Cine e seful ? la gradi, mai ales

sorana spune:

Silvia cunoscand gradi a ta ti-as sugera urmatoarele: vb cu directoarea sa-l mute in grupa mijlocie, daca chiar nu se poate atunci in mica si va sari peste mijlocie. Eu stiu pe cineva care s-a retras din mijlocie deci e posibil sa fie loc acum (si nu era in septembrie).
Grupa mare este grea adica e scoala serioasa, e cam acelasi lucru ca in pregatitoare. In schimb in mica-mijlocie e mult mai usor. Sa-l duci de acasa direct in grupa mare, ne-avand nici macar varsta cred ca e foarte greu pentru el.
Pe de alta parte gandeste-te cum ar fi sa-l duci la scoala fara sa faca gradi deloc.
Bafta. Si trimite-mi nr. tau de tel pe pm ca nu-l mai am

Sorana si Monica (7 ani)

iulia_b spune:

Am probleme asemanatoare cu baiatul meu, numai ca el nu plange, este foarte cooperant la gradinita, numai ca dimineatra imi spune uneori ca nu vrea si nu vrea sa mearga. Si este foarte trist, uneori imi spune ca-l doare gatul sau burta, numai sa nu mearga. Este in grupa pregatitoare, la program scurt (sta de la 9.15 pana la 11.45). Grupa mare a stat mai mult acasa, bine a fost si mai bolnavior si am vrut sa-l protejez. A avut pauze mari la gradi, mai mult n-a fost decat a fost, per ansamblu. ma gandesc insa ca la anul incepe scoala si n-am de ales. mai bine se obisnuieste la gradi (privata) incet, incet si poate scoala o va privi cu mai multa ingaduinta. L-am intrebat a discutat si cu taica'tu (cu care are o relatie extrem de buna) ca intre barbati si a spus ca este bine, nu-l deranjeaza nimic, doar ca el doreste sa faca ce vrea. Vrea sa se joace si nu vrea activitati atunci cand spune educatoarea. El nu este genul prea studios, desi prinde f repede, din zbor. Singurul lucru care a functionat binisor de curand a fost ca l-am mutat la alta gradinita in grupa cu un prieten de-al lui. Cumva avand un punct de reper, ceva familair, ma gandesc eu, a accceptat mai usor. Cred ca sunt copii care pur si simplu le e greu sa se desparta de familie. Inca ceva,noi suntem la servici el ramane acasa cu bona/bunicii. mama mea are un stil mai prapastios de a fi, m-am gandit ca poate involuntar i s-a sugerat ideea ca numai acasa este ok, mama/tata/ bunica/bunicul ii vor binele si ca nu trebuie sa aiba incredere in altii.
Edit ca sa spun ca sora'sa e in clasa 1 , este o fetita lipicioasa, s-a adaptat bine la gradinita, baiatul are exemplu, dar asta e, el este diferit desi a fost crescut in acelasi mediu. ba pot sa spun ca la el m-am stresat mai mult, din motive de alptare, diversificare , de, am citi mai mult etc.

lum0880 spune:

Ralcat - nu vreau sa te superi pe mine, insa in mare parte vina este a voastra. Ti-as mai acorda o sansa daca as sti ca v-ati mutat acolo cu o luna inainte ca el sa inceapa gradinita, insa daca sunteti acolo de cel putin un an sau doi iar copilul tau este la nivelul de "intelege putin ce i se spune", cred ca vina va apartine. Am intlanit foarte multe cupluri de romani si nu numai, care traiesc intr-o alta tara si merg pe principiul " acasa numai limba materna, si cealalta o va invata cand va incepe gradinita/scoala ( asa recomanda pediatrul)". Da, foarte adevarat in cazul celor care incep gradinita pe la 1 an sau 2, insa dupa 3-4 ani, cand copilul deja comunica bine, situatia devine foarte complicata. Dupa aceasta varsta limba nu se mai invata cum ai bate din palme, iar acel copil se simte aruncat intr-o alta lume. In concluzie, ajuta-l sa intelega limba de la gradinita, chiar daca acest aspect implica o pregatire privata. Am vazut copii foarte sociabili si descurcareti pana cand au inceput gradinita intr-o alta limba, nu toti s-au manifestat prin plans, insa au realizat ca ceilalti copii nu-i accepta, ei nu inteleg mai nimic si de aici parintii nu stiu pe ce dau banii, ba chiar am auzit "aceasta educatoare nu este bine pregatita", copilul n-a invatat nimic, unii s-au inchis in ei, si lista este foarte lunga. In concluzie, intrebarea mea este, de ce pana la 4 ani, copilul tau nu vorbeste si franceza? Stiai ca urmeaza sa mearga la gradinita acolo?
Personal, din experienta iti spun ca plansul/nemultumirea lui va dura pana va putea comunica cu ceilalti, asa cum o face cu voi acasa. Asta poate dura si 6 luni la vasrta asta. Pana isi va face macar un prieten cu care poate comunica.

