DREPTURILE SUNT ALE LOR- OBLIGATIILE SUNT ALE NOAS

A_Iulia spune:

N-as vrea sa se inteleaga gresit. El nu de parerea mea tine cont si de aceea nu mai vrea copii, ci de faptul ca alti copii i-ar limita mult posibilitatile de a avea grija cum se cuvine de fetita noastra.

Oricate s-ar mai scrie aici, pentru mine este absolut evident ca odata ce un parinte care nu are copilul incredintat isi reface viata si face alti copii, copilul din casatoriile anterioare are de suferit.

A_Iulia spune:

La prima intrebare am raspuns, cred, intr-o postare anterioara, timpul este fix, daca adaugi responsabilitati, normal ca nu mai poti aloca acelasi timp. Totusi vorbeam din perspectiva in care tatal isi aloca o mare parte din timp copilului si nu...fericirii proprii. Unui tata care nu isi mai vede copilul dupa divort, sau si-l vede 2 ore sambata, probabil ca aparitia altor copii nu ar influenta prea tare programul alocat primului copil.

Referitor la a doua intrebare. nu stiu daca ar fi mai bine pentru ea sa mai fac eu un copil. Tin foarte mult cont de ea la o asemenea decizie. Deocamdata nici eu, nici ea, nu mai simtim nevoia unui alt membru de familie. Daca o sa se schimbe asta vreodata, o sa schimbam planul.

Elle_seb spune:

Copilul din casnicia anterioara are de suferit de pe urma divortului in principal.
Ca mai vine apoi un copil, deja nu mai conteaza atat de mult in sensul negativ pentru el, raul a fost facut deja.
Sotul meu are 2 copii din prima casnicie, un baiat de 10 ani si o fata de 12. Care sunt pur si simplu topiti dupa cea mica (cea mica e facuta de mine si de tatal lor), nu stiu ce sa-i mai cumpere si care s-o schimbe mai intai, se joaca mereu cu ea cat sunt impreuna, fata cea mare e super incantata sa aibe grija de ea. Si sunt convinsa ca nu suntem caz unic. Si fi-miu o iubeste foarte mult, desi uneori e si gelos (insa majoritatea sunt gelosi pe fratii mai mici). Insa la cei mari iti spun sincer ca nu vad nici o urma de gelozie sau ca ar suferi din cauza celei mici.


Elle

_
www.immunocalromania.blogspot.com/" target="_blank">Pentru un sistem imunitar puternic

A_Iulia spune:

Elle, eu cred ca problema intervine din cauza timpului - si nu a bebelusului ca atare. Nu stiu cat timp aloca sotul tau copiilor inainte de a se casatori. Daca nu s-a modificat acel timp, totul e ok.

accept92 spune:

Foarte corect! Si atunci nu pot sa nu ma intreb, cu exceptia situatiilor penale (abuzuri, violente, lucruri nasoale rau) nu este pacat sa divortezi cand nici unul dintre cei doi nu intentioneaza sa isi refaca viata? Dupa mine, cu exceptia acelor situatii singurul scop al divortului care face ca acesta sa justifice suferinta evidenta a copiilor este acela de a-ti reface viata, de a-ti cauta fericirea. Caz in care nici copiii nu vor mai avea de suferit ci dimpotriva vor castiga noi membrii ai familiei.

cristi_2003 spune:

accept - nici cu asta nu sunt de acord. cand doi oameni nu se mai iubesc si nu mai vor sa fie impreuna ca familie, nu e ok sa stea impreuna doar pt copii. se ajunge in final la situatii mult mai urate decat in cazul unui divort civilizat. ca se aduna resentimente, sentimentul ca esti tinut pe loc...

dar incetarea relatiei dintre adulti nu are de ce sa afecteze copiii. daca parintii isi iubesc copilul si sunt sincer interesati de el, divortati fiind, vor gasi o solutie buna pt copil, una in care el sa nu sufere.

cum a reusit adina iulia.

problemele apar doar atunci cand tatal (in majoritatea cazurilor, rar am auzit de mame care dupa divort uita de copii) odata divortat se crede tanar fecior, fara nici o obligatie, cu viata de holtei asternuta in fata. si uita ca nu a lasat in spate doar o fosta sotie, ci si un copil. asa, ca o musca care din cand in cand bazaie si te supara. si apoi tot minunatul tata e intrigat ca vezi doamne i se cer bani pt cresterea copilului, care nu creste prin fotosinteza, ca e sunat daca copilul e bolnav ...
adica cum, copilul ala e mai mult decat o jucarie pe care o iei de la domiciliu de 2 ori pe luna, o duci la inghetata si o intorci seara la titular.

Elle_seb spune:

Depinde de parinti sa faca in asa fel ca toti copiii sa se simta iubiti in aceiasi masura. La noi timpul petrecut de tata cu copiii lui inainte de casatoria cu mine nu s-a modificat, dar nu strict de timplul acordat este vorba, ci de calitatea momentelor petrecute impreuna, de felul in care reusesti sa-ti faci copilul sa priceapa ca este la fel de important pentru tine ca si inainte.


Elle

_
www.immunocalromania.blogspot.com/" target="_blank">Pentru un sistem imunitar puternic

A_Iulia spune:

Mda, poti sa-i intrebi pe copiii lui Petrica cat de fericiti sunt ei acum ca si-au largit familia.

accept92 spune:

cristi, teoretic as fi deacord cu tine. Dar practic nu vad motivele pentru care in lipsa dorintei de a-ti reface viata (care pentru unii poate insemna o viata de holtei...si pana la urma tot cu o femeie ajung, dar asta e alta poveste) sa ajungi in situatii mai urate decat la divort. Daca tot nu mai am chef de iubire, de nebunie, de umblat, ce ma poate impiedica sa ma simt bine acasa? Bineintels ca se pot gasi exemple, dar eu nu pot sa-mi imaginez unele asa de urate sa nu se poata rezolva. Si ma refer strict la cazul patricular descris aici de Adina, pentru ca mi se pare un caz foarte rar, in care fostul sot pare a fi oricand la dispozitia lor...si atunci nu vad ce s-a castigat divortand. Ca si traind in aceeasi casa poti sa te ignori daca dorinta este reciproca.

accept92 spune:

Am citit poveste lui Petrica, copiii sai n-au motive reale de nefericire. Doar ca mama lor a adoptat un anumit fel de atitudine (foarte urata) care imprima si copiilor un comportament in consecinta. Si impotriva acestui lucru n-ai cum sa lupti. Unele batalii se pierd, asta e viata! Petrica a cerut idei (deci nu-i este indiferent), a primit tot felul de sugestii...unele dintre ele fie le-a incercat deja fie nu tin cont de realitate. Cea mai exagerata mi s-a parut aia cu mers in concediu doar el cu copiii din prima casatorie. Omul are familie, concediile se fac in familie.