Viata e dura, puiule...

Dragi parinti,
Am un baiat care la anul va merge la scoala. Acum este la gradinita in ultima grupa dinaintea scolii si are colegi de varste cuprinse intre 4,5 - 6 ani. Ca peste tot, intre copii se mai intampla si rautati, de genul mizgalirii intentionate a hainelor, ruperii unei jucarii dragi, stinsul luminii cand altul e la toaleta, etc.
Baiatul meu este mai sensibil, este genul blind, neagresiv, chiar daca altfel e sociabil, cu gura pina la urechi cu orice copil, prietenos si iubitor de copii.
Insa atunci cand i se fac rautati din acestea plinge si e f trist, neintelegand de ce i se fac lui faze din astea.
Am incercat sa bravez fata de el si sa nu le iau si eu in tragic, spunandu-i pina la urma ca asa sunt unii copii, mai nebunatici, ca poate si el sa le stinga lumina la baie si ca macar sa ii pirasca educatoarei, ca nici asta nu prea face
Avand in vedere ca la anul incepe scoala, si ca acolo sigur va da de copii de tot felul, mai mult sau mai putin agresivi in vorba sau fapte, as vrea sa va intreb cum v-ati pregatit voi copilul dpdv psihic pt confruntarea aceasta?
Baiatul meu nu are nici o problema cu acomodarea, a schimbat (conjunctural) 3 gradinite pina acum, anul trecut a luat-o de la zero cu germana direct in gradinita aici si nu a plins niciodata din aceste motive. Nu acomodarea cu un nou mediu si colegi ar fi pt el o problema, ci rautatea gratuita a copiilor, careia nu ii face fata prea bine....
Cum as putea sa-l fac mai puternic, sa-l "trainuiesc" sa fie mai dur ?



Hobby

******************************************
www.youtube.com/watch?v=IeVt9UEUh-8" target="_blank">
"Itīs all for love... L.O.V.E."
www.youtube.com/watch?v=wuQKnuFBg2E" target="_blank">Michael Jackson - King of MUSIC
.... "Ok, everybody, that's a wrap!"

corinadana spune:

Daca ai putea sa l faci sa i IGNORE pe cei ce se poarta rau cu el. Sa le intoarca pur si simplu spatele si sa caute compania celor cuminti.
Aia o s o mai faca o data de doua ori apoi se lasa, daca plange le da satisfactie si vor continua.



Don't throw with stones if you live in a glass house.

corina mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca

ilse spune:

danat aici e ceva asemanator, li se spune ca daca un copil e rau cu ei, sa-i zica tare(ca sa poate auzi si alti copii din jur=deci se elimina posibilitatea ca vreun copil sa minta) si asertiv ca ei nu se joaca si nici nu vorbesc cu el pana nu se comporta civilizat si daca continua, sa ceara ajutorul invatatoarei.


eu si 3 banditi: ilse(1.01.2004), sven(1.01.2006) si thor(1.07.2008)

Andreea23 spune:

danat,fetita mea are aproape 5 ani si a patit la gradinita exact la fel.ea are un musteriu in clasa care nu o lasa in pace deloc,ba chiar o impingea,o zgaria si cateoadata o si caftea.m-am certat cu toti acolo,le-am facut pe educatoare in toate felurile,l-am certat chiar si pe acel copil...degeaba.Ea venea acasa vanata sau zgariata si cand o intrebam daca macar i-a spus educatoarei zicea ca ea nu vrea sa zica,ca ea e fetita buna si-l iarta .
Pana la urma am invatat-o sa nu-l mai bage in seama pe copil iar cand el vrea sa-i vorbeasca sa-i zica pur si simplu "eu cu copii obraznici nu vorbesc" iar atunci cand trebuia sa se eseze langa tot asa "eu langa copii obraznici nu stau"......etc
La noi a fost de mare efect....baietelul a lasat-o in pace,ba chiar incearca in fiecare zi sa se joace cu ea..