Alexia27 spune:

Denizel, oribil! Cum mai sa-l dea cu capul de tabla?! Asta se intampla cand eram eu intr-a cincea. Astia sunt profesorii nostri, nu?

Parerea mea referitor la plansul la gradiu e ca este o buba mare de tot undeva. Un copil fericit si care se simte in siguranta nu plange! Punct. De ce ar plange daca acolo s-ar simti bine? E clar ca ceva e putred in Belgia. O fi educatoarea, or fi ceilalti copii, o fi limba, o fi vreo ingrijitoare...incearca sa descoperi sa vezi care e situatia, sa vezi exact ce anume il deranjeaza.
Eu chiar saptamanile astea sunt intr-o situatie asemanatoare cu asta mica a mea. O sa scriu ca,m mult, asa ca va rog sa avetoi rabdare. In final nu stiu daca te ajuta cu ceva, dar poate gasesti vreo idee. Eileen a mers la gradi aici din martie, si din prima zi si-a gasit sufletul pereche: un baietel japonezo-australian cu care s-a inteles perfect, desi ea nu vorbea nici japoneza nici engleza.O lasam la poarta si abia daca apucam sa-i dam pupicul ca ea era la joaca deja. Semestrul al doilea, baietelul a plecat. Brusc, de la o zi la alta. Acum vreo 3 saptamani o duce tac-su. MA suna ca plange fata si se agata de el. O aduce acasa. Urmeaza weekendul, luni se repeta povestea. Incerc eu. O duc, o pup, la fel. Plange in disperare. Toata ziua am avut un cutit in inima; am sunat la gradi sa vad ce face, era ok, normal.
Dupa asta a tot fost o perioada de intreruperi de la gradi fin diferite motive. Saptamana trecuta o luam de la capat. La fel, plangea de numa. Chiar intrasem la idei, ce naiba s-a intamplat asa deodata? Educatoarea credea ca e din cauza copiilor: ei sunt doar 6 in clasa: 3 fetite japoneze, un baietel indian, un baiat cu autism care nu vorbeste si ea. CAnd indianul lipseste ea se simte izolata, caci fetitele voprbesc intre ele japoneza. Am inceput sa stau mai mult cu ea, sa observ, sa vad ce se intampla. In prima zi am stat cat s-a jucat afara ( a fost lipita de mine) si am dus-o in clasa unde am mai ramas nitel sa ma vada. A plans vreo 10 minute dupa ce ma plecat. A doua zi am stat mai departe de ea pe o banca, dar ma vedea. Am dus-o in clasa si nu a mai plans. Avea putin lacrimi in ochi dar era la fel de dornica sa mearga la ceilalti. A treia zi a fost rau, iar a plans si a astatlipita de mine.
M-am gandit toata ziua ce naiba s-a intamplat, pana mi-a picat fisa. CAnd e la locul de joaca dimineata, copiii vorbesc intre ei in limba lor materna (majoritatea japonezi). Daca educatoare ei e langa ea si se joaca, vorbeste cu ea, e ok, se simte bine. DAca nu, ese simte exclusa, posibil speriata, nu-si gaseste locul si, logic, vrea la mine. Asa ca am inceput sa o aduc mai tarziu, dupa ce s-a terminat joaca si o duc direct in clasa. Ieri am stat foarte putin, am chemat-o sa o pup, i-am dat cartea ei preferata cu dinozauri, si cand am plecat era prea ocupata sa-i araate unui baietel mai mare dinozaurii ei ca sa-i mai pese de ma-sa. Vedem si luni cum e.

