DREPTURILE SUNT ALE LOR- OBLIGATIILE SUNT ALE NOAS

Elle_seb spune:

Luna1, ai detaliat foarte bine ceea ce am incercat si eu sa spun.


Elle

_
www.immunocalromania.blogspot.com/" target="_blank">Pentru un sistem imunitar puternic

cristi_2003 spune:

barbatul acelei femei este tatal copilului alteia. si oricum te uiti la problema copiii sunt mai importanti decat sotul/sotia/mama/tata.

cine se casatoreste cu un om care are deja un copil stie in ce se baga. sau ar trebui macar sa stie. da, se poate sa sune telefonul la 2 noaptea si minunatul sot sa fuga la spital. daca fuge - e semn bun, inseamna ca te-ai casatorit cu un om bun. daca nu fuge si eventual si comenteaza ca e deranjat - eu mi-as face rapid bagajele.

accept92 spune:

cristi_2003, am si eu copil, si nu sunt deacord cu tine. E timp pentru toate. N-au nevoie copiii sa le suflii in ceafa 24/24. De ce trebuie sa vedem doar extremele? Mama ta nu se putea ocupa un pic de ea decat daca te lasa la casa de copii? Nu te putea lasa 2-3 ore la bunici? Nu e nevoie sa iti neglijezi copilul ca sa te ocupi si de tine. Eu nu sunt deacord cu ierarhizarea asta...copilul pe locul I. Nu este nevoie de ea ca sa fii un bun parinte. Familia este pe locul I. Suntem un tot, nu se poate sa fim fericiti daca unul dintre noi nu este.

Luna1 spune:

Accept nu ma intelege gresit, tocmai ca eu nu am procedat cum predic aici, nu l-am trezit pe tatal fiului meu noaptea (nici cand eu ma taram pe jos cu hemoragie si fiu-su avea febra 40, nici cand dormeam doar 5 ore pe noapte, niciodata) insa am realizat ce greseala imensa am facut. Am realizat ca fiul meu nu-si cunoaste tatal natural partial din vina mea, ca i-am permis asta. Daca il trezeam cand COPILUL (nu eu) avea nevoie de tatal lui, daca il lasam cu el din cand in cand in weekend chiar bebelus fiindpentru cateva zile, probabil ar fi invatat resposabilitatea, si ar fi sarit in sus de 3 metri daca auzea ca fiu-su nu e bine. Asa...nici nu stia ca mai traieste fiu-su pana nu l-am sunat eu acum o luna.

Si da, barbatul acela este BARBATUL altei femei insa a ramas tatal aceluias copil chiar daca mai are 3. Si daca au ambii copii temperatura macar cu unul stau in brate si cu celalat copil comunic la telefon si fug acolo imediat cand al doilea e mai bine. Sa fim seriosi e greu sa fi parinte adevarat insa e si mai greu sa fii un copil ignorat de unul din parinti.

Asa ca eu zic ca tatii care sunt lasati de capul lor fara sa plateasca pensie (cum tatal fiului meu n-a platit niciodata), fara sa vina in vizita, fara sa ia copilul, fara sa fie trezit si informat de o problema serioasa nu fac decat sa fie fericiti in lumea lor, fericiti ca au fost lasati in pace, fara sa conteze copilul.

Elle pentru o mamica vitrega care a gasit solutia pacifista.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

accept92 spune:

Probabil ai dreptate. Ramane singurul argument pentru care eu nu as face asta orgoliul meu. Am spus, as prefera sa am barbatul meu pe care sa ma bazez...si daca nu...parintii mei...un prieten...nu barbatul alteia.

cristi_2003 spune:

nu putea sa se ocupe de ea pt ca isi luase norma dubla sa avem din ce trai si lucra zi lumina.

nu putea sa se ocupe de ea pt ca si asa abia aveam bani de mancare. in ultimele zile din luna inainte de salar mergea pe jos la lucru ca nu mai avea bani de autobus.

si e profesoara, nu personal necalificat. dar atunci salariul era asa de mic ca nu se putea trai din el.

cristi_2003 spune:

asta cu orgoliul e alta treaba. probabil ca nici eu nu as suna - si nu pt ca e barbatul alteia, ci pt ca imi place sa ma descurc singura.

era vorba de faptul ca el nu are dreptul sa fie deranjat daca e sunat noaptea pt copil. pt probleme reale ale copilului.

accept92 spune:

Imi pare rau, chiar nu am vrut sa ma refer la situatia mamei tale, pentru ca nu am de unde sa o cunosc. Sunt convinsa ca nu i-a fost usor deloc. Chiar imi cer scuze, sper sa conteze faptul ca desi tu ai exemplificat-o pe mama ta eu am incercat sa pastrez discutia la principii generale.


Inteleg ca un divort este o situatie departe de una ideala si care necesita viitoare compromisuri intreaga viata. Dar cu cat ambii parinti sunt mai dispusi sa le faca si mai deschisi la a gasi solutii constructive, copiilor le este mai bine. Este suficient ca unul singur dintre parinti sa nu se inscrie pe directia asta si toti au de suferit...si nu vad ce ar putea face celalalt parinte de unul singur pentru a indrepta situatia. Imi dau seama ca divorturi cu zambetul pe buze nu prea sunt, deci e nevoie de efort pentru a trece peste sentimentele negative.

cristi_2003 spune:

nu m-am suparat, pt ca nu ai cum sa stii detaliile vietii noastre de atunci. doar am vrut sa arat ca uneori chiar nu se poate sa ai de toate - timp si de tine si de copii si hobbyuri si fericire.

macar la noi acum suntem amandoua bine

si atunci ne-ar fi fost altfel daca primeam pensie alimentara

balanta spune:

adevarat cristi_2003, cand te bagi intr-o casatorie cu cineva care are un trecut e tare bine sa te gandesti daca poti duce chestia asta sau nu...decat sa descoperi pe traseu...eu cred ca taman din aceasta cauza se ajung la atatea probleme, din cauza ca se mizeaza ca marea majoriate a barbatilor isi refac viata ca si cum nu ar avea obligatii fata de copii din casatorii anterioare...ce zic probabil multe femei," lasa ca si asa copilul a ramas la mama, eu ii fac altul si trebuie sa se ocupe de actuala familie"...daca toti tatii ar fi ca fostul sot al Adinei, eu zic ca femeile ar fi un pic mai reticiente pt ca sunt si femei posesive care vor barbatul doar pt ele, ca pana la urma daca suntem ingaduitoare fata de relatia tata-fost copil ar trebui sa fim ingaduitoare si pt relatia sot-mama lui, sot-sora lui si tot asa deci ar trebui sa fim constiente ca avem un loc al nostru in viata lui si nu neaparat cel principal.