poate functioneaza si la voi...

danat spune:

Multumesc pt raspunsurile de pina acum!
Asa cum spuneti si voi, i-am spus si eu sa il ignore pe cel care il deranjeaza si daca acela insista sa ii spuna sa il lase in pace. Asta functioneaza uneori, iar alteori nu... cand se intampla prea rapid.
Problema aici la gradinita este ca le da libertate maxima. Nu se prea baga educatoarele sa medieze conflicte decat daa e ceva prea evident si strigator la cer. Altfel, fiecare pe barba lui. Intr-un fel e ok, sa zicem ca asa sunt pregatiti mai direct pt viata. Insa, cred ca ar trebui sa le explice cineva matur unde sunt limitele copilarelii si unde incep cele ale agresivitatii. Nu ma asteptam la varste asa de mici sa aiba totusi, rautati asa gratuite.

Problema mea inca este cum il fac pe el sa nu le mai puna asa la suflet???



Hobby

******************************************
www.youtube.com/watch?v=IeVt9UEUh-8" target="_blank">
"Itīs all for love... L.O.V.E."
www.youtube.com/watch?v=wuQKnuFBg2E" target="_blank">Michael Jackson - King of MUSIC
.... "Ok, everybody, that's a wrap!"

flower-power spune:

Mdaa..., din pacate sunt unii pe care ii distreaza sa-i faca pe altii sa sufere. Poate ca la inceput au facut-o ca asa sunt ei copii...pusi pe shotii...Dar odata ce i-au prins slabiciunea, se vor distra din ce in ce mai bine.
Cu cat le va arata ca pune la inima cu atat mai greu de depasit . Deci, cred ca cel mai bine e de lucrat cu copilul din dotare. In primul rand el trebuie sa stie ca nu-i ok ce fac rautaciosii, dar ca sunt fix ca si el niste copii. La noi a functionat cand prin clasa I, operat pe cord la 3 ani, nu putea alerga cot la cot pe terenul de fotbal, desi isi dorea si el sa joace. Si era un pustiulica, mai manelizat asa care facea el legea acolo. I-am spus atunci ca acela este un copil ca si el si ca nici intr-un caz nu are de ce sa-l asculte si sa iasa de pe teren daca el isi doreste sa fie acolo. Pur si simplu . In momentul in care a facut ce si-a dorit el si nu celalalt lucrurile s-au rezolvat. Pustiulica respectiv recurgea si la bataie ca sa fie mai convingator, la noi nu a fost cazul.

Si-ar mai fi ceva, nu vreau sa mi-o iei in nume de rau, cand ceva nu mi-a placut la copil m-am uitat si catre noi, parintii. Un copil ca sa fie mai dur trebuie sa-si creasca increderea in sine. Aici rolul parintilor e covarsitor.

danat spune:

Flower power multumesc pt raspuns!
La increderea in sine lucram de ceva timp, nu ca i-ar submina-o cineva de acasa, ci doar pt ca ar trebui sa fie mai mare.
Nu incerc nici sa-i preiau eu spre rezolvare problemele, caci asta il va face in timp si mai slab, si nu il ajuta practic cu nimic. Pe cat posibil incerc sa nu il cocolosesc cand se intampla lucruri dintr-astea neplacute, pt ca nu e o solutie, din contra, i-as face mai mult rau, si oricum, nu sunt eu linga el mereu ca sa il alin.
Am crezut la inceput ca e genul "mamos" si ca din aceasta cauza pare mai bleg, dar nu e asa, observ chiar, ca fata de alte mamici eu sunt ceva mai "dura" (e mult spus) cu el, adica discutam mai baieteste unul cu altul. Singurele dulcegarii sunt ca il cam pup si imbratisez acasa, ca nu ma pot abtine, nah, inca e la varsta cand se topeste in bratele mele In rest, suntem ca niste camarazi foarte buni, incercam sa ii explicam (si eu, si taica-su) cum stau treburile in viata, fara a-l speriat totusi, asa pe limba lui.
Si mai e o chestie, fata de noi are tupeu, insa fata de alti copii, nu stiu pe unde si-l pierde.



