NU TE MAI IUBESC! COMPROMIS SAU ADIO?

escu spune:

Sau bilancia, ca tu ai deschis subiectul...
Subiect de altfel foarte interesant si pentru mine care ma aflu in acelasi spectru de varsta cu balanta, dupa un sfert de veac de casnicie si ma zbat intre aceleasi corzi, constiinta sau sentimente, sufletul meu sau sufletul lui, principii sau libertate?

pepene spune:

ca sa raspund la subiect:

1. daca pasiunea a cam disparut, dar in rest, simt acea conexiune, sentiment de complicitate, prietenie, afectiune, bucurie reciproca si implinire sufleteasca cand ajung acasa si il stiu acolo, cand nu m-a ranit in chestiuni majore, numai ca fluturasii au cam disparut, atunci as ramane pt. ca as fi fericita.

2. daca chestiunile de mai sus nu sunt indeplinite in mare, si simt ostilitate, nu il mai suport langa mine, il vad ca o povara, atunci nu as ramane.

bilancia spune:

exact escu dar eu sunt bilancia, nu balanta pt ca majoritatea au inceput sa confunde, exact si mai ales cand compromisul exista deja deci hotarasti sa ramai cu partenerul din alte considerente decat iubirea, cum se rezolva partea sexuala??????????ne compromitem si in sfera aceea sau nu mai conteaza si inchidem ochii?

escu spune:

Da, bine pusa problema. Eu una, m-am cam compromis o perioada, dupa care am realizat ca numai din respect si prietenie nu pot continua compromisul sexual, asa ca am pus punct. Numai ca asta nu rezolva situatia. Ma simt inca tanara si activa si n-as vrea sa ma pensionez, de-asta caut solutii civilizate. Care or fi alea, fara sa-ti lezezi partenerul?

coltofeanu spune:

".....daca simtim ca iubire nu mai e, este normal sa alegem compromisul de a ramane langa partener numai din prietenie si respect sau ar trebui sa cautam si sa urmam dragostea, pentru sufletul nostru?"

cred ca majoritatea femeilor pot sa ramana intr-o relatie de compromis chiar daca sufera. si pot fi si fidele unui singur barbat chiar daca nu-si doresc asta. Isi pot inabusi sentimentele, se pot abtine.
Asa a format societatea pana acum femeia...sau natura... nu stiu.
Barbatii, in schimb, nu pot face acest lucru.

Nu stiu ce sa raspund.. nu e normal dintr-un anumit punct de vedere, dar pare normal din alt punct de vedere.

balanta spune:

XIO, nu dau detalii sa zicem de ordin pecuniar,ar trebui la un moment dat sa dispunem toti de o situatie materiala superconfortabila ca de fiecare data cand divortam sa ne reabilitam imediat sa ne facem sau refacem exact situatia pe care am avut-o inainte de casatorie, iar cand efortul stii ca a fost doar a unuia nu prea iti surade...in primul rand daca as avea 30 ani as divorta, daca as avea 35 de ani, 40...ar mai merge dar deja incepi sa urci si parca nu iti mai vine sa divortezi , sa stai singur pt ce de fapt?
Noi am putut sa ne privim in ochi si sa recunoastem ca nu ne mai iubim, fara reprosuri, fara certuri, pt ca suntem prieteni si ne respectam , mai ales ca de 5 ani fizic noi nu ne-am atins.Nu reiau povestea cum ca el sigur nu are pe altcineva si abstinenta e strict problema lui.
Deci poti sa spui, da, nu te mai iubesc, dar atunci cand ai acel tip de comunicare care presupune ca ambii pot accepta acest lucru, deci la noi priietenie exista, chiar si respect, nu ne amestecam unul in viata celuilalt. Fiecare isi poarta de grija singur si isi umple ziua cu ceea ce are chef si il face sa se simta bine.
Deci, escu, momentan asa cum spui stau alaturi de el din prietenie, respect, atasament...in rest visez la o zi in care cineva ma va saruta, imi va spune soapte dulci si ma va face sa simt ca sunt femeie.
De fapt cum spune sotul meu, din ratiune.
Coltofeanu, al meu e o exceptie.

gabitza2005 spune:

Balanta -nu cred ca exista un astfel de barbat. Si dorintele tale ascunse sunt strict legate de relatiile fizice asta daca nu ai pus ochii deja pe printul tau , de ce crezi ca sotul tau nu ar avea aceleasi fantezii. Eu zic ca ori e foarte comod si in felul asta are cine "sa-i faca piata" sau are pe cineva (cazuri in care nu vad de ce as locui cu amicul asa ca mai bine imi refac viata)
SAU el te iubeste la fel de mult ca la inceput , e orgolios si nu a vrut sa recunoasca asta (asa ca ti-a zis ca nu te ma iubeste ) si te iubeste atat de mult ca accepta aceasta situatie numai sa fie langa tine -caz in care eu zic ca povestea voastra de dragoste ar trebui sa reinvie si sa continue.
Eu am o pereche de unchi care stau impreuna ca asa trebuie , pentru familie , o intelegere deasta ca a voastra -dar eu stiu sigur ca unchiul o iubeste enorm pe matusa si sufera in tacere.
Opreste-te o clipa , uita-te la el si aminteste-ti de clipele voastre placute si daca incepi sa simti "fluturasi" incearca sa te apropii din nou de el si eu zic ca o sa ai o mare surpriza.

bilancia spune:

gabitza, chestia asta cu fluturasi in stomac nu mai reapare asa dupa 15, 20 ani de casnicie si eventual cu 5 ani de pauza sexuala, unchii tai care au cred o varsta....bineinteles ca s au resemnat si acum se privesc cu drag, la varsta cand asteptam ca cineva sa sune la 112, vorba unui prieten e chiar de inteles sa ne vrem binele, dar eu nu vorbeam de acea varsta........atunci nu mai ai incotro de fapt asta ca sa ti raspund in numele balantei stiu ca nu o sa se supere.....si raspunzand si pt mine, bineinteles ca cel care i a decizia sa rupa relatia dar ramane impreuna cu partenerul e cel care de fapt "paraseste" si inevitabil celalalt inca il mai iubeste pt ca e cel "parasit", mi se pare logic.

coltofeanu spune:

Si pana la urma care e solutia? Ramanem sau nu intr-o relatie de compromis?


Daca era un topic despre amante.. eheheheeee...se umpleau vreo 100 de pagini... cel putin.

balanta spune:

coltofeanu...daca nu se gaseste o solutie mai convenabila, probabil se ramane...uneori obosim, si fizic si psihic, si lupta si suferinta de dupa e mult mai mare decat cea dusa in compromis...mai intervine si varsta...nu de la orice varsta te poti reface dupa acest tip de compromis...si apoi, sunt convinsa ca "compromisurile" sunt strict legate de partea financiara...care cantareste f.mult si care nu mai conteaza conteaza abia in situatii extreme