Un baietel rasfatat (3)

accept92 spune:

Laura tocmai zilele astea am vizitat si noi o gradinita (eu si fetita de 2 ani) si am fost invitate sa participam la masa cu ceilalti copii. Ceea ce am vazut acolo, ne-a socat pe amandoua (fetita mea se uita cu ochi mari la toata lumea si ridica mereu mirata din sprancene). Ingrijitoarea si bucatareasa creeau tensiune fara rost, tipand intr-una, amenintand ca cine nu mananca tot nu se ridica de pe scaun, era un haos total creeat nu de copii ci de aceste doua doamne care probabil aveau si ele nevoie sa faca pe sefele cu cineva. Bineinteles ca asta poate duce la refuzul copilului de a manca acasa.

In mod normal, acasa ar trebui sa functioneze mancatul impreuna cu toata familia, copilului sa i se puna mancarea in fata si restul familiei sa manance cu pofta si voie buna fara a da importanta daca copilul mananca sau nu. Absolut nici o importanta (fara indemnat copilul sa manance, fara oferit alternative, fara concursuri, fara promisiuni, fara amenintari). Copiii nu se infometeaza singuri (chiar daca noua ni se pare), deci pana la urma in lipsa oricarei presiuni va manca. Daca e nevoie sa fie ajutat sa manance, sa fie ajutat la cerere. Momentul mesei transformat in joc este o metoda care poate rezolva pe moment problema (dar nu cauza). Totusi ceea ce se intampla la gradinita in timpul mesei e foarte putred...


In privinta imbracatului, la noi functioneaza in astfel de momente sa ne vedem de treaba. Se imbraca fiecare, daca copilul nu vrea ajutor nu insistam, tati e gata, se incalta, o anuntam ca tati coboara la masina, tati deschide usa...si brusc se prezinta si copilul la usa cooperant si dispus sa fie ajutat. Ideea e sa eviti sa tensionezi situatia insistand. Copiii reactioneaza ca arcul, daca imping eu arcul impinge inapoi. Si tati daca a zis ca iese pe usa nu trebuie sa fie ezitant deloc, si daca baiatul nu vine tati iese si asteapta in masina (daca e si surioara cu el banuiesc ca e si mai motivant).

Principiul de baza ar fi : daca copilul face un pas inapoi tu sa faci doi pasi inapoi, in nici un caz sa nu faci un pas spre el (in ceea ce
priveste momentele de incapatanare fireste). Din pozitia asta facand peste un timp oarecare un pas inainte ajungi la linie si deci nu ar trebui sa se declanseze reactia de respingere la copil, aveti loc amandoi sa faceti o miscare fara a resimti presiune.

Si pana la urma sa te gandesti mereu ca problemele astea sunt mici , asemenea copiilor care le provoaca.

alra spune:

fata mea face tantrumuri aproape zilnic exact pe tiparul celor descrise de tine. si in timp cat face/facem ceva (imbracat de exemplu) e repede distrasa de alti stimuli si gaseste lucruri pe care MUSAI trebuie sa le faca in momentul ala. daca incercam sa o tinem la activitatea initiala face criza.
cat mai putine reguli insa tinute cu consecventa, cat mai mult somn si cat mai multa rutina. in cazul tau fa sa fie rutina sa ii pui tu pe el hainele care el stii ca nu le poate gestiona inca. e destul de mare si intelege ce ii spui, explica-i de ce il imbraci tu cu anumite haine si spune-i ca el le poate pune pe restul, stai foarte calma in timpul crizelor si dupa cateva zile veti avea deja un obicei in a proceda asa.

Laura25 spune:

Va multumesc pt fiecare secunda pierduta scriind sfaturi si idei pt mine!

---

Licitatie pentru tricou 'Dependent DC' - salvati o viata!

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Alizee spune:

In privinta imbracatului de dimineata, am stabilit un ritual : intai ma imbrac eu, apoi o imbrac si pe ea si nu am avut nicio problema, pana acum.
In privinta mancatului, nu am avut niciodata probleme prea mari, fiindca am stiut ca lipsa poftei de mancare poate insemna paraziti intestinali sau o carenta in organism.
Fetita mea a avut o perioada de acomodare cu mancarea de la gradinita de 2 luni pana a mancat atat cat sa se simta cu burtica plina. Totusi, seara ii dau mancare gatita sau sandvisuri cu carne. Nu stiu de ce, la gradinita nu mananca carnea.
Acum, este racita acasa, dar cum o duc la gradinita, voi avea o discutie cu educatoarele despre comportamentul lor recalcitrant fata de copii. Sper sa reusesc sa-mi pastrz calmul, ca data trecuta cand am discutat cu directoarea, aceasta ajunsese la concluzia ca am o fire nervoasa. De parca as fi putut ramane calma cand e vorba de copilul meu...

allinta

Soleil spune:

Laura, in ceea ce priveste masa - intr-adevar, intai si intai analizele sa excluzi o eventuala anemie (hemoglobina si sideremie) sau animalute prin burtica.