Hobby

******************************************
www.youtube.com/watch?v=IeVt9UEUh-8" target="_blank">
"Itīs all for love... L.O.V.E."
www.youtube.com/watch?v=wuQKnuFBg2E" target="_blank">Michael Jackson - King of MUSIC
.... "Ok, everybody, that's a wrap!"

Alizee spune:

Din pacate, copiii sunt rautaciosi si atunci cand cei blanzi lasa de la ei, cei mai bataiosi nu apreciaza gestul de marinime, ci se amuza ori de cate ori pot.
Eu cred ca ar trebui sa vorbesti cu educatoarele despre baietelul tau si sa le rogi sa fie mai atente la el.
Eu, spre exemplu, nu uit nici acum cat de rau era un baietel cu mine la gradinita.
Copiii atat de sensibili in nici-un caz nu-si vor creste respectul de sine daca sunt batjocoriti de altii mai cu tupeu.
Pt mine este clar ca baietelul tau are nevoie de ocrotirea educatoarelor si, in acelasi timp, si copiiilor rautociosi sa li se explice de fiecare data ca nu au voie sa se comporte astfel.
La scoala vei vedea ce va fi...Pana atunci, protejeaza-l de "bully".



allinta

Alizee spune:

Mi-am amintit inca ceva : iti poti invata baietelul, daca nu vrea sa "parasca " la educatoare, sa le spuna parintilor copiiilor respectivi cum s-au purtat cu el. Daca nici asta nu va avea impact asupra copiiilor rautaciosi, altceva, nici atat.
Sa-ti dau un exemplu : fetita mea o tot sacaia pe o alta fetita, zilnic, biata de ea. Si, intr-o zi, fetita si-a luat inima in dinti si mi-a spus ce-i face a mea.
Am rugat-o sa-i ceara scuze si sa ii promita ca niciodata nu o va mai sacai. Bineinteles ca puisorul meu nu a facut-o de bunavoie, ci dupa ce i-am promis ca ii scot desenele.
De atunci, fii-mea nu a mai avut nimic de impartit cu acea fetita, ba chiar o mangaia de cate ori de intersectau.
Dupa cum vezi, noi, adultii avem o mare influenta asupra comportamentului copiiilor nostri si nu numai.


allinta

flower-power spune:

Faptul ca va dragaliti nu cred sa-l faca mai "moale". Dimpotriva, nimic nu creste mai tare self-esteemul decat sa se stie iubit si mai ales ca celor din jur le pasa.
Cat a fost mai mititel[si cumva sub influenta datelor problemei si fiind eu mai speriata]aveam senzatia ca eu stiu mai bine ce-i trebuie. Cand am realizat ca nu-mi place ce vad, am facut pasul inapoi si l-am lasat pe el sa se exprime. L-am investit cu mult mai multa incredere si chiar a functionat. Rezultatele nu au intarziat sa apara. Nu peste noapte. Am mai si citit cate ceva ... Asta a fost la noi...
Acum, tu stii cel mai bine datele problemei, rezolvarea e la tine. Asta cu a-i spune tu ce sa faca functioneaza partial si cum nu esti tot timpul cu el...Ei fac mai putin ce li se spune decat ce vad. Parerea mea e ca nu trebuie durizat ci doar sa ajunga sa aiba atata incredere in el si sa se valorizeze suficient cat sa nu mai lase sa-l necajeasca rautatile celor din jur.
Fata de voi are tupeu pt ca e intr-un mediu securizat si pt ca sunteti cumva previzibili, stie la ce sa se astepte. Plus ca ce acumuleaza in afara descarca acasa.