I am alive and I am here forever
Michael Jackson

I won't be a rock star. I will be a legend
Freddie Mercury

ralcat spune:

Alexia27 si eu am senzatia ca nu se simte prea confortabil la gradi. Si nu foarte in siguranta, atata timp cat nu este alaturi de unul din noi. El este extrem de incantat sa fie alaturi de un adult, mai putin alaturi de copii.
La gradi, el nu interactioneaza decat cu educatoarea lui, nu au si ingrijitoare dedicate clasei. Daca e nevoie de o ingrijitoare la o clasa, vine oricare dintre ele.
Clasa este internationala, cum ziceam, sunt copii din toate colturile lumii si multi dintre ei la acelasi nivel al limbii franceze ca si Mihai. Si fiind atat de expusi educatorii la un mediu international, au si metode destul de eficiente zic eu de a comunica, de exemplu cand isi cheama copiii in clasa de la joaca, educatoarea se apleaca si ii cheama si cu mainile in timp ce spune "vien". In felul asta chiar si japonezii inteleg ca "vien" inseamna vino. Si desi si al meu stie, ... refuza sa se duca la ea, mai degraba fuge in directia opusa. Si de aici vine frustrarea si a ei si a noastra. Ca desi copilul intelege clar ce i se cere, nu vrea deloc sa coopereze.
Lum80, iti multumesc pentru impartasirea experientei tale. Desi nu pot spune ca ma simt confortabil cu modul in care ai ales sa o faci. Nu cred ca esti in pozitia sa ma intrebi "intrebarea mea este, de ce pana la 4 ani, copilul tau nu vorbeste si franceza? Stiai ca urmeaza sa mearga la gradinita acolo?" pe un ton pe care il simt destul de inchizitorial. Dar oricum iti multumesc pentru lectia primita, ca si cel mai buna intentie se poate transforma in dezastru daca nu este bine exprimata.


www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank"> In sufletul meu

Alexia27 spune:

Ralcat, am vazut ca acolo nu puteti sta mai mult cu copiii sa vedeti ce si cum. Nu au insa un sistem de supraveghere video? Eu asa faceam, cand plecam si ea plangea ma duceam la secretariat si ma uitam pe monitor sa vad cum e. Poate poti si tu face la fel, sa vezi exact ce il necajeste, ce circumstante, cand se simte bine etc. Poate ajuta. Crezi ca r fi posibil sa incerci eventual o apropiere de educatoare si in plan personal? Adica sa aiba Mihaita posibilitatea sa se simta confortabil cu ea in prezenta voastra, si cunoscand-o asa sa se smta in siguranta si la gradi cu ea.

I am alive and I am here forever
Michael Jackson

I won't be a rock star. I will be a legend
Freddie Mercury

simali spune:

Eu zic sa faci analiza pe text si sa nu te mai lasi orbita de triggeri emotionali. Stiu ca sunt foarte multi oemani care considera ca daca un copil plange o face ca sa-si santajeze parintii dar eu nu sunt si nu am fost niciodata unul dintre acestia.

Di pacate in zilele noastre parintii care cauta un echilibru intre lumea lor si cea a copilului sunt zdrobiti fie de extremistii AP care-i considera niste bestii fara suflet fie de adeptii educatiei invechite dupa manual care-i considera niste toleranti imbecili.

Eu am spus - absolut serios si cu toata consideratia pentru sentimentele copilului - ca statul acasa 3-7-10 zile pentru ca plange va crea copilului impresia falsa ca parintii pot sta cu el daca nu-i place la gradi. Si copilul va crede acest lucru nu pentru ca este un profitor ci pentru ca asa va crede cu adevarat... Sesizezi diferenta de nuanta?