Apoi, cat mai mult aer si alergat pe-afara . A mea, cu cat alearga mai mult, cu atat mananca mai bine. Mai cred ca e si o problema de obisnuinta la un moment dat, adica daca mananci putin o vreme, te inveti asa si nu-ti mai trebuie cine stie cata mancare. De-aia zic, poate un timp cu ceva mai mult stat pe-afara, sa ii vina pofta de mancare si sa se rupa cercul.
Uneori, in perioade de criza, cum esti tu cu acum cu Bianca, la noi a mai functionat "psihologia inversa".
Il chemam numai pe tata-sau la masa, cand mai aparea si ea o intrebam ce vrea ca si-asa ei nu-i e foame niciodata . Daca se punea la masa, o lasam sa manance cat voia, daca pleca, ok, foarte bine. Cam dupa 2-3 zile incepea sa manance omeneste.
Mai avea momente cand refuza anumite alimente si se aseza la masa spunand "eu nu mananc din aia". Ori ii spuneam "ok, n-ai decat", ori ii spuneam ceva de genul "da' cine ti-a spus tie ca primesti din aia? O mananc numai eu cu tati".
Era cam socata la ultima replica, se uita cu ochii mari la mine si incepea sa "fure" alimentul respectiv (in general e vorba de legume sau salata) de prin farfuriile noastre cand nu eram atenti. Ne faceam ca nu o vedem si, incet-incet, problema murea - adica ea nu mai zicea ca nu mananca ce stiu eu ce, iar noi ne faceam ca lucrurile n-au stat niciodata altfel.

Da' asta cu psiholgia inversa o aplicam asa, intr-un caz din 3 ca mi-era ca picam in extrema ailalta
Da, am mai facut uneori picnic, asa ca ymca, dar numai cu mancare cat de cat solida ; mai faceam "frigarui" cu bucati de fructe sau ne mai jucam de-a ghiceste fructul (puneam bucatele de fructe intr-un castron, ea le manca cu ochii inchisi si trebuia sa ghiceasca ce-are in gura . Asta o zic pentru ca la noi marea problema sunt fructele si legumele crude...

Despre imbracat - aici nu stiu ce sa zic, pentru ca fiica-mea nu vrea nici acum, la aproape 6 ani, sa se imbrace singura . Stie ce si cum (bluzele nu stie cum sa si le dezbrace), dar deh, e mai simplu s-o imbrac eu...
Nici n-am avut niciodata prea mari probleme cu imbracatul pentru ca de obicei o las in pace cu ce vrea ea, iar cand chiar e complet aiurea ce vrea, e destul de rezonabila si ne intelegem pana la urma.

Succes!!

---

Alizee spune:

Fii-mea a invatat in timp sa-i place gustul legumelor crude.
Se tine dupa mine si acum cand fac mancare si, in timp ce toc legumele, o intreb daca vrea sa guste un pic din gogosar, telina, morcov, ceapa, usturoi etc... Si uite asa, an dupa an, a inceput sa manance din ce in mai multe legume crude.

allinta

mihuta spune:

Offtopic:

Accept, e permis sa vizitezi gradinite impreuna cu copilul?

accept92 spune:

Sigur, la nici o gradinita nu am fost refuzata si am vizitat vre-o 7. Singura nici nu ar avea rost, ma intereseaza in primul rand reactia copilului la mediu.

mihuta spune:

Asa ma gandeam si eu dar nu eram sigura in ceea ce priveste gradinitele de stat. Incepem si noi vizitarea de gradinite pentru anul viitor.

