Ce inseamna un sot bun?

Sunt foaarte suparata acum din cauza sotului meu pt ca am ajuns sa ne certam aiurea. Practic el este foarte nervos, preocupat si cred ca cea mai mare dorinta a lui este sa fie lasat in pace, sa nu ii ceara nimeni nimic, sa nu stie ca are casa si familie. Deci nu pot fi obiectiva in acest moment. Dar m-am saturat sa se razbune pe mine pt ca este nervos, sa refuze sa isi asume responsabilitati, sa ii fie prea greu sa faca ceea ce trebuie cand trebuie. Stau si ma gandesc ce sa fac? Stiu ca am gresit de la inceputul relatiei pt ca le-am dus eu pe toate in spinare. Dar acum nu mai pot si nu mai vreau mai ales cand primesc si o gramada de reprosuri. Deci voi cele care aveti casnicii durabile, care aveti 10, 15 ani la activ, spuneti-mi va rog ce inseamna un sot bun?

Stiu ca in Romania este foarte raspandita practica traditionala ca femeia sa tina casa, copilul, iar barbatul sa fie preocupat doar de serviciu, dar eu nu pot sa accept asta. Avem 8 ani la activ, o fata de 7 si nu-mi vine sa cred ca nu mai gasesc resurse sa il inteleg. Am trecut prin destule, nu vreau sa renunt la tot, dar in afara de stat la discutii cu el ce alt sfat puteti sa-mi dati? Stiu ca e criza, stiu ca suntem stresati, presati, dar nu pot sa tac mereu

Rufus spune:

Cica un sot bun e ala care castiga mai mult decat poate cheltui nevasta.
Este tot o vorba din folclor, la fel cu cea enuntata de tine (femeia tine casa si copiii, iar barbatul serviciul).
Cred ca daca vrei sa depasesti traditionalul (pe care singura recunosti ca l-ai promovat de la inceputul relatiei), tot cu discutiile trebuie sa incepi. La obiect, cu fermitate si logica.
Nu uita: "ce trebuie" este un lucru (niste lucruri) stabilit de comun acord ca fiind de importanta imediata. In nici un caz stabilit unilateral sau stabilit de altii. Ei bine, stabilirea asta se face tot prin comunicare.
Altfel, vei constata (ca acum) ca sotul tau are alta notiune despre "ce si cand trebuie".

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

n/a spune:

haha!!!! buna intrebare.... Exista asa ceva? Sot sau sotie buna? au doar compatibilitate si noroc in alegeri?

n/a spune:

Io am ajuns la concluzia ca ce e bun pentru unul poate fi rau pentru altul. Io iti propun ceva mara: daca vrei sa-i faci o evaluare sotului tau nu intreba daca se poate si mai bine, ca mai rau itit garantez ca se poate, ci intreaba-te care sunt nevoile tale referitoare la sotul tau si evalueaza daca el este in masura, sau chiar daca el este dispus sa-ti acorde onoarea de a iti satisface toate acele nevoi sau macar unele.

De exemplu. Te duci la el si ii spui: "am nevoie sa nu mai tipi la mine, chiar daca ai nervi si esti suparat pe viata pentru ca imi este greu sa duc si povara asta in spate si imi displace. Crezi ca se poate sa nu ma mai faci prag de dat cu capul cand esti frustrat?"..... Si faci asa cu tot ce te nemultumeste.

In functie de cat de dispus este sa-ti faca pe plac vezi daca iti place sau nu ce ai la usa, sau cine te tine la usa.... depinde.

Nu este important cum ar trebui sa se comporte sau ce ar trebui sa faca un sot ideal, ci DACA E CAPABIL SA TE FACA FERICITA.

Bafta.

PS: De ce om simti noi nevoia asta tampita de cuplu, de parteneriat, de complicitate in doi. E dulce rau, dar e cateodata o mare prostie. Ramai STUCK pe veci, sau pana la divortz cu un singur om si totul construiesri in jurul lui, chiar si cand el sau ea face viata mai grea, nu mai dulce si frumoasa. Dar ne incapatanam sa avem FAMILIE, indiferent care o fi forma pe care o capata pe parcurs.