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

A_Iulia spune:

Eu cred ca a fost foarte tarziu sa inceapa gradinita la 4 ani. Adaptarea copilului este mult mai grea. Eu il inteleg, a fost obisnuit pana acum sa fie centrul universului in familie, iar la gradinita descopera ca nu mai este - cum sa se duca cu placere acolo? Un copil mai mic accepta altfel acest lucru decat unul mare.

Trebuie multa rabdare sa-l ajutati sa se integreze si sa accepte "un nou mod de viata" - pentru ca asta este pentru el. Cu timpul veti reusi, insa vor curge multe lacrimi din pacate...

Sabina spune:

Simali, daca copilul va crede(genuin, nu profitor, bineinteles) ca parintii pot sta cu el cate 3 zile , care e problema?
o sa-mi raspunzi: probelma e ca in realitate nu se poate.
dar de fapt, exista solutii.
Si parerea mea e ca atunci cand stii ca exista back-up, inghiti mai usor galusca.
De acord ca traim intr-o societate nenorocita care nu pune deloc accent pe sentimentele oamenilor, care insitutionaleaza MULt prea devreme copiii. (Adina, 4 ani mi se pare varsta minima pt mers la gradi.....nicidecum ca e prea mare. Dpv medical/emotional tot)

Insa parintii ar trebui sa-si construiasca viata in jurul formarii sanatoase a psihicului copilului, si nu bietul copil sa se "adapteze" realitatii ca mama merge la servici si gata.

Ralcat, in cazul vostru explicatia e simpla, de fapt sunt doua:
Copilul inca nu si-a terminat e format atasementul securizant (de aia e super independent numa daca e unu din voi "p'acolo"), plus exista bariera limbii.
El si-a creat din eductaore "figura de referinta", de aceea se simte mai sigur in preajma ei si tot ce face "deplasat" e ca sa ii atraga acesteia atentia.
daca ar fi inteligenta, l-ar transforma in ajutorul ei, mana dreapta, etc etc, l-ar implica.




Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

denizel spune:

Da, intelesesem bine!

Ceea ce tie ti se pare anormal este ideea ca un parinte ar putea ajunge in asemenea "hal" incat sa stea acasa cateva zile pentru a ajuta cumva copilul chinuit de sederea la gradinita (pune in loc de stat acasa: facut bezele cu crema de ciocolata, cumparat camion cu spiderman, cumparat blugi cu un craniu pe ei etc, etc - orice ar aduce alinare copilului si l-ar ajuta sa depaseasca mai usor perioada care, realmente este foarte dificila pt. el).

Mie nu mi se pare anormala aceasta idee.

Mai mult, vreau sa ii arat copilului ca la orice problema a lui ii sunt alaturi si sunt dispusa sa fac ceva pt. el (un exemplu: sa ma razboiesc cu un dobitoc de sef, care se va purta urat cu mine fiindca mi-am luat 3 zile de concediu ca sa imi ajut copilul).


Alta paranteza: cand noi, adultii, suntem foarte nemultumiti in legatura cu ceva, stim ce sa facem pt. a ne detensiona: dam telefon unui prieten foarte bun, mancam ciocolata, fumam un pachet de tigari si tocam problema marunt cu sotul/sotia, facem sex, ne cumparam un sutien superb/ultimul nr. TopGear, sunam o prietena care e prietena buna cu unu' de la Minister, cautam solutii, gasim solutii, suntem capabili sa facem ceva in legatura cu problema care ne aduce nemultumire.

Copiii nu pot face toate astea!!!!!! De aia trebuie ajutati!!!!



Protest
Recunosc ca ma jucam odata cu fetita la nisip si a venit o alta fetita sa se joace cu noi. Avea peste 3 ani, s-a asezat in fund in nisip, moment in care i-am vazut pampersul si toate cele (la copiii mai mari dispar colaceii de pe picioare, pamperul nu prea mai are pe ce sa stea), avea si nisip in pampers, recunosc ca am avut o reactie in stomac, fetita vorbea foarte bine, parea sanatoasa.

Cand de fapt categoria copiilor care mai folosesc pampersul la 3 ani este clar minoritara si pentru parintii lor imi pare rau daca au incercat si nu au reusit iar daca nu au facut nimic mi se pare condamnabil.