Succes!

vikinga spune:

Acum ce am rasarit dintre termometre si muci, huuui trecu si asta. Freedelia ia-ti inca 2 bone ca e greu rau de tot daca unul e bolnavior, celalalt vioi si tu cu un ditamai burtoi racita ori atinsa de vreun virus. Las' ca faci AP in paralel ori dupa. De erau ieftine pe aici imi luam o armata. Aici o guvernanta englezoaica costa vreo 4000-5000-6000€/luna cu tot cu taxe, doamne interne vreo 2000€ dar nici nu prea merge treaba cu program non stop cum are fam noastra din spania ori cum e prin italia, ca aici is alte conditii de angajare si la negru nu dorim, doamna la curatenie cind si cind 10€ pe ora si cam trebuie vreo 5-6 ore, numai curat. Mai ramin tinerele au pair dar pt mine-s prea copilandre, simt ca am inca unul in plus de avut grija lui, noua ne-ar trebui o doamna in putere care stie ce face. Am citit cu interes ce ati scris si sunt f surprinsa! Atitia copii care refuza sa manince ori au o problema cu asta si atitia ce doresc neaparat sa se imbrace singuri, dar asa pina la extrema. Ceva e putred prin gradinitele romanesti ca altfel nu-mi explic, doar copiii sunt la fel la baza indiferent de granita. Mici trucuri cu mincarea am mai auzit si aici sa faca mamele dar in special la copilasi de vreun an doi maxim, in perioada diversificarii si asta indeosebi la primul copil. Dupa intrarea la gradi totul e mai bine, copiii maninca mai bine, nu mai fac un show din asta. Aldo a fost fistos la inceput ca deh l-am crescut insistind cu morcovei si salatele si carnite cind el dorea doar laptic si piine, iaurturi, brinze.. genul asta. Si stiu ca i s-a dat timp cit a avut el nevoie, ingramadit, amenintat, zapacit cu intreceri ori recompense sub nici o forma! Si nu avem probleme, ok are si el preferintele lui si e f normal asa, maninca acum carne, salate dar nu orice legume. Cu imbracatul la fel, mai degraba vad la gradi mamicile cum solicita de la copiii sa coopereze la imbracat ori pur si simplu le cer sa se imbrace si astept rabdatoare, dar de ar fi dupa ei marea maj s-ar lasa imbracati. Eu una vad o treaba buna in a se imbraca singur un copil de peste 5-6 ani, dar sa faca asta normal, ca un copil, nu asa cu astfel de reactii ca asta arata un stres undeva saracutul. Al meu e un lenos:)), i-am zis ca-i pun chilotii in loc de fes si maieul fular, ca el trece peste amanunte din astea:))Nadja in schimb e tare fisneata, vrea sa se imbrace singura, ce nu poate imi cere sa o ajut, problema e cu rochitelele si pantofiorii ei, ca neaparat trebuie sa fie ce doreste ea plus ca se schimba de vreo 10 ori pe zi, iar pantofii, pasiunea ei, si-i schimba la juma de ora, ca nu accepta ea prin casa totosei ori sosetele, oh vai ar fi o insulta! Va dati seama ca sub brad i-a rezervat deja Mosu 2 perechi de pantofi, rochie movalie de mica diva, accesorii... ufff si nu are inca 3 ani!Cu mincarea la noi nu sunt probleme, stam la masa normal cind egata masa ii strig si vin toti si sot si copii si catei e o ingramadeala ca in gara de nord, cine vrea si are apetit maninca, daca nu are chef la prinz astepata cina si de nu maninca cina astepata micul dejun. Ok normal ca de doresc le dau ceva, dar nu ma pun iar la facut spaghetti ori la incalzit mincarea, doar asa un laptic, iaurt, o banana, un mar, un colt de piine, ceva mic si usor si urmatoarea masa le revine apetitul si rup orice le pun pe masa. Si am fugit de a cadea in plasa lor, mai ales a lui Aldo poreclit cind era mic Aldito bandito din f multe motive, care facea mofturi de vedea la cina brocoli si zicea ca nu ii e foame, ca exact la 30 de min dupa ce masa era strinsa i se facea subit si cerea piine cu pate, wurst roi biscuti cu lapte ori ceva de gen. Nu asa ceva nu. Ma refer la Aldo dupa 3-4 ani cu toate ca si cu Nadja cam ma tin de aceleasi reguli, mai permisive pt ca inca are doar 2 ani si 7 luni dar directia e aceeasi. Dar ca oricare mama am si eu o problema, revin cu ea, chiar am nevoie de niste opinii.Vikinga 34+ cu cei mai frumosi vikingi: Aldo, Nadja si Letizia mica din burtica