Se zice ca familia este formata din persoanele care te fac sa aparti. Dar daca te fac nefericit/a, ce e de facut? Dac atotul se reduce la mai mult de atat? Cand avem dreptul sa renuntam? Cat trebuie sa suportam neplacerile? Asta e marea dilema. Multe dintre noi nu stiu cand tre sa renunte sau cand tre sa mai dea sanse.

marius spune:

Tu cand esti preocupata cum ai reactiona daca ar veni sotul tau si te-ar solicita pentru aia pentru cealalta? Iar daca te-ai enerva si el totusi ar spune ca nu faci ceea ce crede el ca ar trebui sa faci ce ai spune? Daca el ar spune ca nu te implici si nu iti asumi responsabilitati asa cum el cred ca ar trebui sa faci, cum ai reactiona?

Am vrut doar sa spun ca intro familie sunt doua persoane distincte cert diferite carev totusi au spus de bunavoie si nesilite de nimeni Da sunt de acord sa merg mai departe cu acest om in viata. Mai mult au decis si au ajuns sa aiba un copil sau mai multi de asemenea de bunavoie si nesilite de nimeni fiecare luand decizia unilateral conform credintei proprii.
De aceea nu cred ca putem sa impunem ceea ce credem noi ca fiind ceea ce trebuie sa fie acceptat de celalalt. Aici intervine compromisul si arta relationarii. Intotdeauna insa nodul sau punctul ce leaga doi oameni intro relatie va fi deplasat pe linia dintre ei mai aproape sau mai departe de unul sau de celalalt. De ce? Pentru ca nu suntem la fel, pentru ca unul din doi va lasa mai mult si atata vreme cat firul dintre ei va exista, atata vreme cat fiecare dintre cei doi va accepta unde anume este pozitionat acel nod fata de el(ea) ca e mai aproape sau ma departe acea relatie va exista. Altfel se va rupe.
Din punctul meu de vedere cei care dau sfaturi sau pun intrebari retorice de genul "cat sa mai acceptam nefericirea personala" sau afirmatii de genul "barbatii e porci" sunt persoane egocentriste in general egoiste indragostite la extrem de propria persoana incapabile in mod natural in a accepta compromisul relational si deci implicit nodul de care aminteam nu il pot concepe pe axa relationala decat strict lipit de propria identitate. Desigur nu este nici o supararare ci tine de insasi diversitatea umana.
In ceea ce te priveste fara sa cunsoc amanunte consider ca voi aveti mai degraba o problema de comunicare adica problema cea mai mare nu este problema in sine ci cum anume o identificati, cum anume o comunicati intre voi si ce solutiii comune puteti sa gasiti impreuna. Desigur este o opinie. Poate ar fi bine sa scrii pe o foaie de hartie frumos si direct punctual fara povesti asa ca o lista de piata 1 2 3 ceea ce consideri tu ca nu este bine rezolvat si ai dori sa fi sprijinita de sotul tau.
Ar fi bine sa inceapa aceasta lista cu cuvinte de genul

Mi-as dori sa ma sprijini mai mult cu:
1
2
3
4
......

Ce parere ai? Crezi ca s-ar putea? Multumesc ca ai citit.

Da-i foaia asta fara sa-i spui nimic. Doar da-i-o si roaga-l sa citeasca si sa spuna daca poate rezolva ceva din ceea ce ai scris. Ceva imi spune ca va fi mai bine. Poti sa-i sugerezi sa scrie si el o foaie daca doreste pe care sa o citesti tu. Uneori scriind si nevorbind ajungem sa comunicam mai bine cu ceilalti nu apar implicatiile afective si permite celuilalt sa isi mentina o zona de securitate zonala personala.


