perioade in care, deodata, apareau vestile bune, nu pentru una dintre noi ci pentru mai multe. Sunt convinsa ca in curand se va termina perioada asta de ”abstinenta” pentru multe dintre voi care asteptati si ca va aparea soarele si pe strada voastra.
... si poate parea aiurea ca noi, cele care am adoptat mai demult, sa spunem ”cautati peste tot” si ”luati in plasament” in conditiile de astazi cand, bag de seama, rigorile legii se aplica foarte sever. Pentru ca ”pe vremea nostra” parca era mult mai usor.
Da, cred cu tarie ca in curand se va termina perioada asta neagra. Va doresc cautare spornica!