Eu pur si simplu / Pagina familiei / Tot noi / Mai multe... / www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank"> Video
Pagina legislativa

n/a spune:

marius, marius, marius.... PROTESTEZ.

Pai tocmai tu, care urasti stereotipiile, ma bagasi in una. Si chiar crezi ca un compromis vine din altruism? Chiar crezi asta? Oare relatiile nu sunt intruchiparea unor nevoi personale? Materializarea aspiratiilor? Oare astea nu se inchid pana la urma in egicentrism si egoism?

Reactia ta la intrebarea mea retorica, ma face sa cred ca esti complexat de atacurile feministe, in general, si ceea ce ai scris despre "cei care" reflecta un total dezacord fata de femeile care vad barbatii in mod negativ. Daca esti plin de altruism ar trebui sa fi ceva mai compatimitor si mai intelegator, daca nu cumva preferi superficial, sa intelegi ca femeile care ajung sa spuna ca barbatii este porci au experiente neplacute datorita unui defect de catalogare a eventualilor parteneri compatibili si au suportat consecintele in cele mai drastice forme.

Cel mai nenorocit barbat posibil, dupa parerea mea, daca iubeste cu adevarat si gaseste satisfactie in relatia cu o anumita femeie care sa i se para lui nu stiu cum de nemaipomenita.... aduce si luna de pe cer iubitei, crede-ma ca gaseste energie si unde nu visezi pentru toate mofturile dansei.

In general, noi femeile tipam cand un barbat nu danseaza dupa cum cantam noi pentru ca asta este semn ca el nu este motivat sentimental indeajuns, adica mai pe scurt nu ne iubeste cum ne dorim noi, si cand ne trec noua fluturii realizam asta, si doare MARIUS.

Mara tocmai a descoperit ca a facut candva o alegere gresita si parerea mea e ca a descoperit ca ea vroia de fapt altceva. E cam nasol.

annablue spune:

Mara, m-am identificat in ce ai scris tu, in sensul ca si eu am momente in care simt asa ceva.
Noi acum avem 2 copii si nici un ajutor, asa ca e parca si mai greu cu unul de 7 ani si cu unul de 7 luni, DAR,... am folosit o metoda de comunicare mai "simpla" si am spus ca ne vom regasi puterea uitandu-ne la copii.
Nu stiu exact cum am facut-o, cert e ca am reusit sa primesc ajutorul lui - nu intodeauna si nu tot ce vreau eu - dar e mult mai bine.
Personal, eu cred ca ceea ce Rufus a scris mai concis iar Marius mai detaliat, sunt exact acele "directii" pe care ar trebui sa le folosesti pt a va recapata increderea in relatie.
Si spun asta pt ca si eu m-am aflat acum ceva timp intr-un moment de cotitura de genul "ce fac? il parasesc pt ca nu gasesc o clae sa fiu fericita alaturi de el, sau stau si lupt sa gasesc modul i ncare sa-l fac pe el sa "rezoneze" la nevoile mele" ...
Si acum cred ca am gasit-o.
Ceea ce iti doresc si tie!

Rufus spune:

Ar fi interesant sa detaliezi putin.
Ma refer la "el nu este motivat sentimental indeajuns".
Ce zici?

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

marius spune:

Noideea - opinia mea este ca orice persoana fie ea barbat fie ea femeie de oricare dintre cei doi sunt entitati diferite, au crezuri diferite, asteptari diferite. Vin intr-o relatie comuna completamente separati. faptul ca au puncte comune reprezinta doar coincidente insa devin premize pentru relatia lor viitoare deoarece fiecare ajunge sa se regaseasca intr-o oarecare masura in celalalt. Daca nu ar avea aceste puncte comune sau ele (punctele) ar fi drastic reduse ca si numar probabil nu se va inchega acea relatie. Mai mult barbatii si femeile relationeaza (socializeaza) extrem de mult si un numar relativ redus ajung se evolueze catre o relatie relativ stabila. De aceea nu intamplator se spune "Ok stati un timp impreuna sa va vedeti cum sunteti si cand nu aveti chef sa zambiti, sa pupati... cand sunteti voi insiva asa cum sunteti in cea mai banala zi". Tocmai pentru a va permite reciproc sa evaluati daca si in ce masura aceasta latura "common one" este una acceptata.
Nu sunt de acord cu ideea ca unul sau altul intr-o relatie sa pretinda celuilalt sa fie ceea ce nu este doar de dragul comercial al dovezii iubirii al unu moft asa cu nominalizezi tu. Pentri mine iubirea nu poate sa fie niciodata un moft in virtutea caruia sa solicit luna de pe cer partenerului meu. Cu tot respectul este ceva ce nu se regaseste in crezul meu.

Eu pur si simplu / Pagina familiei / Tot noi / Mai multe... / www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank"> Video
Pagina legislativa

maminuta spune:

Mara,in momentele voastre ...exista inca acea flacara?Indiferent de dispute si certuri...reusiti sa aveti acel moment fain...care va face sa va simtiti inca doua parti ale unui intreg?
Daca raspunsul este afirmativ,cred ca varianta propusa de Marius de a-i aduce la cunostinta intr-un alt mod decit ridicind tonul si facind reprosuri tot ce te nemultumeste merita incercata.
Barbatilor nu le place sa primeasca de la femei directive.Ori cind avem tendinta de a-i lua la suturi,tocmai asta facem.
Ma regasesc in povestea ta pina la un punct.Eu atunci cind am fost pe punctul de a claca,am reactionat astfel:timp de 5 zile,nu am facut decit sa am acelasi comportament ca al lui.L-am socat.
Nu am mai facut piata de unde sa apar dupa serviciu cu sacose incarcate..prin urmare frigider aproape gol,am gatit doar fetitei,pentru noi ce s-o gasi...cind ma aborda eram extrem de obosita...Facturile le-a regasit maldar ( de data asta neachitate ca nu se mai ocupase nimeni de ele).Etc.
Faza frumoasa a fost ca asta chiar l-a ajutat sa inteleaga cit de mult se detasase de partea asta a casniciei.Motiv pentru care,la sfirsitul saptaminii de care iti vorbeam,am hotarit la o cina faina cum anume sa ne impartim responsabilitatile ca lucrurile sa nu mai scape astfel de sub control.
..ca exista posibilitatea sa nici nu realizeze tot efortul tau..ca asa l-ai obisnuit.
Incearca sa ii stirnesti curiozitatea cu un moment frumos,sa ii amintesti cit de bine va simtiti impreuna..sa il faci sa realizeze ca sprijinindu-te mai mult in rutina casniciei ..de fapt te ajuta sa ii oferi astfel de momente mult mai des.

Bafta si sa depasiti cu bine acest moment!

n/a spune:

marius sunt perfect de acord cu tine intr-o lume ideala, si apropos am observat ca ai evitat cu eleganta sa raspunzi la niste intrebari care induc nitel taspunsul.

Daca ar fi sa ne luam dupa ce ar fi absolut perfect , atunci da, cand alegem ar trebui sa o facem cu foarte mare atentie. Tocmai asta vroiam eu sa subliniez, ca atunci cand facem alegerea gresita, avem o singura optiune corecta, sa admitem asta si sa ne redirectionam catre cineva care sa fie dispus datorita faptului ca e lulea sa ne faca si pedichiura, ca numai un om care ma iubeste la nebunie ar fi dispus sa-mi faca pedichiura (e un exemplu tampit, dar e menit sa iti atraga atentia si sa sublinieze ceea ce am scris in postarea precedenta).

Putem vorbi de compromis atunci cand doua persoane rezoneaza, intradevar si sunt amandoi de buna credinta si depun eforturi sustinute sa faca reltia sa mearga, dar ce te faci ca sunt mii de relatii in care unul dintre parteneri e luat de fraier de catre celalat si e luat ca si cum e castigat la loto si profita de pe urma bunatatii si disponibilitatii partenerului, a altruismului acestuia?
Stii tu, conceptii din alea gen: "femeia tre sa aiba grija de casa, de copii, sa aiba ciocul mic si seara sa ma ... satisfaca" sa nu folosesc cuvintele pe care le folosesc de fapt barbatii intre ei. In aceste conceptii nu se aude deloc (nici macar ecoul) ideii de compromis, sau idei ca responsabilitatile in gospodarie revin amandurora, sau cresterea si educarea copiilor este responsabilitatea amandurora.

Ori cand se incalca aceasta simpla regula in care poate functiona linistita o familie si femeia devine catarul familiei, reactionezi ca mara, si eu cred ca e total indreptatita.

Dar eu stiu din experienta, ca oricat ai dori ceva de la partener, daca nu vine de la buna lui crestere, daca nu vine din dorinta sa faca un compromis, daca eu cer si sunt persilata.... nu ma poate astepta decat un razboi psihologic care ma va decima si ma va face si mai nefericita. Cai sunt sa fortezi un barbat sa faca ce trebuie in casa, dar e un total razboi si nu stiu daca e benefic sa fi in total razboi cu propriul partener.

Stii ce am facut eu? Cand m-am saturat sa cer ajutor si sa mi se zica ca e responsabilitatea mea de femeie si ca nu face nimik ca nu vrea, am facut la fel. Dar l-am anuntat: "eu am facut ciorba. Daca vrei felul doi fa-l, eu nu am timp ca ma duc sa stau cu fata, ca am neglijat-o destul azi facandu-ti ciorba, ca tu nu ai stat cu ea, ai stat cu prietenii la bauta si vreau si eu sa vad daca iti dau prietenii felul doi". In ziua aceea am stat si l-am privit, cu copilul in brate cum face felul doi. De atunci ma ajuta in bucatarie.... pana in ziua cand l-am parasit. Sincer... nu "te rog sa ma ajuti" ajuta sau felul in care ii spui acel "trebuie" il determina sa-si ia atributiile in serios, ci atitudinea prin care ii arati si-l faci sa inteleaga ca acele treburi nu sunt ale tale ci ale voastre, sau eventual ale lui.
Alta data, intr-o sambata, am facut intentionat dezordine pe biroul de la calculator, i-am pus si ceva haine pe tastatura. A venit de afara sa se joace la calculator si s-a sesizat ca ce am facut toata ziua. Si i-am zis: "mizerie... cam cum faci tu in fiecare zi... si acum astept sa vina cineva sa faca ordine, cam cum faci tu si am, si pretentia sa faci tu, ca asa vrea muschiul meu, ca altfel o sa te manance viermii de cata mizerie o sa-ti fac zilnic pe tastatura". De atunci m-a ajutat la curatenie....... DAR M-A SI DISPRETUIT. In primul rand ca m-am purtat cu el asa cum se purta si cum imi vorbea si el.

Stiu, sunt rea... si egoista si egocentrista, dar viata m-a invatat sa fiu asa, si o alegere gresita.

Rufus.... mi-e greu sa-ti detaliez. Cand un barbat se indragosteste devine motivat sentimental sa actioneze subit spre binele unei anumite demoazele, nu stie cum sa faca sa corespunda si sa-i faca pe plac, daca ajunge sa o iubeasca la nebunie, o femeie face cu un barbat ce vrea, dar numai pentru ca el ii permite. Si poate sa-i zica si "misca ma", nu tre sa-l gadile sub coada, ca el este imediat dispus sa-i faca pe plac.

Nu suport femeile care isi aroga iscusinta ca-l face pe un barbat sa danseze cum canta ea, ci cred ca este rezultatul faptului ca se lasa manipulat, ca s-o vada fericita, pentru ca o iubeste, pentru ca nu o dispretuieste, pentru ca are consideratie pentru ea ca persoana, ca femeie si nu o reduce la o menajera si dadaca ideala.